5 Septembrie 2024
[Amon] nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său, pentru că el, Amon, a înmulțit vina.
2 Cronici 33.23
Lecții din viața lui Amon (2) – Înmulțirea vinei
Amon și-a înmulțit vina. Ce înseamnă acest lucru? Că a stăruit în starea de idolatrie a lui Iuda. Citim ceva asemănător în 2 Cronici 36.14: „Toți mai-marii preoților și poporul și-au înmulțit mult necredincioșia, după toate urâciunile națiunilor“. Ca împărat, Amon era în mod special responsabil să-și îndrume poporul să facă ceea ce era bine înaintea lui Dumnezeu, așa cum făcuse bunicul său, Ezechia. Însă Amon s-a adâncit și mai mult în idolatrie, în ciuda a ceea văzuse în viața tatălui său.
Există deci un dublu aspect al acestei expresii, „și-a înmulțit vina“. Mai întâi, ca împărat, el și-a împins poporul și mai adânc în idolatrie. Apoi, el a perseverat în ceea ce era greșit, știind că era greșit.
Amon știa că tatăl său înlăturase din Ierusalim toți idolii și toate altarele pe care le făcuse. Totuși, el a ales să se îndrepte către idolatrie. El știa prea bine că nu aceasta era calea corectă. Când știm că un lucru este greșit și totuși îl practicăm, aceasta înseamnă să ne înmulțim vina.
Poate Amon n-avea cunoștință despre ceea ce Scriptura spunea despre idolatrie – știm că mai târziu, pe vremea lui Iosia, a fost descoperită cartea Legii – însă avea, cel puțin, exemplul tatălui său, din care ar fi trebuit să învețe.
„Aceluia care știe să facă bine și nu-l face, aceasta îi este păcat“ (Iacov 4.17). Trebuie să facem ceea ce știm că este bine, nu doar să nu facem ceea ce este greșit. Să perseverăm în a face ceea ce este drept și bine! În felul acesta, recunoștința noastră va crește, la fel și harul, pacea, îndurarea și binecuvântările noastre.
A. Leclerc
Și Dumnezeu a creat … orice pasăre înaripată după specia ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1.21
Condorul și pasărea colibri
Dumnezeu a creat maiestuosul condor, care este cea mai mare și mai grea pasăre de pradă. Trăiește în regiunea Anzilor sud-americani și are o anvergură a aripilor de până la trei metri. Este, de asemenea, pasărea care zboară cel mai eficient. Își petrece doar 1% din timpul de zbor bătând din aripi, în timp ce 99% din timp planează. Deținătorul recordului – în cadrul unui proiect de cercetare – a fost un condor care nu a bătut din aripi nici măcar o dată timp de cinci ore și care a parcurs o distanță de 172 de kilometri în tot acest timp. Ingenios! Chiar și cele mai sofisticate tehnici de pe planetă de economisire a energiei pălesc în fața acestei performanțe!
Dar Dumnezeu a creat și micuța pasăre colibri, care trăiește mai ales în Cuba. Masculul are doar 7 centimetri și cântărește numai 1,8 grame. Atunci când ia nectar dintr-o floare – ceea ce face uneori chiar și de 1.500 de ori pe zi – aripile sale bat poate și de peste 90 de ori pe secundă.
Desigur, acestea sunt două extreme din bogata varietate a creației lui Dumnezeu. Unele sunt creaturi maiestuoase, altele mărunte; unele care mai mult planează, altele într-o neîncetată mișcare. Ce diversitate și frumusețe! Gândindu-ne la motivul pentru care a fost făcută creația – Dumnezeu a creat totul după buna Sa plăcere – și la felul cum a fost ea făcută, uimitor de încântătoare, cum să nu ne închinăm și să-L lăudăm pe Dumnezeul nostru Creator! Având înaintea ochilor imaginea condorului din Anzi, înțelegem mai bine ceea ce Dumnezeu a spus poporului Israel: „V-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine“ (Exod 19.4).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 16.8-28 · Ioan 11.17-31
de Jean Koechlin
Numeri 22:1-21
Îi părăsim acum pe israeliţi pentru a vedea ce se întâmpla în acest timp cu duşmanii lor. Plin de groază, Moab, cu regele său Balac, l-a văzut pe Israel suindu-se din pustiu, umplând ţara, aşezându-se în dreptul său. Tremură pentru recoltele sale şi dispreţuieşte această mulţime care putea „mânca tot, … cum linge boul iarba verde a câmpului“ (v.4). Când poate sta liniştit Moab? Atunci când mana, Pâinea vieţii, este apreciată de poporul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că posesiunile lumii nu-l fac invidios.
Pentru a-l înfrânge pe Israel, Balac recurge la mijloace supranaturale. Îl cheamă în ajutor pe ghicitorul Balaam, căruia îi cunoaşte reputaţia. Balaam personifică în întreaga Scriptură un cler coruptibil, uşor de tocmit pe preţ de argint (Deuteronom 23.4; Iuda 11). Balaam era împărţit între dorinţa sa de a primi bogăţiile şi onorurile promise de trimişii lui Balac şi sentimentul că nu putea trece peste voia Dumnezeului suveran de care se temea. Cercetat de Domnul în timpul nopţii, Balaam desluşeşte această declaraţie categorică, fără drept de apel: „Să nu mergi cu ei; şi să nu blestemi poporul … ei sunt binecuvântaţi!“ (v. 13). În speranţa că-L va convinge pe Domnul să-Şi revoce hotărârea, profetul necredincios uită că Dumnezeu nu Se schimbă (comp. cu 23.19), astfel încât, de îndată ce soseşte cea de-a doua delegaţie, îi este permis să meargă acolo unde-l atrăgea inima lui lacomă.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MEDITEAZĂ LA SFINTELE SCRIPTURI! | Fundația S.E.E.R. România
„Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.” (Psalmul 119:15)
Dacă vrei să crești din punct de vedere spiritual, ai nevoie de o dietă consistentă și solidă din Scriptură. Și știi ceva? Nu există contraindicații și nu vei depăși niciodată dieta pe bază de Scriptură. Nu există înlocuitor. Nu există niciun supliment. Poetul T.S. Eliot a spus: „Tot ceea ce mâncăm are un anumit efect asupra noastră. Ne afectează în timpul procesului de asimilare și digestie; și cred că exact același lucru este valabil și pentru tot ceea ce citim”. Deci, putem spune că suntem nu doar ceea ce mâncăm, ci și ceea ce citim! Dar să facem un pas și mai departe. Să citești fără să meditezi este ca și cum ai mânca fără să digeri. Dacă vrei să absorbi nutrienții, nu poți doar să citești, ci trebuie să rumegi ceea ce citești. Meditația este modul în care metabolizăm Scriptura. Așa ajunge Cuvântul lui Dumnezeu în duhul și în sufletul nostru. Scriitorul francez Jacques Réda avea un obicei special. Se plimba pe străzile Parisului cu scopul de a observa câte-un lucru nou în fiecare zi. Acesta era modul în care își reînnoia dragostea pentru oraș. La fel ne putem înnoi și noi dragostea pentru Dumnezeu! Dragostea noastră crește pe măsură ce vedem noi dimensiuni ale personalității Sale, iar personalitatea Sa este dezvăluită cu precădere pe paginile Bibliei. Oare cum ar fi dacă ne-am apropia de Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a descoperi un lucru nou, așa cum făcea Jacques Réda când mergea pe străzile Parisului? Simplu, ingenios, eficient, nu-i așa? De fapt, aceasta este secretul creșterii spirituale: nu poți doar să citești Biblia, ci trebuie să și meditezi la ea! Lectura oferă lărgime înțelegerii noastre, dar meditația oferă profunzime. Dacă citim Scriptura, și medităm la ceea ce citim, înțelegerea noastră despre Dumnezeu și experiența noastră cu El este unidimensională. Biblia este ca un caleidoscop. De fiecare dată când o deschizi, ți se dezvăluie un alt tipar frumos al adevărului. Așadar, citește și meditează la ceea ce citești din Biblie!
Mana Zilnica 