4 Septembrie 2024
Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși.
Luca 5.31,32
Vameșul Levi a răspuns chemării de a-L urma pe Domnul Isus. Imediat a făcut un ospăț în casa lui, în cinstea noului său Învățător. Invitații de acolo nu formau o companie nobilă, iar fariseii și cărturarii i-au numit cu dispreț: „vameși și păcătoși“, și au exprimat acest reproș al lor față de ucenicii Domnului.
Când El a auzit, a luat imediat inițiativa de a răspunde pentru ucenicii Săi. N-a evitat întrebarea, nu S-a distanțat de invitații de acolo, nu le-a condamnat caracterul, ci a făcut o comparație: la fel cum cei sănătoși n-au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, tot așa păcătoșii au nevoie de El, ca Mântuitor, nu cei ipocriți și drepți în ochii lor. Pentru acești păcătoși venise El, iar unii dintre ei, precum Levi, Îl urmaseră și stăteau la masă cu El. Domnul îi cheamă și acum pe cei păcătoși la pocăință și la credință. El dorește să-i transforme pe oameni.
Această transformare începe din inimă, când cel păcătos își condamnă înaintea lui Dumnezeu felul vechi de viețuire. Aceasta este pocăința, și aceasta este ceea ce Levi tocmai făcuse. Acum el trăia într-un fel cu totul nou și diferit: trăia pentru Isus Hristos și pentru cei care aveau nevoie de El ca Mântuitor. De aceea L-a adus pe Domnul în propria casă, în compania altor vameși, pentru ca și ei să-L aibă ca Mântuitor.
Dacă am experimentat și noi puterea mântuitoare, vindecătoare și transformatoare a lui Hristos, să facem în așa fel încât și alții să ajungă să-L primească pe Domnul ca Mântuitor!
F. Ulrich
Și unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Intrând în casa fariseului, El S-a așezat la masă.
Luca 7.36
Fariseul și femeia păcătoasă (1)
Înainte ca Domnul Isus Hristos să-Și înceapă slujba oficială aici pe pământ, Ioan Botezătorul își împlinise deja slujba de a chema poporul Israel la pocăință. El i-a îndrumat spre Mântuitorul promis în Vechiul Testament și care acum urma să vină să-Și salveze poporul din păcat. Mulți iudei au dat curs chemării lui Ioan și s-au lăsat botezați. Prin botez au exprimat că doreau să se lase de păcatele lor, pentru a putea intra în Împărăția lui Mesia.
Dar fariseii și învățătorii legii – conducătorii religioși ai poporului – au refuzat această poruncă a lui Dumnezeu (Luca 7.30). Oare a făcut fariseul Simon o excepție? El L-a invitat pe Isus la masă. Bătea oare inima lui pentru Fiul lui Dumnezeu? Mai târziu se va vedea din comportamentul lui Simon că, deși aparent fusese o gazdă „corectă“, îi lipsea orice urmă de bunătate și de mărinimie. Nici el nu a vrut să creadă că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Atunci de ce L-a invitat Simon pe Domnul? Minunile pe care le-a făcut Mântuitorul și cuvintele Sale pline de îndurare și de putere deveniseră foarte cunoscute. A fost oare Simon curios să afle mai mult? A vrut fariseul să arate prin această invitație că el avea o inimă deschisă pentru lucrarea lui Dumnezeu? Sau credea că le va putea oferi celorlalți oaspeți o conversație deosebită? Poate că avea toate aceste motive. Dar oare sunt acestea premise bune pentru a-L cunoaște cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu așa cum este El și pentru a afla ce vrea El să fie pentru noi?
Citirea Bibliei: 1 Împărați 15.25-16.7 · Ioan 11.1-16
de Jean Koechlin
Numeri 21:16-35
La porunca Domnului, poporul se strânge în jurul fântânii (Beer). Căpeteniile şi mai-marii poporului (numiţi: prinţii şi nobilii) au săpat pământul şi apa ţâşneşte din adâncimi pentru a-i înviora pe toţi – simbol al Cuvântului pus în lumină de slujitorii lui Dumnezeu pentru îmbogăţirea noastră. Suntem responsabili să fructificăm scrierile pe care ni le-au lăsat aceşti conducători. Căpeteniile angajate în lucrarea rodnică (cei care se ostenesc sunt cei care conduc, potrivit cu 1 Tes. 5.12), aceşti «nobili ai poporului», asemeni bereenilor (celor din Bereea) – „mai aleşi decât cei din Tesalonic“ (Fapte 17.11) – se consacră studiului Scripturilor. Iată «nobleţea» pe care o recunoaşte Biblia şi pe care ne-o propune şi nouă, pentru că fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să cerceteze Scripturile (Ioan 5.39). Împrospătarea spirituală trăită în jurul fântânii a înviorat inima poporului. „Este cineva bucuros? Să cânte psalmi“ (Iacov 5.13). Şi Israel cântă. De patruzeci de ani, de când trecuseră Marea Roşie, nu i-am mai văzut făcând aceasta (în afară de cântecele şi jocurile păgâne din jurul viţelului de aur). Acum, în sfârşit, lauda ia locul murmurelor.
Odată cu bucuria, Israel a găsit şi puterea (Neemia 8.10 sf: „Bucuria Domnului este tăria voastră“). Îşi va dezvălui această putere dând primele sale bătălii împotriva lui Sihon şi a lui Og şi obţinând victorii răsunătoare.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUNE-ȚI LIMITE SĂNĂTOASE! | Fundația S.E.E.R. România
„Vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”…” (2 Corinteni 1:18)
Apostolul Pavel scrie: „În luarea hotărârii… am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”…” (2 Corinteni 1:17-18). Pavel s-a deprins să stabilească limite în relațiile sale, iar tu trebuie să faci la fel. Un om înțelept a spus: „Nu te plânge niciodată de ceea ce îngădui.” Dacă nu stabilești limite, nu ai dreptul să te plângi de oamenii care profită de tine și îți irosesc timpul. Ia exemplu de la Fiul lui Dumnezeu! „Isus Hristos… n-a fost „Da” şi „Nu”, ci în El nu este decât „Da”!” (2 Corinteni 1:19). Ca urmaș al Lui, tu trebuie să înveți când este potrivit să spui „da”, și când este potrivit să spui „nu”. Când oamenii te pun la colț, nevinovat fiind, înfruntă-i imediat, în particular și personal. Iar dacă nu vor să te asculte, ia pe cineva cu tine. Iar dacă nu vă ascultă pe niciunul, du-te la conducătorii bisericii (vezi Matei 18:15-17). Fii clar și ferm cu privire la ce tolerezi și ce nu tolerezi. Îmi amintesc cuvintele unui cântec: „Trebuie să susții ceva, sau vei cădea la orice!” Simte-te confortabil să-ți exprimi dorințele și preferințele fără teama de respingere și înstrăinare. Așadar rostește această rugăciune: „Doamne, ajută-mă să slujesc și să dăruiesc celorlalți dintr-o inimă curată, și nu din nevoia de dragoste și acceptare. Prin autoritatea Cuvântului Tău, mă rog ca duhul de frică (care m-a împiedicat să stabilesc limite sănătoase) să plece acum. Îmi pun încrederea în Tine. Nu mă voi teme de ce îmi pot face oamenii (cum scrie în Psalmul 56:11). În numele Domnului Isus. Amin.”
