10 Aprilie 2024
Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Pleacă de aici și îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit“. … Și s-a dus și a făcut după cuvântul Domnului … Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo“. … Și el s-a ridicat și s-a dus la Sarepta … Și a fost așa: după multe zile, cuvântul Domnului a fost către Ilie, în anul al treilea, zicând: „Du-te și arată-te lui Ahab“. … Și Ilie s-a dus.
1 Împărați 17.2,3,5,8-10; 18.1,2
Ilie își face apariția într-una dintre cele mai negre perioade din istoria lui Israel. Ahab era împărat și, împreună cu soția sa Izabela, el L-a provocat pe Domnul la mânie mai mult decât toți împărații care fuseseră înaintea lui. Declinul spiritual al lui Israel în acea vreme era rezultatul neascultării lui Ahab, și într-un astfel de timp l-a ridicat Dumnezeu pe profetul Ilie.
Este încurajator când citim în repetate rânduri că Ilie a ascultat de cuvântul Domnului. Ascultarea este trăsătura caracteristică a unui slujitor adevărat. Ilie n-a pus la îndoială mesajele Domnului, nici oportunitatea lor. Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stătea, vorbise, iar aceasta era de ajuns pentru el. Mai mult, datorită ascultării față de ceea ce Dumnezeu poruncea, cuvintele lui Ilie adresate poporului aveau multă greutate morală, fiindcă Dumnezeu era cu el.
Dependența este în mod inseparabil legată de ascultare. Ilie a experimentat consecințele judecății pe care el însuși o pronunțase: cei trei ani de secetă. El a fost în mod direct afectat de foametea rezultată, însă, fără îndoială, a putut fi dependent de Dumnezeul lui Israel pentru a fi susținut. Calea lui era una a credinței. Pentru noi, de asemenea, umblarea prin pustia acestei lumi este o umblare prin credință, în care privirile noastre trebuie să fie ațintite asupra Domnului. „Iar fără credință este imposibil să-I fii plăcut, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că-i răsplătește pe cei care-L caută“ (Evrei 11.6).
J. Redekop
El a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei“.
Luca 15.29
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (15)
Fiul cel mare din această parabolă se îndreptățea. El este imaginea oamenilor care vor să-L mulțumească pe Dumnezeu prin propriile eforturi.
Răscumpărați din Egipt și aflându-se sub legea de pe muntele Sinai, iudeii, ca națiune, se aflau într-o relație exterioară cu Dumnezeu. Acesta este și motivul pentru care tatăl i-a spus cu durere fiului său mai mare: „Copile, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău …“ (Luca 15.31). El este exponentul iudeilor ca națiune care se lăudau cu relația lor exterioară cu Dumnezeu, cu fidelitatea lor față de lege și pretindeau că nu au nevoie de harul lui Dumnezeu.
Plin de îndreptățirea de sine, fiul cel mare i-a reproșat tatălui că nu i-a dat niciodată un ied pentru a fi fericit alături de prietenii săi. El dorea să fie „cu prietenii“, nu cu tatăl! Ca și fratele său mai mic, nici el nu căuta bucuria în compania tatălui său.
Să nu ne amăgim crezând că Dumnezeu ar trebui să fie mulțumit de noi câtă vreme împlinim destule fapte bune! Atunci nu am avea nevoie de Mântuitorul! Domnul Isus a venit să-i cheme nu pe drepți, ci pe păcătoși. Cel care se consideră drept rămâne afară pentru totdeauna. Dar cel care se pocăiește, ca fratele mai mic, și își mărturisește vina în fața lui Dumnezeu intră în Casa Tatălui, pentru a nu o mai părăsi niciodată. Acolo este adevărata bucurie!
Citirea Bibliei: Deuteronom 24.1-22 · Galateni 2.11-21
de Jean Koechlin
Exod 9:17-35
A fost anunţată şi cea de-a şaptea urgie: grindina. Pentru prima dată îi vedem pe egipteni temându-se de Cuvântul Domnului şi punându-şi turmele la adăpost. Scopul catastrofelor permise de Dumnezeu este acela de a-i face pe oameni să-şi amintească de prezenţa Lui. Astăzi suntem atât de mândri de progresul ştiinţei, prin care credem că putem controla forţele naturii! Dar Dumnezeu, pentru a ne aminti cine este Stăpânul lumii, permite cataclisme naturale, dezastre imprevizibile: cutremure de pământ, epidemii, invazii de insecte … toate acestea arătând ce creatură măruntă este omul şi umilindu-i mândria (Iov 38.22, 23). Prin orice mijloace, El caută să întoarcă spre El gândurile oamenilor. În adevăr, de cele mai multe ori prin asemenea chemări la ordine, oamenii sunt făcuţi să mediteze şi să fie preocupaţi cu destinul lor etern. Câte suflete necăjite au găsit în Isus adăpost nu numai împotriva furtunilor de aici, de jos, ci şi împotriva judecăţii eterne!
Dumnezeu stabileşte cu grijă intensitatea şi durata încercării. Aceasta nu merge mai departe de cât permite El. Sunt lovite inul şi orzul, nu grâul, nici alacul (v.31, 32 vezi şi nota b). Cât despre preaiubiţii Săi, ei se bucură de minunata Lui protecţie pe toată perioada furtunii.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MEDITEAZĂ LA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, ZILNIC! | Fundația S.E.E.R. România
„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” (Psalmul 119:97)
Andrew Murray (autor, învățător și pastor creștin sud-african din secolul al XIX-lea) a scris: „Există o legătură directă între măsura în care reușești în viață și timpul petrecut meditând la Cuvântul lui Dumnezeu.” Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Cartea aceasta… să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi…” (Iosua 1:8).
Noi trăim în epoca deficitului de atenție. Cândva am crezut că dacă avem mai multe lucruri materiale, vom fi mai fericiți. Dar nu e așa! Cu cât dobândim mai multe lucruri, cu atât mai multe avem de protejat, de asigurat, de păstrat, ne stresăm mai mult și trebuie să ținem pasul cu ele mai mult! Domnul Isus a zis: „viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15). Așadar, care este soluția? „Așa vorbește Domnul… „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” (Isaia 30:15).
În cartea sa „Cărări spre putere”, Merrill F. Unger (arheolog, comentator și teolog creștin american din secolul al XX-lea) scria: „Acest exercițiu sfânt, de meditație asupra Cuvântului, de rumegare așa cum un animal își rumegă hrana pentru a extrage din ea dulceața și valoarea nutritivă, necesită timp, ceea ce nu se potrivește cu viteza epocii noastre moderne. Astăzi, închinarea majorității creștinilor este prea grăbită, iar viețile lor prea pe fugă!”
Psalmistul David a scris (Psalmul 63:6-8): „când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.” Așadar, mergi mai încet, și fă-ți timp să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu. Supraviețuirea și tăria ta, și succesul tău – depind de asta!
Mana Zilnica 