3 Aprilie 2024
Pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.
Romani 8.30
Chemarea lui Dumnezeu (4) – Chemarea eficace la binecuvântare
Expresia „pe care i-a rânduit dinainte“ înseamnă „pe care i-a predestinat“, iar această predestinare a avut loc în eternitatea trecută, iar ultima expresie, „i-a și glorificat“, ne conduce în eternitatea viitoare. Între acestea două avem lucrarea prezentă a lui Dumnezeu cu privire la cei ai Săi.
A fi predestinat înseamnă a fi pus deoparte în vederea binecuvântării. Prin alegere, Dumnezeu îi alege pe oameni pentru binecuvântare. Prin predestinare, El alege binecuvântările care sunt dăruite celor aleși. Aceste binecuvântări țin de planurile Sale tainice, însă El ni le-a revelat, așa cum vedem în Efeseni 1. Aici, în Romani 8, ni se spune că cei care au fost predestinați pentru binecuvântare au fost chemați de Dumnezeu. Cum cheamă El astăzi? Prin evanghelie! În pasajul de care ne ocupăm, chemarea este eficace, adică toți cei chemați astfel vor răspunde afirmativ chemării. Nu numai că suntem curățiți de toate păcatele noastre, însă Dumnezeu Însuși îi declară pe cei chemați (pe credincioși) a fi drepți. El nu ne mai vede în zdrențele cu care ne-am întors la El, precum fiul risipitor, ci ne vede îmbrăcați în haina cea mai bună pe care El Însuși ne-a dăruit-o. Avem o dreptate divină, dreptatea lui Dumnezeu, care ne este dăruită atunci când răspundem chemării Sale. Vedem acest lucru ilustrat și prin hainele de piele cu care Domnul i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după căderea lor. Altul a trebuit să moară în locul lor. În imaginea din Geneza, cel care a murit a fost un animal, însă, pentru noi, Cel care a murit a fost Fiul lui Dumnezeu. Măreț har!
Apoi ni se spune că cei pe care i-a îndreptățit, El i-a și glorificat. Noi nu ne simțim în niciun fel glorificați, însă, în gândurile lui Dumnezeu, acest lucru este deja împlinit. Așteptăm ca Domnul să vină și să schimbe trupurile noastre și să le glorifice.
K. Quartell
Fiul cel mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.
Luca 15.25
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (14)
Bucuria și veselia au umplut casa părintească. Atunci când fratele cel mare al fiului risipitor a venit acasă de la câmp, a auzit muzică și jocuri. Atunci a chemat un rob și l-a întrebat care este motivul; acesta i-a spus: „Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine“ (Luca 15.27).
Expresiile „fratele tău“ și „tatăl tău“ ar fi trebuit să trezească în fiul cel mare sentimente de dragoste, dar s-a întâmplat contrariul, căci inima lui a fost cuprinsă de furie. Mânios, nu a vrut nici să mai intre în casă. El era unul care se îndreptățea. Domnul Isus îl folosește ca imagine pentru oamenii care, fără să aibă o legătură vie cu Dumnezeu, cred totuși că pot sta înaintea Lui prin propria lor dreptate.
Acest fiu mai mare a murmurat împotriva harului pe care tatăl l-a arătat față de fratele mai mic și la fel făceau fariseii și cărturarii, căci și ei se simțeau jigniți de faptul că Isus i-a primit pe păcătoși și a mâncat cu ei. Ei înșiși nu voiau să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu și de asemenea îi împiedicau pe cei care ar fi vrut să vină la El (Matei 23.13).
„S-a mâniat și nu voia să intre în casă“ (Luca 15.28) – aceasta este dintotdeauna atitudinea oamenilor mândri și care se îndreptățesc! Cei care își alimentează îndreptățirea de sine nu pot înțelege bunătatea lui Dumnezeu față de cei pierduți. Ei urăsc harul lui Dumnezeu, pentru că nu-l doresc, căci nu-l cunosc și consideră că nu au nevoie de el. De aceea nu au parte de bucuria harului, aceasta le este chiar insuportabilă.
Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54
de Jean Koechlin
Exod 5:15-23; 6:1-8
Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.
Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova“ este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai“), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!“. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EȘTI LIPSIT DE BUCURIE? | Fundația S.E.E.R. România
„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)
Plămânii tăi au nevoie de oxigen ca să funcționeze, corpul tău are nevoie de hrană ca să trăiască și sufletul tău are nevoie de bucurie ca să prospere.
Cum îți dai seama când cineva este lipsit de bucurie? Prin felul cum arată și prin ceea ce spune. Un lider spiritual a scris: „Când am început să înțeleg Ioan 10:10, mi-am dat seama că vrăjmașul m-a păcălit și m-a făcut să cred că a te bucura de lucruri nu este ceva important. Am ajuns să cred – fals, desigur – că dacă mă bucur, ceva nu e bine. Probabil că nu mă străduiesc suficient de mult pe calea Domnului! Nu l-am văzut niciodată pe tata bucurându-se de viață și părea că-l enervează când alții se bucurau, așa că am crescut crezând că veselia este un lucru greșit. Îmi amintesc că mi se spunea să fac liniște, dacă mi se întâmpla să râd mai tare. Madame Guyon, scriitoare creștină din secolul al XVII-lea, a spus că cea mai înaltă chemare a fiecărui copil al lui Dumnezeu este să se bucure de Dumnezeu. Îmi amintesc ce povară grea s-a ridicat de pe mine când am citit prima oară lucrul acesta. Încercam din răsputeri să fiu pe placul lui Dumnezeu, dar gândul de a mă bucura pur și simplu de El nici nu-mi trecuse prin minte. Nu auzisem niciodată așa ceva! Eram un membru dedicat al bisericii de peste 20 de ani când am aflat că Dumnezeu dorește ca eu să mă bucur de El și de viața pe care mi-a dat-o!”
Îți sună cunoscut? Dacă este așa, e timpul să faci și tu niște schimbări în viața ta.
Ia-ți o pauză, fără să te simți vinovat; vei fi mult mai productiv când ești odihnit și înviorat. Destinderea nu este „nespirituală”; e esențială pentru a-ți păstra echilibrul. Trăim într-o societate plină de ambiții și stresată, dar – te poți schimba! Poți să fii bucuros, dacă îți dorești și-ți propui asta. Și fă-o de azi, în reverență și curăție!
Mana Zilnica 