Mana Zilnica

6 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubitul meu este alb și rumen, cel dintâi din zece mii.

Cântarea Cântărilor 5.10

Mirele și Mireasa (3)

De îndată ce Mireasa a fost întrebată despre Preaiubitul ei, în ce fel era El mai minunat decât oricare altul, ea nu a ezitat să răspundă. Era încântată să-L descrie pe Preaiubitul ei. Să privim la ce spune ea.

Primul lucru care-L distinge este că e alb. Biblia folosește albul ca simbol al purității, precum în Isaia 1.18: „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna”. Preaiubitul nostru, Domnul Isus Hristos, este Cel despre care serafimii proclamau unii către alții: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui!” (Isaia 6.3; Ioan 12.41). El este Cel care n-a cunoscut păcat (2 Corinteni 5.21), care n-a făcut păcat (1 Petru 2.22), și în El nu este păcat (1 Ioan 3.5). Așa ceva nu poate fi spus despre nimeni altul, decât despre Preaiubitul nostru.

De asemenea, ea îl descrie ca fiind rumen. Cel care este alb și lipsit de păcat este Același „în care avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1.7). Este deci de mirare că cei care-L iubesc sunt copleșiți de dragostea Lui?

El este într-adevăr Cel dintâi din zece mii (literal: „înălțat ca un steag”). Gândul aici este că El ar fi imediat recunoscut printre zece mii (cel mai mare număr în limba ebraică). Prin urmare, printre toți fiii oamenilor, El este unic. Tatăl a deschis cerurile și a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 17.5). Da, El este alb și rumen, cel dintâi din zece mii.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta.

Psalmul 73.20

Adoniram Judson

Misionarul Adoniram Judson (1788-1850), care avea să lucreze în Myanmar, Birmania, povestește despre el cum, în timpul studiilor, s-a împrietenit cu un tânăr care l-a influențat, din nefericire, în rău. Urmând exemplul acelui coleg, Judson a început să-și bată joc de lucrurile divine și să disprețuiască Biblia. După ce și-au terminat studiile, drumurile lor s-au despărțit.

Ceva mai târziu, cu ocazia unei călătorii, Judson a fost nevoit să înnopteze într-un han. Din câte și-a dat seama, în camera alăturată se afla un tânăr grav bolnav. Deodată, în toiul nopții, l-a auzit pe bolnav gemând, dar nu numai de durere, ci și de disperare și de frica morții. L-a cuprins o neliniște ciudată, așa că, în cele din urmă, de frică, și-a tras pătura peste cap, pentru a nu fi nevoit să mai audă gemetele din camera vecină. Fără să-și dea seama, s-a gândit că prietenul său de la universitate și-ar bate joc de el dacă l-ar vedea în această poziție. Dar apoi s-a făcut liniște, așa că Judson a căzut într-un somn adânc. A doua zi dimineața a aflat că bolnavul murise în timpul nopții. „Știți cum îl chema?”, l-a întrebat el pe hangiu. Cât de șocat a fost când acesta a menționat numele prietenului său de la universitate! Așadar, gemetele veneau de la colegul său, de la acel ateu indiferent! Sfârșitul său nefericit a mișcat atât de mult inima lui Judson, încât el și-a abandonat călătoria, s-a întors acasă și, spre bucuria părinților săi, s-a întors la Dumnezeu. Apoi și-a dedicat viața lucrării misionare.

În fața morții, mulți dintre cei care Îl neagă pe Dumnezeu realizează că există un Dumnezeu sfânt și drept, dar pentru mulți este prea târziu.

Citirea Bibliei: Numeri 21.1-15 · Matei 13.10-17

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DE LA O INIMĂ FRÂNTĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” (Psalmul 51:12)

O inimă frântă nu se poate vindeca muncind 16 ore pe zi, transpirând la sala de fitness sau folosind substanțe care o binedispun, ca de pildă alcoolul sau drogurile. Acestea îți pot produce o restabilire temporară, dar nu aduc o vindecare de durată. După ce a căzut în păcat și rușine, împăratul David s-a rugat: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” Dar există o veste bună: Dumnezeu îți poate reda ce ai pierdut și te poate învăța lucruri despre tine pe care nu le-ai știut, și care te vor face un om mai bun…

Una dintre învățăturile pe care ni le dă Dumnezeu este cea despre iertare. Nu poți să ții sabia neiertării deasupra capului cuiva și să aștepți să găsești iertare pentru tine însuți. Iertarea este doar un cuvânt până când o exerciți. Pacea minții și încrederea în Dumnezeu depind de dorința ta de a extinde harul asupra celorlalți (vezi Marcu 11:25).

Cea de-a doua învățătură pe care ne-o dă Dumnezeu este despre relații. Unele dintre ele îți vor aduce mai multă durere decât plăcere. Trădarea lui Iuda, oricât de dureroasă, a fost instrumentul prin care s-a produs cel mai important eveniment din istorie – crucea de pe Golgota. Oare asta înseamnă că oricine poate intra în viața ta și să facă ce dorește? Nu; accesul lor la persoana ta este limitat de scutul planului lui Dumnezeu. Unii îți vor aduce mângâiere, iar alții îți vor zidi caracterul… și tu ai nevoie de ambele. Cea de-a treia învățătură pe care ne-o dă Dumnezeu este despre acceptarea voii Sale. Iată cum ni-L prezintă Biblia pe Dumnezeu: „Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” (Apocalipsa 3:7).

Indiferent dacă Dumnezeu deschide o ușă sau o închide, încrede-te în El și spune: „Da, Doamne!” pentru că El te iubește și Se gândește numai la ce e mai bun pentru tine. Așadar, mai ales dacă ai inima frântă – acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 24:1-14

Moartea Sarei sugerează punerea deoparte a lui Israel (popor din care a ieşit adevăratul Isaac), după învierea Domnului (cap. 22). Pentru a asigura sămânţa promisă, Avraam, „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (17.5), are un plan măreţ a cărui înfăptuire ne este relatată în detaliu: acela de a-i da o soţie fiului său. De acum înainte intervine o a treia persoană: slujitorul cel mai bătrân din casă, administratorul tuturor averilor sale, imagine izbitoare a Duhului Sfânt trimis pe pământ pentru a-i strânge pe cei care vor alcătui Biserica, Mireasa lui Hristos. Astfel, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care au lucrat împreună în Creaţie, lucrează tot împreună la alegerea, chemarea şi strângerea celor răscumpăraţi uniţi cu Hristos Cel înviat. Această Mireasă va fi căutată într-o ţară îndepărtată. Dintre „cei care erau departe”, Dumnezeu a ales şi a chemat pe aceia care să fie alături de Fiul Său (Efeseni 2.13).

Ce model de dependenţă avem în acest slujitor al lui Avraam! În casa stăpânului său a învăţat să-L cunoască pe Domnul, Cel cu care acum are de-a face într-un mod personal. Către El îşi îndreaptă rugăciunea sa (Psalmul 5.3). Să nu uităm, înainte de a întreprinde vreun lucru, să vorbim mai întâi cu Domnul.

5 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.

Galateni 6.1

Aici nu este vorba de păcat săvârșit împotriva unei persoane, ci de un frate care a căzut într-o greșeală, iar frați spirituali care iau cunoștință de acest fapt trebuie să-l ridice cu duhul blândeții. Este slujba acelor frați care sunt „duhovnicești” și în felul acesta sunt capabili să se ocupe de aceia care, în privința stării spirituale momentane, stau „mai prejos” decât ei. Acesta este principiul disciplinării și al purtării de grijă părintești, un principiu caracterizat prin superioritate personală.

Pe nimeni să nu deranjeze expresiile: „a sta mai jos” și „superioritate personală”! Prin superioritate personală nu trebuie să se înțeleagă ceva ce posedă un om în sine însuși și nici o atitudine de superioritate pe care ar putea să o adopte cineva față de semenul său. Nu, ci este vorba despre maturitate duhovnicească și morală sau, altfel spus, această superioritate își găsește explicația în acea maturitate duhovnicească și morală care este rezultatul umblării constante cu Domnul. Tatăl nu este în aceeași poziție ca și copilul. Chiar dacă se apleacă în dragoste și har spre copilul neascultător, pentru a-l face conștient de păcatul său, totuși el își păstrează poziția superiorității, oricât de mult s-ar caracteriza acesta prin smerenie și har. În această superioritate morală se află motivația pentru valoarea și efectul acestui fel de disciplinare.

Așa cum se ocupă tatăl de copilul său neascultător, tot așa ar trebui să se aplece cei „duhovnicești”, frați cu greutate morală, pentru a-i ajuta pe aceia care au căzut în păcat. Numai dragostea este capabilă de o asemenea slujbă și numai smerenia ne ține în duhul blândeții, luând seama „la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu”. Îngăduința față de slăbiciune și față de lipsa de experiență va caracteriza slujba unor asemenea frați; ei nu au uitat că, odinioară, și ei înșiși au trecut prin toate acestea.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?

Iov 2.10

De ce nu Tim?

Colonelul Jack Miller avea un fiu pe nume Tim. Acesta era un tânăr credincios. Călcând pe urmele tatălui său, el se pregătea la Academia Forțelor Aeriene din Colorado. Avea deci perspectiva unui viitor strălucit. Dar, într-o zi, în timpul unui exercițiu militar, o bombă neexplodată l-a spulberat. „De ce Tim…?”, l-a întrebat un tânăr recrut pe colonel. Acesta a răspuns: „De ce nu Tim?”.

Accidente, boală, tragedii… Acestea dezvăluie adesea logica noastră subtilă, dar eronată: „De ce eu? La urma urmei, dacă Dumnezeu controlează totul și eu caut să-I fiu pe plac, de ce nu mă scapă de această suferință?”. Deseori ne luptăm în sinea noastră o perioadă lungă de timp până să putem accepta modul cum acționează Dumnezeu.

Satan își închipuia că, în toate nenorocirile care se vor abate asupra lui Iov, patriarhul se va împiedica tocmai de această întrebare. De asemenea era convins că încrederea lui Iov în bunătatea și în îndurarea lui Dumnezeu era doar o „credință de vreme bună”. Dar nu a fost așa! Încrederea lui Iov în Dumnezeu era adânc înrădăcinată în inima sa. Când soția lui i-a cerut să renunțe la Dumnezeu și să moară, el i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?”. De ce ar fi trebuit Iov să fie scutit de greutăți?

Când încetăm să ne întrebăm „De ce eu?” și începem să ne întrebăm „De ce nu eu?”, atunci Îl onorăm pe Dumnezeu prin încrederea noastră în voia Lui suverană.

Citirea Bibliei: Numeri 20.14-29 · Matei 13.1-9

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GRIJA PENTRU SUFLET | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:3)

Psalmistul David a scris nemuritoarele cuvinte: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său.” În zilele noastre, motoarele mașinilor sunt computerizate. Un bec aprins la bord te anunță că ceva s-a stricat și că e timpul să mergi cu mașina la verificare. Și sufletul tău va face la fel. Dar trebuie să acorzi atenție semnalelor! Nu aștepta până ai o cădere spirituală, morală, emoțională sau relațională ca să te oprești și să le dai atenție. Când setea sufletului tău nu este potolită și nevoile lui nu sunt împlinite, el va căută alinare în altă parte, deseori pe o cale care te va răni. Trebuie să știi când să acorzi atenție semnalelor! Cei mai mulți dintre noi nu facem pauze care să ne ajute „să ne înviorăm sufletul”. Suntem amăgiți de vinovăție, cum că oprirea ar fi o dovadă de iresponsabilitate. Sau ne este teamă că vom pierde teren pentru că am pus deoparte cinci minute pentru noi înșine. Unul dintre cele mai dificile lucruri de atins în viață nu este succesul, ci echilibrul!

Așadar în toată truda ta de a-ți stabili scopuri și de a le atinge, nu uita de sufletul tău! Chiar și Dumnezeu S-a odihnit (vezi Geneza 2:2). Și dacă El S-a odihnit, și tu trebuie să te odihnești. Puterea odihnei este aceea care te ajută să te bucuri de călătoria vieții, nu doar de destinație. Firește, dacă nu înveți să alegi plimbarea și odihna vei sfârși în spital din necesitate. Tot la fel este și pe plan spiritual. Când Dumnezeu „te paște în pășuni verzi” El o face ca să te învioreze și să te restaureze. Așadar, ai grijă de sufletul tău!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 23:1-20

Un mormânt este tot ceea ce va avea Avraam în ţara Canaanului, dar ea totuşi îi este promisă. Cumpărând terenul şi peştera Macpela pentru a o înmormânta pe Sara, omul lui Dumnezeu confirmă speranţa lui sigură în înviere. Pentru el, Sara trăieşte o viaţă divină. De aceea este necesar să se asigure de toate drepturile asupra locului unde va fi aşezat trupul ei care trebuie să învieze. Preţul întreg plătit pentru peşteră şi pentru teren ne face să ne gândim la drepturile definitive dobândite prin crucea lui Hristos, moartea în­frântă, siguranţa învierii viitoare a tuturor celor credincioşi.

La fel ca în cap. 14, în care l-am văzut refuzând darurile regelui Sodomei, Avraam nu doreşte nici acum să se îndatoreze faţă de nimeni. El insistă să plătească întreg preţul terenului, fără să negocieze.

Un creştin este recunoscut în toate contactele sale cu oamenii din lume prin corectitudinea sa şi prin cinstea sa absolută. În Noul Testament suntem îndemnaţi să nu datorăm nimănui nimic, decât să ne iubim unii pe alţii (Romani 13.8), să ne purtăm „cuviincios faţă de cei de afară” (1 Tesaloniceni 4.12), în sfârşit, să lucrăm cinstit „nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor” (2 Corinteni 8.21; Romani 12.17).

4 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu.

Romani 8.32

Domnul Isus, Fiul etern al lui Dumnezeu, S-a smerit și a devenit Om. El a luat locul cel mai de jos și a fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Ce trebuie să fi însemnat acest lucru pentru El! Ce trebuie să fi însemnat pentru Domnul ca Iuda să-L trădeze cu un sărut! Ce trebuie să fi însemnat pentru El să fie scuipat în față de soldați, să fie biciuit, disprețuit și batjocorit de ei!

În plus, cât de mult a trebuit El să sufere purtând păcatele noastre, fiind făcut păcat pentru noi și fiind judecat de către un Dumnezeu sfânt, care nu poate suferi niciun păcat! În aceste împrejurări cumplite, El a fost înconjurat de mulțimea batjocoritoare și insensibilă și n-a găsit niciun mângâietor printre cei ai Săi. Îl auzim strigând către Dumnezeu, singur pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. În acele momente, când suferea nespus în ascultare de Dumnezeu, El L-a revelat în mod perfect pe Dumnezeu, glorificându-L în mod infinit.

Dreptatea lui Dumnezeu a fost arătată atunci când El L-a lovit pe Fiul Său, aducând judecata asupra Lui, când El purta păcatele noastre. Sfințenia lui Dumnezeu a fost manifestată atunci când Domnul a strigat: „Pentru ce M-ai părăsit?”. Tot acolo însă a fost revelat, în mod glorios, adevărul că „Dumnezeu este dragoste”, căci acolo vedem un Dumnezeu care L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu, un Dumnezeu care L-a judecat pe Fiul Său, pentru a-i scăpa pe păcătoșii pierduți de pedeapsa veșnică. Niciodată n-a privit Dumnezeu la Fiul Său cu mai multă plăcere decât în timpul acelor momente când a trebuit să-Și ascundă fața de la El, fiindcă El purta judecata mea. Ce trebuie să fi fost pentru Dumnezeu să-L părăsească pe Fiul Său atunci când El atârna pe cruce, înconjurat de vrăjmași!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.

Ioan 1.1,2

Cuvântul este o Persoană: Fiul lui Dumnezeu

În timp ce Evangheliile după Matei, Marcu și Luca își încep relatarea cu nașterea lui Isus sau cu slujirea Lui printre oameni, Evanghelia după Ioan ne prezintă încă din primul verset existența veșnică a Fiului lui Dumnezeu. În aceste cuvinte atât de simple remarcăm adevăruri atât de profunde. Termenul „Cuvântul” este folosit aici pentru o Persoană, care este Fiul lui Dumnezeu.

La început era Cuvântul. – Spre deosebire de tot ceea ce a fost creat și are, prin urmare, un început, Fiul lui Dumnezeu este de la început. Așadar Fiul este etern.

Cuvântul era cu Dumnezeu. – „Singurul Lui Fiu … este în sânul Tatălui” (Ioan 1.18). Așadar Fiul este alături de Dumnezeu din veșnicie.

Cuvântul era Dumnezeu. – precum Tatăl și Duhul Sfânt. Așadar Fiul este Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu. – Fiul lui Dumnezeu este cu Dumnezeu nu doar de la un anumit moment, ci din veșnicie. Așadar Fiul este dintotdeauna Fiu – unic în acest fel.

Ce mărturie clară despre măreția Celui care S-a smerit, a devenit Om și a trăit printre noi în acest fel! Ioan, care L-a văzut, mărturisește că „El a locuit printre noi plin de har și de adevăr (și noi am privit slava Lui, slavă ca a Singurului de la Tatăl)” (Ioan 1.14). Ce frumos începe această Evanghelie după Ioan: Fiul este etern, Fiul este în sânul Tatălui, Fiul este Dumnezeu, Fiul este dintotdeauna Fiu – unic în acest fel!

Citirea Bibliei: Numeri 20.1-13 · Matei 12.46-50

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa…” (Proverbele 1:5)

Cartea Proverbelor începe astfel: „Pildele lui Solomon… pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea învăţăturilor de bun-simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă; să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă”. (Proverbele 1:1-5).

Gândirea creativă este pur și simplu o gândire disciplinată. Dacă ai impresia că știi tot ce se poate ști, înseamnă că știi deja tot ce vei ști vreodată. Pentru a ieși din tipare, trebuie să începi să pui întrebările corecte. Sir Anthony Jay (scriitor englez, producător și director de radio) a spus: „Și mintea lipsită de creativitate poate detecta răspunsurile greșite, dar e nevoie de o minte creativă pentru a detecta întrebările greșite.” Întrebările greșite opresc procesul gândirii creative. Ele te trimit pe aceeași cale bătătorită.

Pentru a-ți schimba viața, trebuie să-ți schimbi gândirea. Asta înseamnă că trebuie să fii dispus să pui aceste două întrebări: „De ce trebuie făcute lucrurile mereu așa? Există o cale mai bună?” Fie că scopul tău este să-ți construiești o viață mai bună, fie o familie mai bună, o afacere mai bună, o biserică mai bună, o carieră mai bună sau orice altceva mai bun, orice schimbare și proces trebuie să înceapă punând cu sinceritate acele două întrebări.

Vechea zicală „o mică îmbunătățire poate aduce o mare avere sau faimă” este foarte adevărată. Așadar, vrei să ai succes? Atunci, fii dispus să-ți schimbi gândirea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 22:13-24

Dumnezeu Însuşi Se preocupă de Mielul pentru arderea-de-tot. Când Domnul Isus Şi-a făcut apariţia în mijlocul poporului pe malurile Iordanului, Ioan Botezătorul a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1.29). El era răspunsul divin la toate păcatele care tocmai fuseseră mărturisite. Astfel se descoperă taina cea mare a cărei umbră o avem în acest capitol. Şi ce asigurare continuă să aducă acest „Yehova-Iire” (Domnul va purta de grijă) tuturor celor chinuiţi de povara păcatelor lor!

Isaac este înviat în mod simbolic (Evrei 11.19); Hristos însă este înviat în adevăr, cu toate consecinţele care decurg din aceasta pentru El şi pentru noi. El va primi o soţie, fapt ilustrat de numirea Rebecăi în v. 23. Iar noi vom primi binecuvântările cereşti a căror imagine o avem în v. 17 şi 18.

Credinţa lui Avraam s-a arătat prin această faptă (Iacov 2.21). Se spune că încercarea face proba. Dumnezeu îi cunoştea inima şi ştia că avea credinţă, dar ea trebuia să se manifeste public. În ce ne priveşte pe noi, dacă am putut mărturisi: «cred în Domnul Isus», mai devreme sau mai târziu ni se va da ocazia să o dovedim. Încercările creştinilor deseori nu au alt scop decât să pună în evidenţă realitatea credinţei care este în ei.

3 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel încât noi, de acum, nu cunoaștem pe nimeni potrivit cărnii … Încât, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.16,17

Hristos nu mai este acum pe pământ și, fiindcă noi trăim în asociere cu El, o ordine nouă de lucruri a fost stabilită. Chiar El Însuși este cunoscut de noi într-un fel nou. Pavel nu fusese printre aceia care L-au cunoscu pe Hristos „potrivit cărnii”, în zilele întrupării Sale. Dar chiar dacă L-ar fi cunoscut așa, el nu-L mai cunoștea în felul acesta. Mai mult, el nu-l mai cunoștea pe niciun om „potrivit cărnii”.

Fiind creați din nou în Hristos, noi ne găsim într-o sferă nouă. Nu suntem acolo încă în ce privește trupurile noastre – pentru transformarea trupurilor noastre așteptăm venirea Domnului. Însă duhurile noastre sunt deja parte din noua creație. În timpul de acum, duhurile noastre aparțin unei sfere de lucruri cu totul noi, complet necunoscute nouă atunci când eram neconvertiți. De asemenea, chiar lucrurile vechi ale creației dintâi sunt privite de noi într-o lumină cu totul nouă.

Acest adevăr trebuie bine rumegat de către fiecare dintre noi. Cât de multe dificultăți apar printre creștini din această pricină, anume că ei se tratează unii pe alții „potrivit cărnii”, pe temeiul cel vechi și potrivit principiilor acestei lumi! În acest fel, este foarte ușor și firesc să apară partide și grupări, să manifestăm preferințe și antipatii, să fim excesiv de prietenoși cu unii credincioși, până apar anumite dezacorduri, care produc antagonisme la fel de excesive. Toate aceste atitudini se sprijină pe o temelie greșită; ele sunt potrivit cărnii, nu potrivit noii creații și Duhului lui Dumnezeu. Dacă toți sfinții s-ar cunoaște unii pe ceilalți pe temelia cea nouă, ce transformare minunată ar avea loc în mijlocul mărturiei creștine!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Până la bătrânețe Eu sunt Același, și până veți încărunți Eu vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat și Eu voi purta, voi sprijini și voi mântui.

Isaia 46.4

Promisiuni prețioase

Ce cuvânt de încurajare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu! Unii poate au îmbătrânit, alții au obosit… Oricum ar fi, versetul de astăzi ne întâmpină cu promisiuni nespus de prețioase pentru sufletul nostru: Eu vă voi purta, vă voi sprijini, vă voi scăpa.

Atunci când un copil s-a împiedicat și plânge, mama îl ridică, îl poartă pe brațe și îl liniștește, până când durerea încetează și lacrimile i se potolesc. Dumnezeul nostru acționează la fel atunci când am obosit sau ne-am împiedicat pe drumul credinței. El nu ne abandonează, ci ne ridică, ne duce mai departe și ne asigură că ne va conduce până la țintă!

Ce face Păstorul cel Bun cu oaia rătăcită? O caută până când o găsește, apoi o ridică – poate că o scoate dintr-o groapă sau o eliberează dintr-un tufiș cu spini – și, punând-o pe umerii Săi, o duce acasă. Numai când ajunge acasă, o ia de pe umeri, nu înainte!

Mântuitorul îi duce în siguranță acasă pe toți ai Săi, pentru care Și-a dat viața ca Bunul Păstor! Ce triumf al harului Său! „În toate necazurile lor, El … i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea și în îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat, din vechime, în toate zilele” (Isaia 63.9).

Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine

și nicio clipă singur nu mă lași,

Tu ești mereu puterea ce mă ține,

din cel dintâi la cei din urmă pași. —T. Dorz

Citirea Bibliei: Numeri 19.11-22 · Matei 12.38-45

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)

Dacă ești înconjurat de negativism, caută un mediu mai bun. Charlie Brower (fost oficial în Departamentul de stat al Statelor Unite și judecător de drept internațional) a spus: „Ideile noi sunt delicate. Ele pot fi distruse de un simplu râset sau căscat; pot fi înjunghiate de moarte de o glumă sau pot fi ucise printr-o încruntare de sprâncene a celui de lângă tine.” Mediile negativiste ucid mari idei în fiecare minut. Un mediu creativ, pe de altă parte, devine ca o seră în care ideile sunt semănate, apoi încolțesc și se dezvoltă.

Pentru a crește, trebuie să cauți oameni care sunt dedicați creșterii personale. Ce fac astfel de persoane? Următoarele lucruri:

1) Încurajează creativitatea. David Hills (proprietarul celei mai vechi ferme de familie din America – ajunsă la a zecea generație) spunea: „Studiile asupra creativității sugerează că singura variabilă în ecuația creativității de care angajații dau sau nu dovadă este percepția că li se permite să fie creativi.” Când inovația și gândirea personală sunt încurajate și răsplătite fățiș, oamenii înțeleg că au permisiunea de a fi creativi.

2) Sunt dispuse să-și asume riscuri. Chiar și atunci când ai studiat și te-ai pregătit temeinic, tot va trebui să încerci de mai multe ori înainte de a reuși. Așadar, trebuie să fii într-un mediu în care greșelile sunt văzute ca parte a procesului creativ.

3) Cred în potențialul pe care îl are un vis. Mediul creativ încurajează folosirea unei coli albe de hârtie și a întrebării: „Dacă ai putea desena o imagine a ceea ce dorești să realizezi, cum ar arăta ea?” Un mediu creativ i-a dat posibilitatea lui Martin Luther King Jr. să spună plin de pasiune și să declare: „Am un vis” (și nu „Am un obiectiv”)! Obiectivele îți pot da un punct focal, dar visele au putere. Visele lărgesc lumea în care trăiești. Și Dumnezeu este cel ce dă visele și viziunile (vezi Ioel 2:28).

Așadar, caută anturajul persoanelor înțelepte și dedicate creșterii personale.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 22:1-12

Ştim că acest tabou este o imagine a crucii. Cine altcineva este Fiul, singurul născut Fiu, Cel pe care Tatăl Îl iubeşte, decât Domnul Isus? Trebuia ca El să fie oferit ca ardere-de-tot. Locul este privit de departe în planurile eterne ale lui Dumnezeu. Este muntele Moria, loc în care David va aduce mai târziu jertfa de ispăşire şi în care va fi construit Templul (2 Cronici 3.1). Locul unde se aduce jertfa este în acelaşi timp şi de închinare (v. 5).

Câte motive găsim acolo pentru a ne închina Tatălui şi Fiului, care merg împreună, altfel spus, într-un gând, pentru a înfăptui lucrarea mântuirii! Ascultarea lui Isaac ne aminteşte de ascultarea Domnului în Ghetsimani: „… nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie” (Marcu 14.36). Dar, spre deosebire de Isaac, care doar s-a supus, Fiul S-a oferit: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9). Din nou spre deosebire de Isaac, cel care nu ştia ce avea să facă tatăl său, ni se spune: „Isus, ştiind toate cele care urmau să vină asupra Lui, a ieşit înainte …” (Ioan 18.4).

În sfârşit, spre deosebire de strigătul Îngerului care oprea mâna lui Avraam, nici un glas nu se face auzit pe Golgota pentru a îndepărta sabia care trebuia să cadă asupra Fiului lui Dumnezeu.

2 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți-a lipsit nimic.

Deuteronom 2.7

Așa stau lucrurile și acum, cu privire la Adunarea lui Dumnezeu, aflată într-o lume care poate fi pe drept numită o pustie. Privită din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Adunarea nu este din lume, ci este complet separată de ea. Este la fel de separată de această lume, cum era tabăra lui Israel separată de Egipt. Apele Mării Roșii se rostogoliseră între acea tabără și Egipt, iar apele cu mult mai adânci și mai întunecate ale morții lui Hristos s-au rostogolit între Adunarea lui Dumnezeu și veacul acesta rău. Este imposibil să concepi o separare mai completă. „Ei”, spune Domnul nostru Isus Hristos, „nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17.14).

Apoi, în ce privește dependența totală, cine altcineva în această lume poate fi mai dependent de Dumnezeu, decât Adunarea? Ea nu are nimic în ea însăși sau de la ea însăși. Este așezată în mijlocul unei pustii morale, o pustie aridă și înfricoșătoare, în care nu există nimic de natură să susțină viața divină. Nu există niciun strop de apă și nicio singură fărâmă de mâncare pentru Adunarea lui Dumnezeu pe întreaga întindere a acestei lumi.

La fel stau lucrurile și în ce privește expunerea la tot felul de influențe ostile. Această expunere este completă, căci nu există nici măcar o singură influență benefică în această lume. Totul este împotriva Adunării, care este în această lume ca o plantă sădită într-o climă străină ei, într-un sol și într-o atmosferă cu totul potrivnice.

Aceasta este Adunarea lui Dumnezeu în lume: o entitate separată, dependentă, lipsită de orice apărare și resursă, cu excepția celor oferite de Dumnezeul cel viu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17

Mugurii fagilor

Ați văzut vreodată cum arată în timpul iernii un gard viu format din fagi? Majoritatea frunzelor din vară sunt încă pe crengi. Ofilite, uscate, ele stau încă agățate de ramuri. Cu toate acestea, niciun proprietar de grădină nu se gândește să îndepărteze frunzele ofilite. De ce să o facă, atât timp cât imediat ce răsar mugurii și apar noile frunze, cele vechi se desprind de la sine?

Există tot felul de „frunze vechi” și în viața oamenilor. Mulți ar vrea să se debaraseze de obiceiurile rele, dar acest lucru nu este posibil. Alții ar vrea să-i vadă pe ceilalți cum scapă de ele, sau chiar să-i ajute, dar nici cu forța nu pot fi dezrădăcinate aceste vicii.

Asemenea gardului de fag, unde ceea ce este vechi este dat deoparte de eficiența vieții noi din ramuri, tot așa în om trebuie să înceapă ceva nou. Viața nouă din interior trebuie să se arate în exterior. Pentru aceasta este necesar mai întâi să ne întoarcem la Dumnezeu. Oricine vine cu pocăință și cu credință la Domnul Isus Hristos și își mărturisește păcatele sale înaintea Lui poate experimenta că viața sa devine nouă, așa cum ne-a promis Dumnezeu.

El nu ne dă numai iertarea păcatelor. Atunci când venim la Dumnezeu, primim și viața veșnică și puterea de a trăi fericiți, pentru gloria Sa. Hristos ne dă energia necesară ca ceea ce a rămas din viața veche să dispară. Unde să cauți pacea, seninătatea, dacă nu lângă Acela care o promite și care numai El poate să o ofere?

„Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalmul 37.4).

Citirea Bibliei: Numeri 19.1-10 · Matei 12.22-37

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

Când ai o gândire creativă, gândești ca Dumnezeu care te-a creat. Dar nu oricine îți va accepta ideile creative. Domnul Isus nu a fost crucificat pentru că a săvârșit minuni; lumea l-a iubit și l-a aplaudat pentru toate acestea. El a fost răstignit pentru că a avut idei care au pus la îndoială status quo-ul. De la Dumnezeu vin marile concepte, adevăruri și idei. Deci, când El îți dă o idee, nu lăsa pe nimeni să te facă să renunți la ea. Nu lăsa ca teama de respingere sau de eșec să-ți ucidă ideea. La urma urmelor, nu poți face ceva nou și interesant dacă te obligi să rămâi în aceeași colibă veche. Nu ajunge să lucrezi la același lucru învechit; fă o schimbare. Și primele lucruri pe care trebuie să le schimbi sunt modul în care gândești și ceea ce crezi. Să ne uităm puțin la următoarele afirmații: „Eu nu sunt o persoană creativă. Mă supun unor reguli precum: Nu pune întrebări. Nu fi diferit. Rămâi între limite. Există doar un fel de a face lucrurile. Nu fi prost. Gândește-te la imaginea ta. Nu e logic. Nu e practic. Nimeni n-a mai făcut așa ceva. Lucrul acesta nu poate fi făcut. Nu a funcționat. Am mai încercat asta. E prea mult de lucru. Nu ne permitem să facem o greșeală. Va fi prea greu de gestionat. Nu avem timpul necesar. Nu avem banii care ne trebuie!”

Lista cu afirmațiile negative poate continua… dar apostolul Pavel ne sfătuiește: „să ne prefacem (lăsăm transformați) prin înnoirea minţii noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Deci, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: schimbă-ți gândirea, schimbă-ți viața!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 21:22-34

În cap. 20, relaţiile dintre Avraam şi Abimelec fuseseră foarte tensionate. Avraam a fost expus unor acuzaţii severe şi îndreptăţite din partea regelui din Gherar. Dar acum relaţia dintre ei se desfăşoară pe un cu totul alt plan. Avem aici un simbol al viitoarei su­premaţii a lui Israel, când naţiunile vor spune: „Vom merge cu voi, pentru că noi am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zaharia 8.23). „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”, constată împăratul filistean (v. 22). Şi caută din nou să încheie o alianţă cu omul lui Dumnezeu. De această dată Avraam îl mustră pe Abimelec cu autoritatea morală pe care i-o conferă relaţia lui cu „Dumnezeul Etern” (v. 33).

Cu această ocazie el îi arată cât de mult ţinea la această fântână din pustiu pe care slujitorii lui Abimelec voiseră să i-o ia. Nu este aceasta pentru noi o imagine a Cuvântului a cărui apă trebuie să ne învioreze sufletele în fiecare zi? Dacă unii oameni caută compania noastră, să le arătăm cât de curând posibil valoarea pe care o are pentru noi acest Cuvânt al Dumnezeului nostru. Unii dintre ei, care însetează după adevăr, după pace, după bucurie, vor fi îndrumaţi să le caute în această Carte preţioasă, dacă văd că noi ne adăpăm din ea.

1 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi și nu aduce învățătura aceasta, nu-l primiți în casă și nu-l salutați. Pentru că cine-l salută se face părtaș cu lucrările lui rele.

2 Ioan 9-11

A doua epistolă a lui Ioan este singura carte din Scriptură adresată unei femei. Ea pune accentul pe adevăr, care trebuie menținut cu sârguință și cu credincioșie, chiar și de către o soră credincioasă.

Mulți înșelători circulau peste tot în acel timp, iar ținta principală a lui Satan era căminul, de aceea el făcea în mod special apel la natura femeii. Deși apostolul Ioan intenționa să viziteze în curând acel loc, Dumnezeu l-a îndemnat să scrie această epistolă fără întârziere, fiindcă această doamnă evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea subtilă a celor care nu rămâneau în învățătura lui Hristos.

Astfel de înșelători s-au înmulțit în zilele noastre – cei care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă vine cineva și pretinde că are un adevăr avansat și o cunoștință deasupra a ceea ce este revelat în Persoana lui Hristos și în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, un astfel de om „nu-L are pe Dumnezeu”. Și astăzi mulți înșelători încearcă să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și vătămătoare.

Nu numai că „aleasa doamnă” trebuia să le refuze accesul în casa ei, ci trebuia ca nici măcar să nu-i salute, fiindcă așa ceva ar fi făcut-o părtașă faptelor lor rele. Nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, căci dragostea adevărată este arătată doar adevărului. Să avem grijă să respingem cu toată hotărârea un astfel de rău, detașându-ne total de el și alipindu-ne cu devotament de „Domnul Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste … Aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui” (verstele 3 și 6).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?

Romani 8.31,32

Sandra

Am cunoscut-o pe Sandra la serviciu. Avea 18 ani și era foarte inteligentă. Încetul cu încetul mi-a spus povestea ei: „Când eram destul de mică, părinții mei s-au despărțit. Nu am știut niciodată ce este un tată iubitor. Mama mea a fost nevoită să muncească din greu și avea puțin timp pentru mine. Aveam doar o jucărie de pluș și, cum aceasta îmi era mereu alături, ei îi spuneam problemele mele de la școală, experiențele dezamăgitoare cu prietenii… Am căutat adesea pe cineva care să mă asculte și care să îmi răspundă la întrebări, dar fiecare ori avea problemele lui, ori nu știa să-mi dea niciun sfat. Așa că am rămas doar cu ursulețul meu de pluș…”.

Cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 19 ani a fost momentul de cotitură din viața ei: Sandra L-a cunoscut pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, Căruia să Îi poată spune totul în rugăciune. Spre deosebire de jucăria ei de pluș, Dumnezeu trăiește, Dumnezeu aude, Dumnezeu răspunde, Dumnezeu ajută.

Fericirea se găsește la Dumnezeu și fără Dumnezeu ea nu există. Fericirea înseamnă a trăi cu Dumnezeu și a-L cunoaște atât în ziua cercetării, pe care El o îngăduie spre binele nostru, cât și în ziua bucuriei, pe care El o trimite în viața noastră. Înseamnă a te ruga Lui, a-L lăuda, a citi Cuvântul Său și a face voia Lui. Toate acestea, după ce a fost rezolvată problema păcatelor. În temeiul jertfei Domnului Isus împlinite la cruce, Dumnezeu iartă pe oricine crede în El.

Citirea Bibliei: Numeri 18.20-32 · Matei 12.15-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND AI O VIZIUNE PENTRU VIAȚA TA | Fundația S.E.E.R. România

„Tinerii voştri vor avea vedenii…” (Ioel 2:28)

Când întrebi un copilaș ce vrea să se facă atunci când va crește, el îți va spune că dorește să fie pompier, doctor sau vreun actor celebru. Capacitatea de a visa este un dar pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi. Dacă vrei să realizezi lucruri mari în viață, ai nevoie de o viziune. Viziunea lui Iosif nu s-a împlinit până nu a ajuns la 30 de ani, dar a primit-o de la Dumnezeu când era adolescent. Deci Dumnezeu poate să-ți dea și ție o viziune, pentru că asta citim în Biblie: „tinerii voştri vor avea vedenii…” Poate în momentul de față te gândești la mai multe variante pentru viața ta, sau poate deja experimentezi unele dintre ele chiar acum. E un lucru bun, căci încă ești în faza în care te descoperi pe tine însuți, descoperi calitățile și defectele tale, lucrurile care te atrag și lucrurile pentru care nu ai niciun interes. Dacă îți focalizezi gândirea asupra unui singur lucru și aspirațiile tale se schimbă, atunci ți-ai irosit cea mai mare parte a energiei mentale. Dar pe măsură ce crești și te maturizezi, tu trebuie să te concentrezi mai mult și să devii selectiv. Există un vechi proverb care spune așa: „Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul!”

Când primești o viziune de la Dumnezeu, ea are puterea de a fi statornică. E ca un foc care arde în lăuntrul tău. Poate fi o vocație pe termen lung sau o pasiune de scurtă durată, dar dacă este de la Dumnezeu îți va aduce cea mai mare împlinire. Apostolul Pavel a scris: „fac un singur lucru” (Filipeni 3:13). Ca o consecință a acestui fapt, el a schimbat istoria și astăzi multe biserici și catedrale îi poartă numele.

Așadar, rostește azi această rugăciune: „Doamne, dă-mi o viziune pentru viața mea!” și Dumnezeu o va asculta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 21:1-21

Promisiunea lui Dumnezeu se împlineşte. „La vremea hotărâtă” se naşte Isaac, o imagine a lui Hristos ca Fiu şi Moştenitor (Galateni 4.4). După râsul neîncrezător al lui Avraam (17.17) şi al Sarei (18.12), urmat de râsul fericit şi plin de mulţumire al acesteia, de la care a provenit numele Isaac (râs) (v. 3, 6), auzim râsul batjocoritor al lui Ismael (v. 9), simbol al omului «carnal», care nu poate înţelege planurile lui Dumnezeu împlinite în Hristos. Ismael, fiul roabei, este o imagine a omului sub robia legii, neavând nici un drept la promisiuni, nici la moştenire.

Ceea ce face Sara pare dur; Avraam găseşte că este dureros. Dumnezeu însă aprobă aceasta, vrând să arate, în mod simbolic, că moştenirea aparţine numai lui Hristos şi că, pe principiul faptelor, omul nu o poate obţine. Aşa cum explică Epistola către Galateni, credincioşii sunt „copii ai promisiunii”. Odată ce au primit înfierea, ei nu mai sunt robi, ci fii, şi de aceea moştenitori (Galateni 4.6, 7, 28).

Totuşi harul se îndreaptă şi spre Agar şi fiul ei. Când apa din burduf, simbol al resurselor omeneşti, este epuizată, Dumnezeul cel viu, care i S-a descoperit Agarei în cap. 16, o salvează din nou. El este Cel care aude chiar şi vocea unui copil (v. 17).