15 Mai 2024
Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“.
Domnul Isus Hristos fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.
Fapte 9.5; 2 Timotei 4.22
Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Prima dată când îl auzim pe Saul vorbind a fost pentru a răspunde la întrebarea pusă lui de Domnul: „Saul, Saul, pentru ce Mă persecuți?“ (Fapte 9.4,5). Saul își dăduse acordul ca Ștefan să fie omorât (Fapte 8.5). Mulți ani mai târziu, el a confirmat acest lucru în cuvântarea sa către iudeii din Ierusalim, care încercau să-l omoare (Fapte 22.20). El n-a uitat niciodată că a fost complice la omorârea unui confrate iudeu, care a fost în Hristos mai înainte de el. Fără îndoială că, în timp ce Saul păzea hainele celor care vărsau sângele lui Ștefan, Dumnezeu a folosit moartea acestui om credincios pentru a ascuți țepușele care i-au tot străpuns conștiința, până când Domnul i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 26.14).
Când propria execuție îi stătea înainte (2 Timotei 4.6), Pavel a scris ultimele sale cuvinte din Scriptură lui Timotei, un alt iudeu – mama lui, Eunice, era evreică – în care Dumnezeu făcuse o lucrare puternică, de data aceasta folosindu-Se de Pavel. Apostolul îl recomandase pe Timotei corintenilor astfel: „Pentru aceasta vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele care sunt în Hristos, după cum dau învățătură pretutindeni, în fiecare adunare“ (1 Corinteni 4.17).
Acum el urma să predea ștafeta aceluia care avea să continue alergarea (2 Timotei 2.2). Ștefan nu i-a putut preda ștafeta lui Pavel, fiindcă acesta era în tabăra greșită, însă I-a cerut Domnului să-i primească duhul, acea componentă a ființei umane care stă în legătură cu Dumnezeu (Fapte 7.59). Prin urmare, Pavel se roagă ca Domnul să fie cu duhul lui Timotei, acum, când îl aștepta o viață de slujire și de luptă fără ajutorul rugăciunilor și ale sfaturilor părintelui său în Hristos. Nu există mai mare mângâiere și încurajare decât să fii încredințat în mâna Domnului și a harului Său.
S. Attwood
Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.
Ioan 3.3
Născut din nou (4)
Nicodim a recunoscut cu primele sale cuvinte că minunile pe care le făcea Isus confirmau misiunea Sa divină: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). Era interesat de cine este Isus și de învățătura pe care El o vestește. Adevărul despre Dumnezeu, despre poruncile și regulile Sale era, de fapt, domeniul de specialitate al teologului Nicodim. El a presupus, fără îndoială, că lui îi era larg deschisă ușa către Împărăția lui Dumnezeu, iar aceasta pentru că era un evreu pios și un cărturar al Bibliei.
În răspunsul Său însă, Isus nu S-a referit la aprecierea cărturarului. Domnul Isus S-a uitat în inima lui Nicodim și a văzut imediat ce îi lipsea și, fără alte comentarii, a ajuns la miezul problemei: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“. Nicodim nu avea nevoie întâi de un Învățător, ci întâi de un Mântuitor! Omul trebuie să primească o natură nouă – viața nouă, divină – altfel nu poate avea părtășie cu Dumnezeu și nu poate înțelege deloc Cuvântul Său și lucrările Sale. „Nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.“ Dumnezeu întemeiază o împărăție în care El domnește și îi binecuvântează pe credincioși prin puterea și prin bunătatea Sa. Această împărăție nu poate fi „văzută“ până când cineva nu este născut din nou. În starea păcătoasă în care se află omul prin natura sa, el nu are nicio atracție spre Împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu a „văzut“, pentru că nu a înțeles nimic despre Împărăția lui Dumnezeu, în ciuda religiozității și a erudiției sale.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.1-12 · Psalmul 92.1-15
de Jean Koechlin
Exod 28:15-30
Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul“, ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).
„Necurmat“ este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf.), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).
Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. În sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (4) | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… și ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)
Astăzi vă rog să fiți atenți la câteva sfaturi, testate și probate în timp, pentru a obține înțelepciunea: 1) Trebuie să recunoști că ai nevoie de înțelepciune. Benjamin Franklin a spus pe bună dreptate: „Pragul de la intrarea în templul înțelepciunii este recunoașterea propriei tale neștiințe.” 2) Trebuie s-o cauți la sursa corectă. Iar Biblia ne spune care este sursa corectă: „Domnul dă înţelepciune.” (Proverbele 2:6). Numai El îți poate oferi adevărata înțelepciune, pentru că numai El are adevărata înțelepciune. Firește, înțelepciunea Sa o face pe a noastră să pară caraghioasă. Apostolul Pavel spunea: „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” (1 Corinteni 1:25). Gândește-te la acest lucru în felul următor: dacă Dumnezeu ar avea un gând absurd (bineînțeles că El nu are asemenea gânduri! Dar cel mai absurd gând al Lui) ar fi mult mai înțelept decât cel mai înțelept gând pe care l-am putea noi concepe vreodată! 3) Trebuie să ceri înțelepciunea. Dumnezeu nu-Și depozitează înțelepciunea; El este gata s-o dăruiască. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris: „Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:3-5). Iar apostolul Iacov ne spune și cum trebuie s-o cerem de la Dumnezeu: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8). Așadar, astăzi, recunoaște că ai nevoie de înțelepciune, cere-o de la Dumnezeu, și roagă-te cu credință pentru ea!
Mana Zilnica 