1 Septembrie 2024
Purtându-Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii“ … unde L-au răstignit.
Ioan 19.17,18
În aceste scene solemne de la sfârșit vedem, pe de o parte, cum prezența lui Isus scoate la iveală răul cărnii, iar pe de altă parte, cum răutatea omului scoate la iveală perfecțiunea inimii Lui. În prezența urii ucigașe a iudeilor, a nedreptății impasibile a judecătorului dintre națiuni și a insultelor soldaților, vedem din partea lui Hristos o supunere perfectă, o răbdare infinită și o demnitate plină de pace. El nu exprimă niciun cuvânt de resentiment, nici nu recurge la atotputernicia Lui pentru a-Și zdrobi dușmanii. Venise ceasul să-L glorifice pe Dumnezeu prin lucrarea de la cruce, iar El este ascultător până la moarte.
Totuși, știm că Dumnezeu nu este indiferent la insultele aduse Fiului Său. Va veni ziua când Cel pe care oamenii L-au încununat cu o coroană de spini și pe care L-au batjocorit cu titlul de Împărat al iudeilor va veni ca Împărat al împăraților, purtând multe cununi. Cel pe care oamenii L-au îmbrăcat cu o haină de purpură va veni pe pământ „îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge“ (Apocalipsa 19.13). Și Cel pe care oamenii L-au lovit cu mâinile lor rele va lovi națiunile cu un toiag de fier.
Psalmii și Profeții prevestiseră mai dinainte atât suferințele pe care Hristos urma să le îndure din partea vrăjmașilor Lui, cât și gloriile Lui viitoare, când vrăjmașii Săi vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale. Astfel, în Psalmul 109, Îl vedem pe Hristos în umilința Sa, când oamenii răi vorbesc împotriva Lui cu o limbă mincinoasă, când luptă împotriva Lui fără motiv, când Îi răsplătesc rău pentru bine, când răspund cu ură la dragostea Lui și Îl persecută, pentru ca ei să poată „să-l ucidă pe cel cu inima zdrobită“. În prezența acestei răutăți, Domnul spune: „Dar Eu Mă rog“. Psalmul 110 oferă răspuns la rugăciunea Lui. Cel pe care oamenii L-au lepădat este înălțat la dreapta lui Dumnezeu, pentru a aștepta timpul în care vrăjmașii Lui vor fi făcuți așternut al picioarelor Lui, iar El va domni din Sion – cetatea în care El a fost crucificat – pentru judecarea națiunilor și pentru binecuvântarea poporului Său, care va fi pregătit pentru această domnie.
H. Smith
Învățătorule, știm că spui adevărul și că nu Te temi de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr.
Marcu 12.14
„Învățătorule, știm că spui adevărul“
Ceea ce au spus aici fariseii și irodienii despre Isus Hristos era corect, chiar dacă ei nu credeau ceea ce spuneau. Fără intenția de a vorbi de bine de Învățătorul, ei au depus o triplă și frumoasă mărturie despre Domnul adevărului:
Spui adevărul! Domnul Isus a fost întotdeauna corect. Când L-au întrebat „Cine ești Tu?“, El a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun“ (Ioan 8.25). Ceea ce oamenii puteau vedea la El în exterior era în deplină armonie cu ființa Sa interioară.
Nu cauți la fața oamenilor! Domnul nu S-a lăsat niciodată influențat de părerea nimănui. Aprecierea Lui cu privire la oameni a fost întotdeauna imparțială. Cu ucenicii Săi El de asemenea S-a purtat corect în orice moment: astfel, când Petru a depus frumoasa mărturie despre Domnul Isus, El i-a spus: „Ferice de tine“, iar puțin mai târziu a trebuit să-l mustre, „Înapoia Mea, Satan!“, pentru că acționase împotriva voii lui Dumnezeu (Matei 16.16-23). Ambele răspunsuri ale Domnului au fost foarte potrivite.
Înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr! Isus Hristos prețuia mult Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce învăța El era adevărul. Ascultătorii Lui se puteau baza pe acest fapt. El venise în lume pentru a mărturisi despre adevăr. Nu S-a abătut niciodată de la adevăr, chiar dacă aceasta I-a adus împotrivire și suferință.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 14.1-20 · Ioan 10.7-21
de Jean Koechlin
Numeri 20:1-13
„Nu era apă!“ Murmurele se reaprind. Poporul se îmbulzeşte şi se ceartă ca la Meriba (Exod 17). N-au făcut ei nici un progres de la începutul călătoriei prin deşert, în ciuda bogatelor experienţe ale dragostei lui Dumnezeu? „Şi de ce … şi de ce …“ (v. 4 şi 5) nu e apă? Totuşi stânca este întotdeauna acolo. DOMNUL este obligat să-i amintească aceasta chiar şi lui Moise. Dar numai repetarea acestor „de ce-uri“ nu poate face să curgă apă. Trebuie să i se vorbească stâncii. Nu găsiţi că este o minunată imagine a rugăciunii? Dumnezeu ne poate da tot ce ne este necesar, fără să aştepte vreodată să ducem lipsă. Dar doreşte să-I cerem tocmai pentru a ne aminti că depindem de El. Moise face aici o gravă greşeală. În loc să vorbească stâncii, cum îi spusese DOMNUL, o loveşte cu nerăbdare şi bruscheţe. Gest aparent lipsit de importanţă, dar în realitate grav prin semnificaţie! După cum stânca lovită o dată la Horeb (Exod 17.6) nu mai trebuia lovită din nou, tot astfel Hristos a primit odată pentru totdeauna cupa judecăţii divine. De atunci încoace El nu mai trebuie să sufere şi să moară. Lucrarea Lui este suficientă pentru a le da din belşug alor Săi apa cea vie în tot drumul prin pustiu. Cu condiţia să-I vorbim. Facem noi aceasta?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VÂNTURI POTRIVNICE (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Vânturile erau potrivnice…” (Faptele Apostolilor 27:4)
Când îți propui să faci ceva pentru Dumnezeu, vrăjmașul va face și el tot ce poate ca să ai de înfruntat „vânturi potrivnice”. De fapt, dacă nu simți că navighezi împotriva vântului, sunt șanse mari să te îndrepți în direcția greșită! Biblia spune că Isus Însuși a fost „ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Diavolul nu s-a oprit niciodată din a face lucrul acesta, nici măcar în noaptea dinaintea răstignirii lui Isus, când „Satana a intrat în Iuda… care era din numărul celor doisprezece.” (Luca 22:3) Reimar Schultze spune: „Oriunde te-ai duce astăzi, Satan va încerca să te prindă – la vreun colț de stradă, la birou sau pe câmp. El te va face să cazi, dacă pleci de acasă fără să fii echipat cu armura spirituală; dacă îți lași centura adevărului în dulap, platoșa neprihănirii lângă ușă, pantofii Evangheliei sub pat, sau dacă lași în urma ta scutul credinței, sabia Duhului și coiful mântuirii. Dacă spui în zorii zilei: „Mă voi ruga ori de câte ori voi avea ocazia astăzi”, tocmai i-ai oferit satisfacție vrăjmașului. În scurt timp, din gura ta vor ieși cuvinte greșite, te vei uita la fructele interzise și vei afișa o atitudine nepotrivită. Cel mai prostesc lucru pe care îl poți face este să pleci de acasă neînarmat și gol din punct de vedere spiritual!” Nebunul spune: „Nu am timp să mă rog”, dar mai târziu, în mijlocul „vânturilor potrivnice” el găsește acele momente în care încearcă să repare pagubele aduse de lipsa rugăciunii. Să-L urmezi pe Isus nu este o plimbare în parc. Fiecare lucru bun din Împărăția lui Dumnezeu, de la Adam încoace, a ajuns până la noi prin bărbați și femei care au rezistat atunci când situația s-a înrăutățit. Istoria Bisericii pe care o găsim în Biblie se încheie cu aceste cuvinte victorioase: „și astfel am ajuns la Roma.” (Faptele Apostolilor 28:14) Așadar, fii pregătit pentru „vânturi potrivnice”!
Mana Zilnica 