5 Aprilie 2024
Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.
Evrei 12.3
Când medităm la împotrivirea pe care Domnul a răbdat-o, ne plecăm capetele în închinare. El era Cel care a creat toate lucrurile și prin puterea Căruia toate stau în ființă. Înțelegând aceste lucruri, cât de uimitor este să ne gândim că El a fost judecat, lovit și disprețuit – El, Creatorul, a suferit din partea creaturilor Lui! A venit în lume ca Mântuitor și, chiar pe când era prunc, oamenii au căutat să-L omoare. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.
El a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37) și a umblat făcând bine (Fapte 10.38), însă oamenii au preferat un ucigaș în locul Lui. Fiul diavolului (Ioan 8.44), Baraba (al cărui nume înseamnă „fiul tatălui“), a fost eliberat în schimbul Fiului lui Dumnezeu. El i-a mântuit pe alții și nu S-a mântuit pe Sine.
El a fost Cel perfect, în care nu a fost păcat și în gura Căruia nu s-a găsit viclenie. Totuși, a fost insultat și condamnat pe nedrept, iar în ultimele douăsprezece ceasuri ale vieții Sale a fost declarat nevinovat de cel puțin cinci ori de către oameni. Mai mult, fiind nevinovat, Dumnezeu a așezat asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor (Isaia 53.6; 2 Corinteni 5.21). Acela care era Dumnezeul Atotputernic a lăsat ca mâinile să-I fie străpunse de cuie.
Mormântul Său a fost pecetluit de către autoritățile omenești de cel mai înalt rang, care se temeau ca El să nu învieze. Dumnezeu însă a răspuns la toate acestea prin faptul că L-a înviat pe Domnul dintre cei morți. Pecețile au fost inutile, iar apoi vrăjmașii Săi au trebuit să înșele poporul, încercând să ascundă dovada aprobării lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său. Iar Dumnezeu I-a dat Numele mai presus de orice nume și L-a așezat la dreapta Măreției în ceruri. Să-L onorăm și noi, declarând vrednicia Lui!
A. Blok
Căci toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
Fapte 17.21
Omul avea dreptate!
Un grup de bărbați mai în vârstă se întâlneau în mod regulat în piața unui mic oraș. Fiind pensionari, ei se bucurau de ceva mai mult timp liber. Făceau schimb de amintiri, discutau ultimele noutăți din politică și economie și aduceau în atenție evenimentele locale. Un domn venea din când în când și le înmâna pliante creștine. Aceștia le primeau, citeau puțin, dar nu se arătau interesați de ele.
Când un credincios a venit la ei cu aceeași intenție, s-a trezit brusc asaltat de domnii mai în vârstă: „Avem o întrebare. Zilele trecute, cineva ca dumneata, adică unul care crede și el în Dumnezeu, ne-a spus următorul lucru: Dacă nu vă pocăiți, veți merge cu toții în iad! – Ei bine, trebuie să recunoaștem că nu ni s-a întâmplat încă așa ceva. Ce părere aveți despre acel om?“. După o scurtă pauză, credinciosul a răspuns: „Nu știu dacă eu aș fi îndrăznit să vă spun așa direct; dar un lucru este sigur: omul avea dreptate“. A urmat o pauză stânjenitoare… În cele din urmă ei i-au spus: „Să ne lași în pace cu astfel de povești; nu avem nevoie de foițele dumitale!“.
Cuvântul cheie, „iad“, le-a fost suficient ca ei să respingă evanghelia. Cu toate acestea, evanghelia este tocmai vestea bună că Isus Hristos vrea să ne salveze de la judecata veșnică.
Cerul și iadul sunt realități. Așa ne învață Biblia, așa a predicat Domnul Isus și așa vă spunem și noi, întemeiați pe același adevăr de neclintit!
Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10
de Jean Koechlin
Exod 7:1-13
În Psalmul 90 (o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu), Moise se referă la vârsta de 80 de ani ca fiind limită a vieţii pentru un om viguros. Totuşi aceasta este chiar vârsta la care el însuşi îşi va începe slujba (v.7). Când Dumnezeu cheamă un slujitor, El începe prin a anula puterea naturală a acestuia, asigurându-i apoi noi surse de putere care, într-o manieră evidentă, îşi au originea în El Însuşi.
Domnul a făcut cunoscut mai dinainte gândurile Sale lui Moise şi lui Aaron. Acele lucruri care pentru egipteni erau urgii (9.14), în relaţie cu poporul lui Dumnezeu erau numite „semne“ (v.3), rânduite pentru învăţătura lor morală. În felul acesta îi învaţă Dumnezeu pe creştini cu privire la lume, la Satan şi la sărmanele sale victime. Cuvântul Său ne ajută să înţelegem „marile judecăţi“ care se vor abate asupra oamenilor fără pocăinţă. Ne mai spune de asemenea despre modul cum Îşi va scoate din această lume poporul răscumpărat, pentru a-l introduce în patria cerească (v.4). De aceea, iubiţi prieteni creştini, ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă! (2 Petru 3.11).
Moise şi Aaron prezintă înaintea lui faraon şi a slujitorilor săi semnele anunţate în cap.4. Vorbind despre victoria asupra lui Satan (şarpele) şi asupra păcatului (lepra), putem vedea în ele o ilustrare simplificată a Evangheliei.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MERGI CU DUMNEZEU ȘI IA-ȚI COPIII CU TINE! | Fundația S.E.E.R. România
„Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” (Geneza 13:12)
Domnul Isus a spus: „Oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:6) În aceste cuvinte este o provocare foarte serioasă pentru fiecare părinte și pentru fiecare persoană care este un model pentru copii, deoarece autoritatea ta morală nu vine din cunoștințele pe care le-ai dobândit, ci din stilul tău de viață și din integritatea ta. Pe măsură ce copiii tăi cresc, ei sunt din ce în ce mai puțin capabili să asculte ce spui, și mult mai predispuși să imite ceea ce faci. Deci, încotro duc urmele pașilor tăi?
Să ne aducem aminte de Avraam și de Lot. Ei făceau parte din aceeași familie, aveau aceeași credință și aceleași oportunități în viață. Dar când a venit vorba despre creșterea copiilor, Avraam a crescut trandafiri, iar Lot – buruieni. Care a fost diferența? Avraam L-a urmat pe Dumnezeu, pe când Lot și-a urmat propriile interese egoiste. Citim în Biblie că: „Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” Iar noi știm bine ce era în Sodoma! Înainte să-și dea seama, Lot și-a pierdut autoritatea morală asupra familiei sale. Deci, iată întrebarea care se ridică: ca părinte (sau ca model pentru copii), tu până unde îți întinzi cortul?
Regele David și-a pierdut și el autoritatea morală asupra familiei sale. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pentru aventura sa cu Batșeba și i-a permis să rămână pe tron, și-a plătit păcatul cu un preț teribil de mare. Amnon, fiul său, a abuzat-o pe Tamar, sora sa vitregă. Celălalt fiu al său, Absalom, a complotat să-i fure tronul, iar soțiile fiului care i-a urmat pe tron l-au dus în cele din urmă pe Solomon la idolatrie. Iar profetul Natan l-a avertizat din partea Domnului: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” (2 Samuel 12:11).
Ai, de aceea, o singură șansă de a face lucrurile bine: urmează-L pe Dumnezeu și ia-ți copiii cu tine. Vei face așa?!
Mana Zilnica 