19 Iulie 2024
Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!
Luca 23.34
Oamenii L-au urât pe Domnul Isus. El Însuși a spus, în mod profetic: „Cei care Mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu“ (Psalmul 69.4). Profetul Isaia a scris: „El era disprețuit și părăsit de oameni“ (Isaia 53.3). În Nazaret, Domnul Isus i-a avertizat pe iudei că harul lui Dumnezeu nu poate fi limitat la ei, ci că avea să fie extins și la națiuni. Aceste cuvinte i-au umplut de mânie și, „ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie“ (Luca 4.29).
Când a venit timpul să moară, ei L-au arestat, L-au legat la ochi și L-au lovit, cerându-i să le spună cine erau cei care-L loveau. I s-a înscenat un proces, a fost acuzat de blasfemie și au adus martori mincinoși împotriva Lui. A fost biciuit, soldații I-au pus o coroană de spini pe cap și o trestie în mână, și Îl batjocoreau, făcându-I plecăciuni, scuipându-L și bătându-L cu trestia în cap (Matei 27.29,30). După ce I-au făcut toate acestea, L-au dus la Golgota, unde L-au răstignit. Apoi Îl batjocoreau cerându-I să coboare de pe cruce, dacă El era Fiul lui Dumnezeu.
Cum a răspuns El la tot acest tratament nedrept? „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac“ (Luca 23.34). Petru redă pe scurt toate aceste lucruri: „Care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23). Dumnezeu să ne dea harul să fim și noi iertători, și să ne abandonăm în brațele Lui ca răspuns la toate nedreptățile și insultele pe care le suferim!
R. A. Barnett
Noi L-am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege și despre care au scris prorocii: pe Isus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
Ioan 1.45
Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (1)
Soția unui renumit bancher evreu murise. El a fost atât de mâhnit de pierderea suferită, încât a renunțat la afacere și a emigrat împreună cu singura lui fiică în Statele Unite ale Americii, unde a trăit în izolare. Toată dragostea lui era acum pentru copila sa, o tânără frumoasă de 17 ani. Ea a fost crescută în credința evreiască strictă a tatălui ei și s-a bucurat de cea mai bună educație. La scurt timp după sosirea lor în America, tânăra a fost atinsă de o boală gravă, care a avut o evoluție îngrijorătoare. Tatăl a consultat cei mai renumiți medici, dar, în ciuda celui mai bun tratament, starea fetei s-a deteriorat din ce în ce mai mult pe zi ce trecea, astfel încât nici tatăl nu mai avea nicio speranță.
Într-o zi, tatăl a intrat în camera fetei, s-a așezat lângă patul ei și a luat-o de mână, așa cum făcea întotdeauna când stătea cu ea. Deodată, fata l-a întrebat: „Tată, mă iubești?“. — „Draga mea copilă“, a răspuns tatăl, „știi că te iubesc mai mult decât orice pe lume“. — „Tată, mă iubești cu adevărat?“, a întrebat ea din nou. „Întrebarea ta mă întristează profund“, a spus tatăl, „cu siguranță că te iubesc“. Și pentru a treia oară fata bolnavă a întrebat: „Tată, mă iubești?“.
Tatăl nu a putut răspunde imediat, deoarece inima îi bătea cu putere, așa că fiica a continuat: „Știu că m-ai iubit întotdeauna; și eu te iubesc foarte mult. Îmi vei îndeplini o dorință? Este probabil ultima din viața mea. Te rog, dragă tată, să nu mai spui niciodată nimic împotriva lui Isus din Nazaret“.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.1-18 · Tit 1.10-16
de Jean Koechlin
Levitic 25:20-38
„Pământul este al Meu“, aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei“ (v. 23). În acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pământ, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).
În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să Îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IERTAREA NECESITĂ CONCENTRARE ȘI ENERGIE | Fundația S.E.E.R. România
„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)
Să ierți pe cineva care te-a rănit profund este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le vei avea de făcut vreodată. Știi că trebuie să ierți, pentru că a ține supărare pe cineva este ca și cum ai alăpta un copil: orice hrănești și îngrijești va continua să crească. „Dar asta nu face ca iertarea să fie mai ușoară!” – spui tu. Dar încearcă să înțelegi următorul lucru: iertarea este o decizie, nu o emoție. Dacă aștepți până când simți nevoia să ierți, riști să rămâi prins în tortura resentimentelor. Când apostolul Petru L-a întrebat pe Domnul Isus cât de des ar trebui să ierte pe cineva care i-a greșit, Isus i-a răspuns: „De șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). Cu alte cuvinte, tu trebuie să ierți și să continui să ierți – până când treci peste…
Reține aceste patru lucruri:
1) Iertarea nu înseamnă că trebuie să reiei o relație cu ofensatorul, mai ales dacă acesta nu se pocăiește și refuză să-și schimbe comportamentul;
2) Nu înseamnă că trebuie să aprobi ce a făcut acea persoană sau să fii de acord cu ea;
3) Nu-l eliberează pe ofensator dacă nu-și cere iertare, ci te eliberează pe tine și îți permite să-ți continui viața;
4) Nu înseamnă că nu-ți vei mai aminti, ci că vei avea puterea de a te gândi la asta în mod diferit: cu bunăvoință, și nu cu resentimente.
Mare atenție: să nu-l lași pe Satan să te convingă că nu ai iertat, doar pentru că îți mai aduci aminte. Capacitatea de a ierta este o deprindere care se învață. Cu cât o exersezi mai mult, cu atât mai bine te vei pricepe să ierți… Iar acest lucru se întâmplă atunci când cauți modalități de a extinde înțelegerea față de ofensator și găsești ceva pentru care să fii plin de compasiune. Deci, când alegi să ierți, tu demonstrezi că ești născut din Dumnezeu!
Mana Zilnica 