17 Iulie 2024
Și Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, și acolo a pus pe omul pe care-l întocmise. Și, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului … Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.
Geneza 2.8,9,15
Domnul Isus a iubit Adunarea și, în consecință, El este iubit de Adunare. Ni se spune că „iubim, fiindcă El a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Dragostea Lui este dragostea mai puternică. El ne iubește mult mai mult decât Îl iubim noi. Astfel, modelul arătat nouă aici este că Adam era responsabil de a lucra grădina, dar și de a o păzi.
Cât de importantă este păzirea! Soțul are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu de a-și păzi căminul. La fel cum vrăjmașul caută să introducă ceea ce este fals și lumesc în adunare, tot așa el dorește să introducă ceea ce este fals și lumesc în căminele noastre. Trebuie să ne păzim căminele și să nu îngăduim ca în ele să pătrundă ceva care va fi o sursă de durere și de suferință, și care nu poate avea ca rezultat decât dezonoare adusă Domnului.
„Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: «Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit»“ (Geneza 2.16,17). Este important să vedem că această poruncă a fost dată bărbatului, nu Evei. Acest lucru este în legătură cu poziția de responsabilitate pe care bărbatul o are în căminul creștin. A lucra și a păzi acest cămin este responsabilitatea lui de cap al căminului său. El trebuie să se asigure că totul în căminul lui se desfășoară în ascultare și în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu.
J. Brereton
Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.
Ioan 3.13
Născut din nou (13)
Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut“ (Ioan 3.11). Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos nu a trebuit să obțină cunoașterea despre Dumnezeu, despre veșnicie și despre cer, ci a „adus-o cu Sine“ la întruparea Sa. Și acum trăiește în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu și în strânsă apropiere de El. Cât de desăvârșită este cunoașterea pe care o deține Fiul lui Dumnezeu și cât de nesigură este toată cunoașterea și cercetarea oamenilor, chiar și a celor mai reputați cărturari și farisei!
„Nimeni nu s-a suit în cer“, ci numai Fiul lui Dumnezeu, care a venit de acolo. El ne poate da informații exacte despre Dumnezeu, despre lumea cerească, despre veșnicie. De aceea este atât de important să credem mărturia Sa. Majoritatea liderilor religioși ai iudeilor din acea vreme au respins mesajul lui Isus (Ioan 3.12). Dar noi ar trebui – ca și Nicodim mai târziu – să credem Cuvântul Său și să ne încredințăm Lui pentru viața noastră pe pământ și pentru viitorul nostru veșnic.
„Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu“ (Ioan 3.18).
„Cine crede în Fiul are viață veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).
Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.1-14 · 2 Tesaloniceni 3.6-18
de Jean Koechlin
Levitic 24:1-23
După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.
Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume“ a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii“, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu“. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2 Tesaloniceni 2. 8).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
O PROMISIUNE UIMITOARE | Fundația S.E.E.R. România
„Cheamă-Mă… și îţi voi vesti lucruri mari… pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)
Citește cu atenție sporită versetul 3 din Ieremia 33, și ține cont de această promisiune uimitoare: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti”.
Cine a făcut această promisiune? Dumnezeul universului!
Care crezi că sunt șansele tale de a reuși să vorbești la telefon cu un președinte sau cu un prim-ministru? Zero! Cu toate acestea, indiferent de educația, rafinamentul, originea etnică sau statutul tău financiar, tu poți vorbi oricând cu Dumnezeu – iar El îți va răspunde! Și Dumnezeu nu doar că ia aminte și-ți răspunde, ci El promite că îți va descoperi și „lucruri mari și ascunse, pe care nu le cunoști.” Uneori spunem: „Ceea ce mă sperie este că nu cunosc!” Iar dacă ne uităm în jur, avem multe motive să ne speriem: numeroase companii se închid și angajații sunt concediați. Controalele medicale de rutină scot la iveală probleme care pun viața în pericol. Teroriștii ne amenință siguranța. Politicienii ne trădează încrederea.
Ce putem face?
Un băiețel s-a rugat: „Doamne, binecuvântează-i pe mami, pe tati, pe bebeluș și pe mine. Și, Doamne, mai mult decât orice ai grijă și de Tine, pentru că, dacă Ți se întâmplă ceva, ne ducem la fund cu toții!” Deci, să nu uităm că Dumnezeul nostru este pe tron, și nu circumstanțele sau oamenii! S-ar putea să spui: „Dar nu sunt sigur că Dumnezeu mi-a vorbit vreodată…” Dacă ești creștin, El ți-a vorbit cel puțin o dată. Și dacă a vrut să-ți vorbească o dată, îți va vorbi și a doua oară. Dar trebuie să vorbești cu El, și să-L lași să-ți vorbească – prin Cuvântul Său și prin Duhul Său care locuiește în tine. Uneori, Dumnezeu așteaptă înainte de a-ți răspunde, pentru că lucrează la ambele capete ale liniei. El lucrează la situația pentru care te-ai rugat și lucrează ca să te pregătească pentru răspuns. Și uneori cel de-al doilea lucru durează mai mult decât primul. Iată cum sună o traducere a unui imn cunoscut (Un prieten bun și-un frate): „O, câtă pace pierdem adesea, O, câtă durere inutilă suportăm, Și toate acestea pentru că nu aducem totul la Domnul în rugăciune!” Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu și încrede-te în El!
Mana Zilnica 