23 Iunie 2024
Dacă darul tău va fi un dar de mâncare din tigaie, să fie din floarea făinii fără aluat, frământată cu untdelemn. Îl vei frânge în bucăți și vei turna untdelemn peste el: este un dar de mâncare.
Levitic 2.5
Când fratele Bellett – îi cunoaștem cărțile: „Gloria morală a Domnului Isus Hristos“, „Fiul lui Dumnezeu“ etc. – era pe patul de moarte și a fost întrebat de cununa pe care o va primi, mai târziu, el s-a rugat: «Doamne, frații au venit și au vorbit despre cunună, însă eu nu vreau nicio cunună. Eu vreau să Te văd pe Tine! Eu vreau să-L văd pe Omul de la Sihar, pe Omul care ședea lângă izvorul de apă! După aceasta tânjește inima mea și vreau să-L văd numai pe El! Nu mă interesează nicio cunună». Înțelegem și noi câte ceva din aceasta atunci când citim, cu rugăciune, acest capitol 2 din Levitic. Ce slavă minunată!
Privind la El în Evanghelii, inimile noastre se umplu de această slavă și putem să Îi aducem lui Dumnezeu din ea. Chiar și cel mai tânăr credincios, care s-a întors la Dumnezeu abia de o săptămână, poate să citească Evangheliile. Cu ce să înceapă, dacă nu cu aceste lucruri minunate? De aceea el poate veni să I le aducă lui Dumnezeu. El Îi poate aduce lui Dumnezeu, așa cum spune aici, o jertfă de mâncare în tigaie. Este floarea făinii, frământată cu untdelemn, fără aluat. El a văzut că nu este niciun aluat în făină. A văzut untdelemnul – energia Duhului Sfânt. A văzut că acest Om este minunat. Toate se descoperă la timpul potrivit, în modul potrivit și în plinătatea potrivită. Totul este minunat. Dumnezeu spune: «Aduceți-Mi aceasta ca jertfă; este ceva plăcut pentru Mine»!
Se spune aici că darul de mâncare trebuia frânt în bucăți; cu alte cuvinte, nu trebuie să rămânem la impresia generală, ci să-i cercetăm părțile componente, s-o rupem în bucăți și să vedem că fiecare amănunt, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit, fiecare faptă a Lui, orice descoperire în comportarea Sa, orice gând al inimii Sale este desăvârșit în sine însuși. Nu numai întregul era de admirat, ci fiecare amănunt era desăvârșit sută la sută.
H. L. Heijkoop
Isus avea să moară pentru popor. Și nu numai pentru popor, ci și ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.
Ioan 11.51,52
Unitatea celor credincioși
Domnul Isus a murit și ca să-i adune pe cei răscumpărați din timpul harului și să formeze o unitate. Ei nu sunt salvați numai fiecare personal, ci sunt și uniți unii cu alții. La ziua Cinzecimii, această unitate a tuturor credincioșilor a devenit un fapt real prin botezul cu Duhul Sfânt. „Printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup“ (1 Corinteni 12.13). De atunci, ei au format împreună Adunarea lui Dumnezeu. Toți cei care cred în Isus Hristos sunt adăugați la această unitate.
La început, această unitate a fost vizibilă. „Mulțimea celor care crezuseră era o inimă și un suflet“ (Fapte 4.32). Dar, din cauza necredinței și a voinței noastre personale, astăzi suntem împărțiți în multe grupări, astfel încât această unitate nu mai este vizibilă. Nu putem anula această tristă consecință a eșecului nostru. Dar putem, conform îndrumărilor biblice, să ne adunăm în Numele Domnului Isus și să mărturisim prin frângerea pâinii că unitatea celor răscumpărați încă există: „Noi, care suntem mulți, suntem o singură pâine, căci toți luăm parte la acea singură pâine“ (1 Corinteni 10.17).
Mai mult, privim spre viitor! Când Isus Hristos Se va întoarce, toți cei care au crezut în El pe parcursul timpului de har vor fi răpiți la El în cer. Atunci ne vom aduna cu toții în jurul Lui. Nicio persoană răscumpărată nu va lipsi. La arătarea Sa în glorie, această unitate a credincioșilor va fi văzută pentru gloria Sa.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.1-10 · Coloseni 2.1-5
de Jean Koechlin
Levitic 8:1-21
În primele şapte capitole am studiat subiectul jertfelor şi ajungem acum la cel al preoţiei. Dacă păcătosul are nevoie de o jertfă, credinciosul, la rândul său, are nevoie de un preot pentru a-şi exercita serviciul care îi este încredinţat. Acum, în Hristos, noi avem şi una şi alta. El este Cel care S-a oferit pe Sine Însuşi, victimă perfectă, pentru a ne pune în relaţie cu Dumnezeu şi tot El este Cel care împlineşte în prezent funcţiile Marelui Preot pentru a ne menţine în această relaţie. El a trebuit deci să fie sacrificiu (jertfă) înainte de a fi Sacrificator (Preot).
În cap. 29 din Exod am văzut instrucţiunile date de Domnul lui Moise pentru consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui. Sosise momentul pentru desfășurarea acestei ceremonii. Întreaga adunare a lui Israel fusese chemată la intrarea cortului întâlnirii pentru a-l vedea pe Aaron îmbrăcând veşmintele gloriei şi ale frumuseții. Cu cât mai măreaţă este viziunea pe care epistola către Evrei, numită adesea «epistola cerurilor deschise», o oferă privirilor credinţei noastre! Ne invită să luăm aminte „la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus“, îmbrăcat în caracterele glorioase ale preoţiei Sale (Ev.3.1).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RIDICĂ SCUTUL CREDINȚEI! | Fundația S.E.E.R. România
„Luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16)
Trebuie să fii atent la armele cu care Satan trage spre tine… ai auzit? „Săgeți de foc”! El știe că, dacă poate aprinde în tine focul îngrijorării și al temerilor, te poate imobiliza și învinge. Dar reține ce ți-a dat Dumnezeu pentru a te proteja: „scutul credinței”. Așa că, tu ai un rol de jucat. Ce trebuie să faci? Să iei „scutul credinţei cu care vei putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” Scutul nu-l va ajuta pe un soldat dacă-l ține pe pământ, sau chiar lângă el. Soldatul trebuie să-l ridice pentru a se proteja cu el împotriva atacului. Același lucru este valabil și pentru tine. Când diavolul te atacă cu circumstanțe și gânduri neplăcute care te fac să te îngrijorezi și să te temi, trebuie să ridici imediat scutul credinței. Credință, în ce? În tine însuți? Nu, credința în credincioșia lui Dumnezeu! Uneori, credința ta în Dumnezeu poate să se clatine, dar dragostea și grija Lui pentru tine nu se vor clătina niciodată. De unde știm? Din Biblie: „Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:24). Cum ridici scutul credinței? Spunând: „Doamne, am încredere în Tine în această situație!” Domnul Isus i-a răspuns lui Satan în pustie: „Este scris”, iar tu trebuie să înveți să ripostezi prin aceleași cuvinte. Cuvântul lui Dumnezeu este un scut protector pe care săgețile diavolului nu-l pot străpunge. Când îl folosești ca pe un scut, este eficient împotriva oricărui asalt pe care îl încearcă Satan asupra ta. Săgețile arzătoare ale lui Satan pot veni din orice direcție, atât de la prieteni, cât și de la dușmani – așa că, ridică scutul credinței și protejează-te împotriva atacurilor diavolului!
Mana Zilnica 