Mana Zilnica

18 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Ioan 13.3-5

Avem aici cea mai minunată prezentare a lucrării pe care Hristos o face acum pentru cei ai Săi, care sunt în lume. Există ceva deosebit de prețios în expresia „ai Săi”. Ea ne aduce foarte aproape de inima lui Hristos și este minunat să ne gândim că El privește la niște creaturi sărmane, slabe și supuse căderii, cum suntem noi, și spune: «Ei sunt ai Mei. Nu contează ce cred alții despre aceștia; ei Îmi aparțin Mie și trebuie să-i așez și să-i mențin într-o stare care să fie vrednică de locul în care Eu sunt și în care îi voi aduce și pe ei».

Acest lucru este nespus de prețios și de ziditor pentru sufletele noastre. Cu simțământul gloriei Sale personale și cu conștiența faptului că de la Dumnezeu venea și că la El Se ducea, Domnul S-a aplecat și a spălat picioarele ucenicilor.

Nu exista și nu putea exista un loc mai înalt decât cel din care Isus a venit; nu exista și nu putea exista un loc mai jos decât cel de la picioarele întinate ale ucenicilor Săi. Însă – binecuvântat și lăudat să fie numele Său pentru totdeauna! – El umple, prin Persoana Sa divină și prin lucrarea Sa măreață, tot spațiul dintre aceste două extreme. El Își poate pune o mână pe tronul lui Dumnezeu și o mână pe picioarele noastre, fiind astfel El Însuși veriga divină și eternă dintre aceste două puncte.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.

Psalmul 69.20

Nicio mângâiere din partea ucenicilor

Domnul Isus venise cu ucenicii în Grădina Ghetsimani. În scurt timp, dușmanii Lui aveau să vină și să-L prindă. El aștepta compasiune din partea ucenicilor, dar ei nu I-au arătat-o. A căutat mângâietori și nu a găsit niciunul. Deși era Dumnezeu, era în același timp Om. Cu toate acestea, Domnul Isus nu le-a cerut ucenicilor să se roage pentru El, ci le-a spus doar atât: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine” (Matei 26.38). Din aceste cuvinte înțelegem că Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om, a avut aceleași simțăminte ca noi, oamenii.

El știa că lumea este împotriva Lui, de aceea nu S-a adresat lumii, ci acelora care Îi erau cei mai apropiați pe acest pământ, care fuseseră trei ani cu El. Ei ar fi trebuit să-L sprijine puțin în greutățile Lui, însă L-au dezamăgit și L-au lăsat să poarte singur suferințele și greutățile. Întristat și tulburat, El S-a luptat în acea rugăciune.

Unde era cel care afirmase că va merge cu El în închisoare și în moarte? Adormise! Petru a adormit și în grădina Ghetsimani, la fel cum a făcut-o și pe munte, când s-a arătat gloria Lui în Împărăție (Luca 9.32; 22.45). Domnul Isus, ca Om, nu a găsit pe nimeni aici, pe pământ, care să aibă milă de El.

Tu așteptai ca milă să se-arate,

dar nimeni n-a-nțeles durerea Ta,

Și-ai fost abandonat de toți în moarte.

Mângâietori Tu n-ai avut deloc.

Citirea Bibliei: Numeri 28.1-31 · Matei 15.21-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REFUZĂ SĂ TRĂIEȘTI CU TEAMĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)

Când Dumnezeu îți spune „Nu te teme!”, El vrea să-ți spună de fapt „Trebui să te confrunți cu frica, ca s-o poți învinge! Poți acționa în ciuda fricii!” Biblia spune: „dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Uneori credem în mod eronat că Sfânta Scriptură spune că dacă-L iubim pe Dumnezeu suficient de mult, nu ne va fi teamă. Nu, singura dragoste perfectă este dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Este necondiționată. Faptul că știi că întotdeauna te iubește, că merge alături de tine, că te apără și te susține, și că ți-a promis că te va binecuvânta în tot ce faci – iată ce izgonește frica. Și mai face și altceva: îți întărește credința. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11:6). Când știi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în tine, începi să te ridici deasupra fricilor pe care le ai! Când frica bate la ușă și te găsește plin de credință, ea nu poate intra!

De aceea trebuie să meditezi continuu la Cuvântul lui Dumnezeu și să lași ca gândurile și conversațiile tale să fie pline de credință. Dacă ești obișnuit să-ți lași mintea să zboare unde dorește, meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu îți va cere să-ți formezi un nou obicei.

Nu deveni descurajat dacă descoperi că ai intenții bune, dar numeroase eșecuri. Biblia spune: „umblăm prin credinţă” (2 Corinteni 5:7). Cum ai învățat să umbli? Ridicându-te de mai multe ori decât ai căzut, până când în cele din urmă ai reușit. Când îți setezi mintea să rostească cuvinte pline de credință care sfidează teama, Duhul Sfânt îți va veni în ajutor și te va întări.

După cum spunea un slujitor creștin: „Curajul nu înseamnă absența fricii, ci înseamnă progres în prezența ei.” Așadar, continuă să progresezi și vei ajunge la destinație!

17 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru ce bați pe aproapele tău?

Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul?

Exod 2.13; Deuteronom 33.29

Moise ar fi putut domni peste Egipt, însă Dumnezeu a lucrat în viața lui și el „a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului” (Evrei 11.24,25). Văzându-l pe un egiptean care-l bătea pe un evreu, l-a ucis pe egiptean, gândind, așa cum ne spune Ștefan, „că frații lui vor înțelege că Dumnezeu prin mâna lui le dă eliberare; dar ei n-au înțeles”. În ziua următoare i-a găsind pe doi evrei certându-se și „i-a îndemnat la pace, spunând: «Voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?». Dar cel care-l nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit, spunând: «Cine te-a pus căpetenie și judecător peste noi?»” (Fapte 7.25-27). Auzind aceasta, Moise a fugit din Egipt.

Istoria poporului ceresc al lui Dumnezeu – care cunoaște dragostea Lui, prin faptul că L-a trimis pe Fiul Său ca Eliberator – este de asemenea pătată de lupte și de certuri. Dumnezeu așteaptă altceva de la cei care sunt apropiați unii de alții: „Fiecare să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine, spre zidire” (Romani 15.2); „de aceea, lepădând minciuna, vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unii altora” (Efeseni 4.25).

Dumnezeu l-a adus pe Moise înapoi în Egipt, pentru a scoate poporul Său din casa robiei. Aceasta a fost o grea povară pentru Moise, și el a falimentat uneori, însă a rămas credincios. Când au ajuns la râul Iordan, după patruzeci de ani de umblare prin pustie, el a pronunțat binecuvântări asupra lor, deși îi fusese interzis să intre în țară (Numeri 20.2-13). Ultimele sale cuvinte din cartea Deuteronom privesc către timpul Mileniului, când „tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11.26). Ei nu vor mai fi necredincioși și divizați, ci pe deplin fericiți, așa cum Moise a prevestit. Cu cât mai mult ar trebui cei care formează poporul ceresc al lui Dumnezeu să se iubească unii pe alții, în așteptarea acelui moment când vor fi luați ca să locuiască împreună în casa Tatălui! (Ioan 14.1-3; 15.12).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr.

Psalmul 145.18

Telefonul

De ceva timp, telefonul face parte din viața de zi cu zi a fiecăruia. Apăsând doar câteva taste numerice, vorbim cu persoane aflate la foarte mulți kilometri distanță. Ne pare un lucru banal, dar, de fapt, este ceva uimitor.

În prezent, oamenii pot fi contactați mereu, nu sunt niciodată prea departe. – Dar cum rămâne cu Dumnezeu? Mulți se întreabă cu îndoială: „Ne aude oare Dumnezeu când ne rugăm Lui? Fiindcă nu simțim nimic din apropierea Lui sau din interesul Lui față de noi…!”. Această îndoială este foarte greșită, pentru că Dumnezeu nu este nicidecum prea departe! El ne aude! El așteaptă ca omul să-L „cheme”, să-și verse inima în fața Lui. Problemele fiecăruia sunt aproape de inima Sa și El vrea să dea tuturor o soluție. Credincioșii au experimentat acest lucru în repetate rânduri.

Dumnezeu este atât de sfânt și de drept, încât nu poate tolera păcatul în prezența Sa. Însă El a construit un pod către om. Isus Hristos a venit în această lume pentru a-i aduce pe păcătoși la Dumnezeu, murind pentru ei pe cruce. Când un om recunoaște că este păcătos și își mărturisește păcatele înaintea lui Dumnezeu, acceptând prin credință faptul că Isus Hristos a ispășit și vina sa, el primește iertare. De atunci poate vorbi cu Dumnezeu ca un copil cu tatăl său!

Te-am ocrotit în mersul tău prin lume,

te-am sprijinit când pasu-ți tremura.

Când, îngrozit sub valul plin de spume,

tu Mă chemai, copilul Meu, pe Nume,

Nici nu gândeai că sunt în barca ta. —L. B.

Citirea Bibliei: Numeri 27.1-23 · Matei 15.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REFUZĂ SĂ TRĂIEȘTI CU TEAMĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic…” (Psalmul 118:6)

Dumnezeu te-a creat pentru o viață de creștere, de acțiuni îndrăznețe și de provocări. Dar trebuie să faci pași îndrăzneți prin credință!

Nu poți face lucrul acesta dacă ești mulțumit să trăiești în „zona de confort”!

Chiar și când simți teamă, nu lăsa ca aceasta să te oprească!

Chiar dacă simți frică, acționează!

Poate spui: „Of, oare voi scăpa vreodată de frică?” Da – când vei ajunge în cer! Sentimentul de teamă face parte din viață. Vei experimenta frică atunci când încerci ceva pentru prima dată, când obstacolele din calea ta par de netrecut, sau când ai impresia că resursele tale nu se ridică la înălțimea provocării.

Niciuna din acestea nu înseamnă că ești laș, înseamnă doar că ești ființă umană. Ești laș numai atunci când permiți ca frica să-ți controleze faptele și deciziile. Sentimentul de frică este pur și simplu tentația de a fugi de lucrurile pe care ar trebui să le înfrunți. A simți teamă nu e același lucru cu a-ți fi teamă, pentru că a-ți fi teamă înseamnă a lăsa ca sentimentele de teamă să preia controlul asupra ta. Dar nu trebuie să fie așa!

Poți simți mânie și cu toate acestea să alegi să nu-i dai curs, ci în schimb să reacționezi cu iertare și dragoste.

În același fel, poți simți teamă și totuși să n-o lași să decidă în locul tău. „El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Să reținem aceste două expresii: „El Însuși a zis” și „putem zice plini de încredere…” Așadar, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu și declară ferm: „Nu voi mai trăi cu teamă!”

16 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate.

Romani 8.7

Carnea nu poate fi îmbunătățită, nici chiar în cea mai mică măsură. Fără lege, ea s-a dovedit cu totul întunecată și păcătoasă; sub lege, s-a dovedit răzvrătită și nesupusă. Când a venit harul, ea L-a scuipat în față pe Cel care l-a adus. Dacă Duhul Sfânt locuiește într-un om, carnea poftește împotriva Duhului; dacă un om este luat în al treilea cer, când vine înapoi, carnea se va îngâmfa din cauza aceasta (2 Corinteni 12.7). Carnea rămâne aceeași, în orice privință și în orice împrejurare.

N-avem nicio scuză dacă lăsăm carnea să acționeze. Dacă suntem nechibzuiți și îi lăsăm o portiță, Satan va pătrunde prin ea. Momentele în care nu sunt capabil să biruiesc carnea, nici s-o țin în frâu, sunt cauzate de faptul că am neglijat rugăciunea ori citirea Cuvântului, de faptul că am fost neglijent în vreun fel. Prin urmare, când vrăjmașul vine, nu am putere să-l înfrunt și sunt biruit. Dacă umblu cu nepăsare, voi suferi consecințele.

Iată diferența dintre o umblare cu Domnul și una fără El – o diferență cât se poate de reală. Să presupunem că nu umblu prin Duhul, astfel că nu am o conștiință bună; când ajung în prezența lui Dumnezeu și trebuie să mă gândesc la mine însumi, sunt rușinat. Nu mă mai gândesc la El, ci sunt forțat să mă gândesc la mine, pentru a mă judeca – și este bine că El mă face să mă gândesc la mine și să mă judec, atunci când trebuie. Dar, dacă umblu cu o conștiință curată, nu mă gândesc la mine însumi și sunt liber să mă preocup cu Hristos. Aceasta nu înseamnă că, în vreun fel, carnea ar fi devenit mai bună. Eu sunt în mod practic curățit și am o conștiință bună, iar când vin în prezența lui Dumnezeu, îmi pot vărsa inima acolo, iar aceasta este o mare binecuvântare – este comuniune. Iată unde este diferența dintre un om care umblă în puterea Cuvântului lui Dumnezeu și într-o dependență constantă, și unul care nu umblă așa.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși”.

1 Timotei 1.15

Zeul hindus Krishna

Gupta s-a născut într-o familie hindusă. În magazinul tatălui său citea zilnic cu voce tare din Bhagavad Gita, o carte religioasă foarte cunoscută în India. Din cele citite, Gupta a fost fascinat mai ales de zeul hindus Krishna, pe care îl venera. Într-o dimineață a fost însă tulburat de câteva cuvinte din capitolul al patrulea, unde scria: „Krishna a venit să-l salveze pe cel neprihănit și să-l condamne pe cel păcătos”. Când a întrebat mai multe persoane, toate i-au confirmat același lucru, că fraza trebuie înțeleasă exact așa cum este scrisă. Atunci Gupta a închis cu disperare cartea. Soarta lui părea pecetluită. Krishna a fost cel mai binevoitor zeu, care venise să le arate oamenilor calea mântuirii. Dar Krishna a proclamat condamnarea păcătosului! Iar Gupta era un păcătos! Așadar, nu mai exista mântuire pentru el!

După câtva timp, Gupta a auzit un misionar vorbind despre Isus care a venit în lume pentru a-i salva pe păcătoși. Acest lucru l-a făcut să ia aminte și a început să citească Biblia. Vechile sale convingeri au început să se clatine. Timp de luni de zile, în inima lui s-a dat o bătălie. Dar marile crize sunt adesea rezolvate într-un mod neașteptat de simplu. Într-o zi, citind cu voce tare din Biblie, a dat peste versetul: „Voi fi îndurător față de nedreptățile lor” (Evrei 8.12). Și-a dat imediat seama că avea de-a face cu un Dumnezeu milostiv, care putea ierta, pentru că Isus Hristos a venit și a murit pentru păcătoși. „Mulțumesc, Doamne”, a spus el încet, „mulțumesc”. Neliniștea a dispărut și pacea i-a cuprins toată inima.

Citirea Bibliei: Numeri 26.35-65 · Matei 15.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REFUZĂ SĂ TRĂIEȘTI CU TEAMĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Frica are cu ea pedeapsa…” (1 Ioan 4:18)

Ann Landers, editorialist în domeniul consilierii, primea aproximativ 10.000 de scrisori și mesaje pe lună. Când a fost rugată să numească problema cea mai obișnuită din viețile cititorilor ei, ea a răspuns: „Teama! Oamenii se tem să nu-și piardă sănătatea, averea, pe cei dragi… Oamenii se tem de viața însăși.” Dacă nu ești atent, frica te poate controla, și consuma! „Frica are cu ea pedeapsa” și până ce puterea ei nu este învinsă, ea va continua să te chinuie. Când frica îți stăpânește viața, nu te mai poți bucura de nimic din ce faci. Și cu siguranță că nu te poți bucura nici de binecuvântările lui Dumnezeu.

Dr. Caroline Leaf (neurolog și susținătoare a sănătății mentale, autoare și conferențiară de succes), afirmă că frica determină „peste 1400 de reacții fizice și chimice cunoscute și activează peste 30 de hormoni și neurotransmițători diferiți.” Ea stă la rădăcina oricărui stres. Când frica produce în noi o reacție de stres cronic, ea de fapt „marinează” trupul nostru în substanțe chimice care, în doze mari, pot fi dăunătoare. Lucrul acesta este, desigur, extrem de nesănătos și amenințător pentru starea noastră de bine din punct de vedere fizic.

Teama de a nu fi acceptat de ceilalți te poate face să dezvolți o personalitate falsă, reprimând adevăratul sine și ascunzând ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii.

Teama de eșec te va împiedica să încerci lucruri noi sau să te forțezi să faci mai mult decât te simți confortabil să faci.

Teama de viitor te poate face să nu te bucuri de viața ta prezentă.

Teama este un duh și ea nu vine de la Dumnezeu. „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Respinge duhul de frică! Primește puterea lui Dumnezeu, crede că El te iubește necondiționat și începe să exersezi „chibzuința” pe care ți-a dat-o. Așadar, începând de-acum, refuză să mai trăiești cu teamă!

15 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Betelul a trimis pe Șarețer și pe Reghem-Melec și pe oamenii lui ca să ceară de la fața Domnului și să vorbească preoților, care erau în casa Domnului Oștirilor, și profeților, zicând: „Trebuie să plâng în luna a cincea, despărțindu-mă, cum am făcut de atâția ani?”.

Zaharia 7.2,3

Poporul reconstruia templul din Ierusalim. Ei se întorseseră din captivitate cu mult timp înainte, însă, după ce puseseră temeliile templului, fuseseră descurajați de împotrivirea pe care o suferiseră. Vreme de aproape douăzeci de ani, lucrarea încetase, până când Dumnezeu i-a folosit pe profeții Hagai și Zaharia pentru a-i face să se ridice și să lucreze din nou.

În acest moment prezentat în Zaharia 7, poporul fusese trezit spiritual și acum punea această întrebare cu privire la o zi de plângere din luna a cincea. Ei adăugaseră păzirea acestei zile în calendarul lor, după ce templul fusese distrus de armatele babiloniene în acea lună (Ieremia 52.12). Întrebarea era directă și aștepta un răspuns de „da” sau „nu”. Domnul însă a răspuns într-un fel foarte diferit. Prin Zaharia, El a spus: „Când ați postit și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea, în acești șaptezeci de ani, cu adevărat ați postit pentru Mine, chiar pentru Mine? Și, când ați mâncat și ați băut, nu erați voi cei care mâncau și beau?” (Zaharia 7.5,6).

În loc să răspundă cu „da” sau cu „nu”, Domnul a răspuns cu „de ce?”. El a îndreptat lumina nu către acțiunile lor, ci către motivațiile lor. Ei posteau, însă aceasta nu era decât o tradiție, care avea puțin de-a face cu onoarea lui Dumnezeu. Cât de des îngăduim și noi ca practicile noastre să devină doar niște tradiții, mai degrabă decât acte de închinare sau de slujire!

Domnul n-a condamnat și nici n-a lăudat postul în sine, ci i-a îndemnat să privească nu numai la postul lor, ci și la acțiunile lor normale de zi cu zi, de a mânca și de a bea. Era bine să postească, însă numai dacă zilele lor de post și zilele în care mâncau și beau erau trăite cu reverență față de El. Auzim același îndemn și în timpul nostru: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie orice faceți, faceți toate pentru gloria lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10.31).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Filipeni 3.13,14

Obiective reale

Companiile moderne au obiective clare: de exemplu, doresc să lanseze cu succes pe piață o nouă gamă de produse într-o perioadă de timp precis definită, să crească cifra de afaceri cu 20% sau să îmbunătățească comunicarea internă. Un economist spunea că obiectivele au avantajul de a fi o linie directoare, de a concentra și coordona toate eforturile și de a oferi siguranță. – Nu putem să nu ne gândim la propria noastră viață: Avem obiective clare sau, mai degrabă, trăim fără niciun scop și căutăm la întâmplare împlinirea, pe ici, pe colo?

Dumnezeu ne oferă un obiectiv real care duce la succes! Fiul Său, Isus Hristos, este Cel care vrea să fie scopul și ținta vieții noastre. El a trăit cândva ca Om pe acest pământ, dar acum Se află în glorie, în cer, unde îi va lua în curând pe toți cei răscumpărați. – Ești tu unul dintre ei? Dacă nu, atunci vino astăzi la Mântuitorul. El te-a iubit atât de mult, încât a murit pe cruce pentru tine. El a luat asupra Sa toată vina ta. Pentru aceasta, El a trebuit să suporte judecata dreaptă a lui Dumnezeu.

Cine L-a acceptat pe Isus Hristos nu mai vrea să trăiască pentru sine, ci pentru Cel care a murit pentru el; și dorește să-I dăruiască Domnului timpul său, bunurile sale și aptitudinile sale. O astfel de viață este împlinită și are o orientare bună.

Citirea Bibliei: Numeri 26.1-34 · Matei 14.22-36

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE SĂ SPUI „POT”! | Fundația S.E.E.R. România

„Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el…” (Psalmul 3:2)

Poate că de-a lungul vieții tale ai auzit sau ai pronunțat adesea cuvintele „nu pot/nu poți”. Multora le place să spună altora ce nu pot face. Le-ai auzit probabil și la cei de la care nu te-ai fi gândit că sunt împotriva ta – părinți, membri ai familiei, lideri din biserică, profesori, antrenori sau prieteni – și care de multe ori nu înțeleg puterea cuvintelor rostite asupra vieților celor tineri. Mulți dintre noi am crescut având în minte acest „nu pot” când lucrul acesta nu era de fapt deloc adevărat! Indiferent cât de des ai auzit aceste cuvinte, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu și spune: „Da, pot!” Iar minunea se produce prin convingerea că putem face tot ce trebuie prin Hristos care este tăria noastră (vezi Filipeni 4:13).

Dumnezeu îți este alături și acum e momentul ca și tu să crezi în ce poate face El în tine și prin tine. Astăzi este o nouă zi! Lasă trecutul și toate remarcile descurajante în urma ta. Cuvintele care semnifică eșec vin de la Satan, nu de la Dumnezeu, așa că ia chiar acum hotărârea de a nu mai permite să te mai afecteze puterea lui „nu pot”. Spre deosebire de Satan, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu te încurajează și va face totul ca să te îndemne spre biruință în toate domeniile vieții tale. Iosua trebuia să se confrunte cu provocările Țării promise, așa că Dumnezeu i-a spus de trei ori „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9). Să nu uiți că atunci când te simți descurajat, lucrul acesta vine de la diavolul. Și dacă te simți încurajat, e de la Dumnezeu. Ia hotărârea să fii în acord cu Dumnezeu și spune: „Da, pot!” Lasă de astăzi ca puterea Cuvântului lui Dumnezeu să aibă autoritate asupra oricăror vorbe negative care ți-au fost adresate vreodată, sau care s-au spus despre tine!

14 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După aceste lucruri, cuvântul Domnului a fost către Avram într-o viziune, zicând: „Nu te teme, Avrame! Eu sunt scutul tău și răsplata ta foarte mare”.

Geneza 15.1

În capitolul 14, Avraam repurtase două mari victorii. Mai întâi, el îl salvase pe Lot, apoi rezistase cu succes ispitirii din partea împăratului Sodomei. El fusese capabil să facă aceste două lucruri fiindcă se sprijinise pe Dumnezeul său și beneficiase de resursele oferite prin Melhisedec, împăratul Salemului, care este o imagine a Domnului Isus.

După aceste lucruri, cuvântul Domnului i-a vorbit, pregătindu-l pentru alte feluri de conflicte. Aveau să urmeze încercări de ordin interior. Adesea, după mari biruințe ale celui credincios, vrăjmașul atacă prin îndoieli, temeri și incertitudine. Vedem însă în versetul nostru cum Domnul îl încurajează pe Avraam spunându-i: „Nu te teme … Eu sunt scutul tău și răsplata ta foarte mare”. Domnul voia ca Avraam să se bizuiască pe El, nu pe biruințele lui și nici pe abilitățile lui. Avraam tocmai refuzase darurile din partea împăratului Sodomei, care este o imagine a conducătorului acestei lumi. Credința care biruie frica este credința care se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului intervine într-un astfel de moment și spune: „Nu te teme!”. Acesta este primul loc din Scriptură unde apar aceste cuvinte, după care ele sunt repetate de nenumărate ori.

Remediul lui Dumnezeu pentru frica noastră este să ne reamintească cine este El: „Eu sunt scutul tău, răsplata ta foarte mare”. El este marele „Eu sunt”, și El este îndeajuns pentru împlinirea oricărei nevoi a noastre și pentru înlăturarea oricărei îndoieli. El de asemenea l-a asigurat pe Avraam că era scutul lui, pentru a-l proteja, și răsplata lui cea foarte mare, pentru împlinirea oricărei dorințe. Ca scut, El poate stinge toate săgețile aprinse ale îndoielii și fricii. Resursa cu care El dorește să ne preocupăm este El Însuși; El este răsplata noastră cea foarte mare. Ce nevoie mai avem de altceva?

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta”.

Luca 15.18

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (7)

Ceea ce și-a propus atunci fiul risipitor să facă, să plece din țara cea îndepărtată și să se întoarcă acasă, este ceea ce se numește în Biblie „întoarcere la Dumnezeu”. Acesta era și mesajul predicilor lui Petru: „Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele”! Pavel de asemenea le predica oamenilor „să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de pocăință”.

Această întoarcere se face de la ceva spre altceva: „De la întuneric la lumină; și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertare de păcate” (Fapte 3.19; 26.20; 26.18).

Acest principiu se vede atât de bine în viața fiului risipitor. El întâi i-a întors spatele tatălui său și s-a îndreptat spre lume, ademenit de ofertele ei păcătoase, iar apoi s-a îndepărtat de lume și s-a întors la tatăl. Încă nu era sigur de felul în care va fi primit, de aceea nu putea avea o pace statornică în inimă. Dar a vrut să meargă la el. „Și s-a sculat și a plecat la tatăl său” – aceasta este întoarcerea!

Întoarcerea la Dumnezeu, dacă este autentică, este întotdeauna însoțită de pocăință. Aceasta este o schimbare a minții și a întregii orientări interioare a unui om. Ea este însoțită de o întristare sinceră pentru propria stare și pentru căile greșite. Astfel citim: „Întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează o pocăință spre mântuire” (2 Corinteni 7.10). Când se pocăiește un om, el nu își schimbă pur și simplu părerea, așa cum se schimbă o cămașă, ci îi este rușine de sine și de păcatele sale.

Citirea Bibliei: Numeri 25.1-18 · Matei 14.14-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ DEPINZI MAI MULT DE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită…” (2 Corinteni 12:9)

Secretul ca să poți face ceea ce trebuie este să înțelegi că singur nu poți face nimic, ci doar prin harul lui Dumnezeu care îți dă putere. Dumnezeu i-a zis lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns” – unde cuvântul „har” include ideea de Dumnezeu. Adică, tot ceea ce vei avea nevoie vreodată, pentru orice circumstanță din viață. Ce promisiune! Uneori avem impresia că trebuie să facem noi totul. Uităm că puterea lui Hristos lucrează prin noi, așa că suntem învinși înainte să începem măcar. Biblia ne spune că: „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu…” (1 Corinteni 3:9) Noi nu putem face partea lui Dumnezeu și El nu Se va grăbi să facă partea noastră. El dorește să Îi urmăm sfatul, dar insistă să depindem de El la fiecare pas. Pentru eu-ul nostru e greu, căci el spune: „Pot și singur!” Uneori trebuie să fim trântiți la pământ ca să renunțăm la acest fel de gândire. Când știm că avem anumite daruri și talente, facem greșeala să presupunem că le putem folosi pentru a reuși prin propria noastră putere. Nu, dacă harul lui Dumnezeu nu lucrează prin darul tău, nu vei fi potrivit pentru provocare. Biblia spune: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Harul este asemenea curentului electric: ca să acționeze eficient, trebuie să rămâi conectat. Domnul Isus a zis: „După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine… despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5). Așadar, fii dependent de Dumnezeu în orice lucru, în orice clipă și în orice loc.

12 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Știind întâi aceasta, că nicio profeție a Scripturii nu se interpretează singură, pentru că profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului; ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt.

2 Petru 1.20,21

Acest subiect profetic esențial pentru slujba lui Petru – puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos – subiect atât de important și pentru creștinii cărora el le scrie, îl face pe apostol să spună: „Știind întâi aceasta, că nicio profeție a Scripturii nu se interpretează singură”. Să notăm faptul că apostolul nu exclude nicio profeție din Cuvântul scris. În această privință, transcriem mai jos o notă care ni se pare că dă o interpretare clară și completă a acestui pasaj: «Nicio profeție din Scriptură nu are o interpretare particulară, adică nu se explică prin propria sa semnificație, precum o propoziție omenească; ea trebuie înțeleasă prin și potrivit cu Duhul care a dictat-o. Potrivit înțelegerii mele, „profeția” înseamnă sensul profeției, lucrul pe care profeția îl avea în vedere. Dar acest sens al profeției („profeția”) nu îl găsim printr-o interpretare omenească a unui pasaj izolat care are propria lui semnificație, propria lui soluție sau propriul lui sens, ca și cum l-ar exprima un om; căci „profeția” este o parte a gândului lui Dumnezeu exprimată în cuvinte, potrivit cu ceea ce oameni sfinți au vorbit sub puterea Duhului Sfânt. Prin „profeție a Scripturii”, apostolul înțelege lucrul profețit, fără a pierde ideea pasajului care îl exprimă».

Prin urmare, aceasta nu avea nimic de-a face cu voința omului. Oamenii pot indica niște consecințe ale unui eveniment actual într-o perspectivă mai mult sau mai puțin îndepărtată, sau, așa cum vedem mereu prin ziare, ei previzionează fapte viitoare prin metode de diagnoză și de analiză rațională a faptelor prezente. În cazul profeției însă, Duhul Sfânt este Acela care vorbește prin gura unor oameni sfinți ai lui Dumnezeu.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce folos are cel ce lucrează, din munca lui?

Eclesiastul 3.9

Banii mei

O femeie a provocat un grav accident de mașină, din care ea a scăpat „ca prin urechile acului”. Reacția ei, imediat după accident, este una de necrezut, pentru că primul ei gând a fost acesta: „Ce s-ar fi întâmplat cu banii mei dacă muream?”.

Oare nu s-a gândit niciodată, atunci când și-a adunat averea că, în lumea de dincolo, nu va mai conta nici cine pune mâna pe banii ei și nici la ce vor fi ei folosiți? Mai degrabă, acolo îi va fi incomodă întrebarea, cum a ajuns ea la o asemenea avere.

În lumea de dincolo, niciuna dintre monedele acestei lumi nu este valabilă. Cine nu vrea să rămână acolo cu mâinile goale trebuie să înțeleagă încă din timpul vieții care sunt valorile care vor rezista la proba lui Dumnezeu. Acea „zi o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Corinteni 3.13).

Să ascultăm ce are de spus Fiul lui Dumnezeu despre acest subiect:

„Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură; căci, unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6.19-21).

Așadar, sunt multe valori în care merită să investim, dar acestea nu sunt depozitate în seifurile acestei lumi, ci în ceruri!

Citirea Bibliei: Numeri 24.1-13 · Matei 13.51-58

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TREBUIE SĂ IERȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)

Prin faptul că le-a spălat picioarele ucenicilor, Domnul Isus a demonstrat dorința Sa de a le ierta păcatele înainte ca ei să le săvârșească. Când vine vorba de iertare s-ar putea să spui: „Nu eu sunt partea vinovată în această situație!” Nici Domnul Isus nu a fost. Dintre cei ce se aflau în acea încăpere, numai Domnul era vrednic să I se spele picioarele. Dar El a fost Acela care a spălat picioarele, nu ucenicii. Măreția pildei pe care a dat-o Isus constă în faptul că povara construirii unei punți de legătură cade asupra celui puternic, nu asupra celui slab. Și știi ce se întâmplă? De obicei, dacă cel care are dreptate se oferă voluntar să spele picioarele celui ce a greșit, ambele părți se pleacă pe genunchi. Nu-i așa că noi toți credem că avem dreptate? Să reținem un lucru: relațiile nu se dezvoltă pentru că vinovăția este pedepsită, ci pentru că cei nevinovați sunt plini de milă! Mila lui Hristos a precedat păcatele ucenicilor Săi; la fel, mila noastră trebuie să preceadă greșelile celorlalți. Cei care făceau parte din cercul de prieteni ai lui Hristos nu se îndoiau deloc de dragostea Lui; nici persoanele din cercul nostru de prieteni nu trebuie să se îndoiască de dragostea noastră. Apostolul Pavel scrie: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) Datorită faptului că Hristos ne-a iertat, noi putem să-i iertăm pe alții. Pentru că El are o inimă iertătoare, și noi putem avea o inimă iertătoare. Când Hristos locuiește cu adevărat în noi, nu avem o variantă mai bună. Cuvintele „Te iert! Te iubesc! Hai să mergem mai departe!” au o putere incredibilă. Oare stai astăzi în compania unei persoane căreia trebuie să-i spui că o ierți? Poate că nu e ușor, dar gestul este eliberator și vindecător! Așa că merită să-l faci – astăzi!

11 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

I-au pregătit deci o cină acolo.

În timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul.

Ioan 12.2; Cântarea Cântărilor 1.12

Nu s-a întâmplat des acest lucru, ca, în această lume tristă, cineva să-I pregătească Domnului o cină. Vedem că, în Betania, I-au pregătit în sfârșit o cină Celui care a pregătit o cină pentru întreaga lume. Acolo Împăratul a stat la masa Lui și acolo nardul miresei și-a răspândit mireasma. A fost un lucru binecuvântat ca Maria să stea la picioarele Domnului și să asculte cuvintele Sale, însă în acea împrejurare nu s-a răspândit mireasma nardului.

A fost de asemenea un lucru binecuvântat ca ea să cadă la picioarele Lui în ziua necazului ei și să fie mângâiată văzând lacrimile Lui, însă nici această împrejurare n-a făcut-o să-și aducă nardul înmiresmat. Însă atunci când Împăratul a stat la masa Lui, în mijlocul celor ai Săi, fără să mai trebuiască să-i susțină pe calea lor, nici să-i mângâie în necazurile lor și nici să le corecteze slăbiciunile și greșelile, ci odihnindu-Se în dragostea Lui, în comuniune și în intimitate cu cei ai Săi, atunci a fost momentul potrivit ca ea să vină cu vasul de alabastru și să toarne parfumul prețios de nard asupra Împăratului, iar casa să se umple de mirosul parfumului (Ioan 12.3). Prezența Împăratului la masa Lui este ceea ce produce închinarea celor ai Săi. Doar o inimă eliberată de necazurile ei, de exercițiile ei și de lucrarea ei asiduă se poate închina în prezența Împăratului.

A învăța la picioarele Lui este un lucru bun, însă învățarea nu este închinare. A fi mângâiat de lacrimile Sale de simpatie este minunat, însă mângâierea nu este închinare. Dar când pregătim o cină pentru Hristos – când Împăratul stă la masa Lui – nu mai este timpul pentru instruire și pentru mângâiere. Acolo lăsăm deoparte suferințele noastre, ignoranța noastră, grijile de zi cu zi și, la cina Sa, doar El ne preocupă mintea și inima. Iar când inima este plină cu Hristos, ne închinăm – nardul nostru „își răspândește mirosul”.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul lui Dumnezeu … m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Galateni 2.20

Hristos, Locțiitorul nostru

Ca oameni răscumpărați, să nu uităm niciodată că viața noastră păcătoasă ne-ar fi dus în cele din urmă într-un loc de chin. Partea noastră ar fi fost pedeapsa veșnică, departe de Dumnezeu. Ce groaznic! Dar cum am putut scăpa de această destinație sumbră?

Dumnezeu ne-a arătat singura cale de ieșire posibilă, prin credința în Fiul Său, Isus Hristos, care a luat locul nostru la judecată. Ce mare fericire pentru noi!

Acum Îl putem adora pe El, Locțiitorul nostru. Când soldații și marii preoți L-au luat prizonier pe Domnul Isus, El le-a spus: „Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă” (Ioan 18.8). Într-o altă împrejurare Îl auzim spunând: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13).

Recunoaștem noi dragostea Lui nespus de mare pentru noi? Tocmai în suferințele pe care a trebuit să le îndure pe crucea de la Golgota a fost încercat cel mai profund. Ucenicii L-au abandonat. Dușmanii și-au revărsat toată răutatea asupra Lui. Însuși Dumnezeul cel sfânt a trebuit să-L părăsească și să-L pedepsească. De ce? Pentru că El a luat asupra Sa toate păcatele noastre și a stat înaintea lui Dumnezeu la judecată pentru noi. Acolo ar fi fost locul nostru, dar dragostea Lui pentru tine și pentru mine a fost mai puternică decât toate.

Lui I se cuvine închinarea noastră, Lui vrem să-I mulțumim!

Citirea Bibliei: Numeri 23.13-30 · Matei 13.44-50

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACCEPTAREA ALTORA | Fundația S.E.E.R. România

„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos…” (Romani 15:7)

Uneori oamenii nu sunt ușor de acceptat; pot fi „cu toane”, enervanți… pot fi egoiști, critici, disprețuitori, agresivi sau emfatici… Uneori ai vrea să le spui ce gândești, să le dai ce merită – orice altceva, dar nu acceptare. Porunca „primiți-vă unii pe alții” nu ne convine! Și dacă s-ar fi rezumat la atât, ne-am fi putut noi eschiva cumva, spunând că apostolul s-a referit fără îndoială la persoane cumsecade, rezonabile și acceptabile. Dar nu, el continuă adăugând: „cum v-a primit și pe voi Hristos.” Ai fost tu cumsecade, rezonabil și acceptabil? Nu, dar El te-a primit – cu defectele tale, așa cum ești – și încă te primește!

Poate spui: „Dar cineva trebuie să-i îndrepte pe acești oameni și să le ceară să se poarte frumos, nu-i așa?” Adică așa cum ți-a cerut și ție Hristos, înainte să te primească?! Creștinii din Roma acceptau cu greu frații mai puțin experimentați și apostolul Pavel i-a mustrat: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice… fiindcă Dumnezeu l-a primit…” (Romani 14:1-3).

A-i îndrepta pe oameni nu intră în atribuțiile noastre; acceptarea, însă, da. Dumnezeu ne cheamă să-i acceptăm pe cei ce nu sunt spirituali, pe cei carnali, insuportabili, cu o doctrină înșelătoare, pur și simplu „răi”. Nu trebuie să-i aprobi, nu trebuie să-ți placă de ei sau să fii de acord cu ei, dar acceptarea lor nu este ceva opțional. Nu există clasă de elită, privilegiată, sau un „cerc de inițiați”! Noi suntem pe calea cea dreaptă datorită acestor două realități: păcatul nostru și crucea!

Iudeii și neamurile se disprețuiau unii pe alți, chiar și după mântuire. Toți doreau ca ceilalți să se schimbe și să devină ca ei. Dar apostolul Pavel a tăiat răul de la rădăcină, a pus punctul pe i și le-a spus ce a făcut Hristos în sensul acesta: „El… a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16). Datoria noastră este să-i acceptăm pe oameni… și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i schimbe!

e>

10 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. Pentru că Hristos este sfârșit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede.

Romani 10.3,4

Prin faptul că iudeii urmăreau acum să-și câștige o dreptate proprie, omenească, ei au dovedit că nu cunoșteau nimic despre dreptatea lui Dumnezeu și nu s-au supus acestei dreptăți. Sprijinindu-se pe o religie a cărnii, pe merite exterioare ca popor pământesc al lui Dumnezeu, ei își bazau speranțele pe faptele lor și respingeau prin aceasta singura cale prin care Dumnezeu putea fi drept și totuși Se putea descoperi pe Sine păcătosului pierdut ca Dumnezeul mântuitor și care îndreptățește. Omului nebun, care caută laudă, îi face plăcere să umble după o dreptate proprie, să se îmbrace cu propriile zdrențe, în loc să primească haina dreptății divine oferită în dar de Dumnezeu și astfel să se supună recunoscător dreptății Sale.

„Pentru că Hristos este sfârșit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede.” Hristos a terminat o dată pentru totdeauna cu legea ca mijloc de a obține dreptatea. Celui ce crede i se va socoti credința ca dreptate. Până la venirea Fiului și până la introducerea noii relații cu Dumnezeu bazate pe credința în El, care dă îndreptățirea, „pedagogul” a avut rolul său pentru toți cei care îi fuseseră încredințați (vedeți Galateni 3 și 4). Dar acum, după ce Hristos a venit în locul legii și a luat asupra Lui cerințele lui Dumnezeu – adică ceea ce legea trebuia să aducă asupra noastră după dreptate: moartea și condamnarea – El a devenit „dreptate și sfințire și răscumpărare” pentru toți cei care cred în El din inimă. Ce schimbare! Dreptatea a luat locul legii: „Dreptate prin credința în Hristos”. Principiul responsabilității omului în carne față de Dumnezeu a luat sfârșit în moartea lui Hristos. Deși legea ca atare nu și-a pierdut valabilitatea, și nici nu poate să și-o piardă, ea nu mai poate constitui standardul îndreptățirii omului.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncă-ți pâinea pe ape și după multe zile o vei găsi iarăși.

Eclesiastul 11.1

Vestirea evangheliei în orice situație

Stephen Grellet (1773-1855) a lucrat ca evanghelist în Anglia și în America în secolul al XIX-lea. El a primit odată de la Domnul îndemnul să predice evanghelia într-o tabără de muncă. Atunci când a ajuns acolo, după o călătorie anevoioasă de câteva zile, a găsit tabăra complet pustie și s-a întrebat dacă nu cumva a înțeles greșit porunca divină. În timp ce încă mai medita, a auzit o voce interioară care îi spunea: „Predică!”. Hotărât, a împins ușa unei magazii și și-a început astfel predica: „Prieteni, am venit la voi să vă aduc un mesaj de la Dumnezeu”. Apoi a vorbit despre grozăvia păcatului, care îl duce pe om în iad, despre dragostea lui Dumnezeu și despre lucrarea Domnului Isus pe Golgota, pe baza căreia păcătosul pierdut, dacă se întoarce la El cu pocăință și credință, poate găsi acum mântuirea, salvarea și pacea. După predică a plecat.

Anii au trecut. La sfârșitul unei evanghelizări din Londra, cineva l-a prins de mână pe Grellet și i-a spus: „În sfârșit v-am găsit, căci vă datorez totul. Eram conducătorul unui grup de lucru care era găzduit într-o tabără de muncă. Într-o zi, când toți lucrătorii erau pe șantier, iar eu eram singur în tabără, v-am auzit deodată vocea care rostea lucruri minunate, ceea ce m-a determinat să îmi cumpăr o Biblie. Împreună cu câțiva colegi am citit Biblia și am găsit pacea cu Dumnezeu”.

„Nu voi trece prin această lume decât o dată. Prin urmare, orice bine pe care îl pot face, lasă-mă să-l fac acum. Să nu amân sau să-l neglijez, pentru că nu voi putea trece din nou pe aici” (citat atribuit lui Stephen Grellet).

Citirea Bibliei: Numeri 23.1-12 · Matei 13.36-43

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂT DE BINE ÎL CUNOȘTI PE DOMNUL ISUS? | Fundația S.E.E.R. România

„Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut…?” (Ioan 14:9)

Între Domnul Isus și Filip a avut loc un dialog fascinant. Când Filip a spus: „Doamne… arată-ne pe Tatăl!…”, Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?” (Ioan 14:8-9). Fiecare dintre noi poate învăța o lecție din acest pasaj. Poți să mergi la biserică în mod regulat, poți sluji în comitet, poți cânta în grupul de laudă și închinare, poți da îndemnuri de la amvonul bisericii – și cu toate acestea să nu-L cunoști cu adevărat pe Domnul! Pentru a cunoaște cu adevărat o persoană, trebuie să petreci timp cu ea, și să-ți deschizi inima… Cu alte cuvinte, relația trebuie să fie prioritatea ta. Ceea ce citești/auzi acum se numește „devoțional” pentru că scopul său este acela de a te aduce în starea de a fi devotat lui Hristos mai mult decât oricărui alt lucru. Înseamnă asta că le vei neglija pe celelalte? Nu, de fapt toate celelalte domenii din viața ta vor înflori. Biblia spune: „El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale copiilor lui Israel” (Psalmul 103:7).

Poporul Israel a cunoscut lucrările lui Dumnezeu pentru că le-au văzut, dar Moise a cunoscut căile Domnului pentru că a fost suficient de aproape de El ca să-I înțeleagă gândirea și motivația pentru care a făcut toate acestea. De trei ori, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubeşti?” (Ioan 21:15-17). De două ori Petru a răspuns: „Da.” A treia oară, oarecum deranjat de insistența Domnului Isus, el I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc” (Ioan 21:17). Să reținem cuvintele: „Doamne, Tu știi…” Pe alții îi poți păcăli și te poți păcăli chiar și pe tine însuți, dar Domnul cunoaște nivelul și calitatea dragostei tale pentru El. Astăzi dorința Lui este să te apropie mai mult de El. Ești gata?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 25:1-18

Sfârşitul vieţii lui Avraam încheie o imagine profetică de ansamblu:

– cap. 21: naşterea Fiului;

– cap. 22: crucea şi învierea adevăratului Isaac;

– cap. 23: punerea deoparte a lui Israel (moartea Sarei);

– cap.24: chemarea Bisericii şi unirea ei cu Hristos în glorie.

– În sfârşit, cap. 25: introducerea împărăţiei de o mie de ani, când naţiunile pământului, reprezentate prin copiii Cheturei, vor fi binecuvântate în relaţia lor cu Isaac. La acest sfârşit, Avraam face o donaţie a tot ceea ce are. Isaac Îl reprezintă pe Hristos în calitatea Lui de Moştenitor universal. „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu … Cere-Mi şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire …” (Ps. 2.7, 8). Spre acest viitor glorios se îndreaptă prin credinţă gândurile lui Avraam. Dincolo de Isaac, el se gândeşte la Cel în care vor fi împlinite promisiunile. „Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea – le va spune Isus iudeilor – şi a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8.56). El a murit în credinţă, „neprimind promisiunile, ci văzându-le de departe şi salutându-le” (Evrei 11.13). Şi Avraam este unul dintre acei oameni cu care lui Dumnezeu nu-I este ruşine când este vorba să-i lege numele de al Său, numindu-Se „Dumnezeul lui Avraam”. Poate El să Se numească şi Dumnezeul vostru?

9 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Apostolul Pavel a trecut prin multe situații dificile, pe care le găsim descrise în altă parte în această a doua Epistolă către Corinteni – „Am fost apăsați peste măsură de mult, peste puterea noastră, până la deznădejdea chiar de a mai trăi. Dar noi aveam sentința morții în noi înșine” (2 Corinteni 1.8,9). În ciuda pericolelor, Pavel nu a căzut de oboseală și nici nu s-a descurajat, ci s-a văzut identificat în mărturie cu un Hristos biruitor: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos și descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoștinței Lui” (2 Corinteni 2.14). Prin purtarea și prin predicarea lui Pavel era răspândită o mireasmă plăcută a lui Hristos, către Dumnezeu. Pavel, care se numea pe sine cel dintâi dintre păcătoși, a devenit cel mai important vas pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru a face ca gloria Sa să strălucească de pe fața lui Isus Hristos (2 Corinteni 4.6). Doar Dumnezeu poate face o astfel de schimbare în viața cuiva.

Ceea ce Dumnezeu a lucrat în Pavel dorește să lucreze în fiecare dintre noi, cei credincioși. Dumnezeu, prin Duhul Său, Îl scrie pe Hristos în inimile noastre: „Sunteți epistolă a lui Hristos … scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table de carne, ale inimii” (2 Corinteni 3.3). Legea nu putea face acest lucru; ea era scrisă pe table de piatră și exprima ceea ce Dumnezeu era îndreptățit să ceară de la om. Ea nu putea decât să-i spună omului ce trebuia să facă, însă nu-l putea schimba, nici nu-i dădea vreo putere.

Creștinul a primit viață nouă în Hristos și o natură nouă care își găsește plăcerea în ceea ce vine de la Dumnezeu. Duhul Sfânt locuiește în cel credincios și îi preocupă inima cu Hristos, acolo unde El Se află, așezat la dreapta lui Dumnezeu. Pe măsură ce privim la gloria Domnului, suntem transformați și făcuți din ce în ce mai mult asemenea Lui.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6

Nu încăpea și căruciorul

Alarmă de incendiu într-un centru comercial! Muzica se întrerupe și vocea din difuzor le cere tuturor clienților să părăsească urgent clădirea. O clientă tocmai și-a terminat cumpărăturile săptămânale și a găsit multe chilipiruri. O vânzătoare îi arată o cale rapidă de ieșire. Dar căruciorul ei de cumpărături nu încape pe acolo. Și, cum nu se vede niciun semn de incendiu, alege calea largă spre ieșire. Mulți alții merg în acea direcție. Probabil doar se testează sistemul, se gândea ea. Dintr-odată, starea de spirit se schimbă. Se aud strigăte după ajutor, miroase a ars, se ridică o perdea de fum, pornește sistemul de aspersoare. Toți oamenii au un singur gând: să iasă de urgență de acolo! Dar acum niciun drum nu mai este liber. Deodată se sufocă în fumul toxic.

Această întâmplare ne amintește de oamenii care au auzit despre calea mântuirii deschisă de Dumnezeu, prin pocăință și credință în Domnul Isus, dar care cred că se poate și altfel. Religiile oferă așa-zise căi de salvare. Oamenii consideră că toate acestea au același scop și că, la urma urmei, fiecare trebuie să aleagă acea cale care i se potrivește. Deși această opinie este larg răspândită, este incalificabil de greșită.

Dumnezeu ne oferă o singură cale spre fericirea adevărată și spre siguranța deplină: calea care duce pe la crucea de pe Golgota. Acolo Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru vina ta și a mea. Dacă Îl respingi pe Isus Hristos și crezi că te poți descurca fără El, este o insultă la adresa lui Dumnezeu și totodată cea mai tragică greșeală a vieții tale.

Citirea Bibliei: Numeri 22.22-41 · Matei 13.31-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

Biblia ne învață: „să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” și ne întreabă „cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare…?” (Evrei 2:1, 3). Să reținem expresiile: „a se depărta” și „a fi nepăsător”. Aceste cuvinte ar trebui să declanșeze alarma spirituală din viața fiecărui credincios. Declinul lui Samson s-a produs treptat, el nici nu și-a dat seama că se întâmplă. Ca și cum ar fi dispus de o telecomandă miraculoasă, el se obișnuise să aibă acces la puterea lui Dumnezeu și să înfrângă orice dușman și orice obstacol. Dar păcatul și satisfacerea propriilor dorințe au contribuit la prăbușirea sa. Când Dalila i-a spus: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”, el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat…” (Judecători 16:20-21).

Fii cu mare băgare de seamă: când ești neatent sau nepăsător față de Dumnezeu, începi să te îndepărtezi de El! Rugăciunile tale nu mai sunt la fel de eficiente. Nu mai exerciți o influență divină în viața celor din jurul tău. Aluneci spre vechile obiceiuri și tipare. Refuzi să-i ierți pe cei ce te-au ofensat. Nu mai reușești să-ți ceri iertare de la cei pe care i-ai rănit. Începi să faci ce este oportun și confortabil, nu ce este bine. Ai atitudini de teamă și resentiment. Îți alimentezi firea păcătoasă și neglijezi omul cel nou. Acestea sunt dovezi clare că ai nevoie de o verificare la nivel spiritual. Roagă-L pe Dumnezeu astăzi să-ți semnaleze acele atitudini, activități și relații care trebuie rezolvate, și începe să le alungi din viața ta. Vestea bună este că atunci când ești ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu și de călăuzirea Duhului Său cel Sfânt, îți recâștigi vitalitatea spirituală, și Dumnezeu te poate folosi mai eficient. Așadar, nu te mai îndepărta de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 24:50-67

Cuvintele cu care slujitorul lui Avraam şi-a descris stăpânul, cât şi bogăţiile din care el a dat câteva mostre au mişcat inima Rebecăi. Ea este hotărâtă, va merge (v. 58).

Voi, care aţi auzit vorbindu-se atâta despre Domnul, care aţi avut ocazia să vă bucuraţi în casa părinţilor voştri de bogăţiile harului Său, sunteţi voi decişi să-L urmaţi? Întrebarea vi se pune astăzi: Vei merge? Nu mai târziu, nici mâine, ci astăzi – vă cere Duhul lui Dumnezeu s-o faceţi.

De acum începe pentru Rebeca lunga călătorie de traversare a pustiului. Ea a lăsat totul la cuvântul slujitorului care acum o conduce. Tot astfel Biserica, Mireasa lui Hristos, îşi urmează în această lume, care este un deşert pentru ea, calea de suferinţă şi de trudă, dar şi de bucurie, pentru că Duhul Sfânt îi ocupă inima cu Preaiubitul pe care ea nu L-a văzut, dar care vine în întâmpinarea ei. «Ce moment solemn va fi pentru Adunarea Ta sfântă, când o vei introduce în locurile cereşti …», spune un imn creştin. Ce moment va fi şi pentru El! Rebeca a devenit soţia lui Isaac şi el a iubit-o. Hristos, de partea Sa, Îşi iubeşte deja Adunarea. Şi inima Sa, mult mai mult decât a noastră, aşteaptă acel moment binecuvântat, pentru eterna satisfacţie a dragostei Lui divine.

8 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ascultă, fiul meu, îndrumarea tatălui tău și nu părăsi învățătura mamei tale. Pentru că ele vor fi o cunună de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.

Proverbe 1.8,9

În aceste versete avem sintetizat scopul divin al cărții Proverbe. Dumnezeu dorește ca pe toți cei care iau seama la cuvintele ei să-i ferească de experiențele amare și de rătăcirile omului care a fost ales să le scrie.

Există două feluri de a învăța despre deșertăciunea lumii și despre caracterul păcatului. Unul, de departe cel mai întâlnit, este ca fiecare să pășească pe drumul spinos al experimentării acestor lucruri. Aceasta înseamnă să guști amărăciunea depărtării de Dumnezeu. Însă felul potrivit este altul, anume acela de a învăța aceste lucruri în prezența Sa, acceptând declarațiile Cuvântului Său cu privire la ele. Inima trudită a lui Solomon nu trebuie să fie niciodată partea copilului lui Dumnezeu care își rânduiește pașii potrivit adevărului.

Proverbele înțelepciunii omenești sunt doar gânduri ale unor oameni ca noi înșine. În cartea înțelepciunii din Biblie avem însă, ca în orice parte a Scripturii, inspirația divină a Duhului lui Dumnezeu. Acesta este un har neasemuit – Cel care a creat lumile prin cuvânt, care a lucrat răscumpărarea, care va institui un cer nou și un pământ nou, în care va locui dreptatea, Cel care este înălțat și în care locuiește eternitatea S-a aplecat în har pentru a dărui instrucțiuni cu privire la detaliile vieților creaturilor Sale pe pământ! Aceasta trebuie să stârnească închinarea și admirația noastră pentru totdeauna. Cât de importante sunt toate lucrurile pe care le fac, de vreme ce Dumnezeul care m-a creat și care m-a răscumpărat n-a socotit a fi sub demnitatea Lui să ia seama și să mă instruiască în privința purtării mele – în familie, în societate și la locul de muncă! Dacă acționez potrivit cărții Proverbe, „mă voi purta cu înțelepciune pe o cale desăvârșită” (Psalmul 101.2), în orice sferă a vieții mele.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nebunul a zis în inima lui: „Nu există Dumnezeu!”.

Psalmul 53.1

Astronautul batjocoritor

Odată cu primele explorări ale spațiului, un astronaut rus a spus sfidător: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu acolo sus”. Ei bine, acel batjocoritor ar fi trebuit doar o fracțiune de secundă să părăsească nava spațială fără costumul său sub presiune, și atunci, după moarte, ar fi fost nevoit să recunoască faptul că de acum are de-a face cu Dumnezeu ca Judecător.

Necredința este un drog puternic. Aceasta îl determină pe om să ignore și chiar să nege existența lui Dumnezeu, astăzi Atotputernicul Creator și într-o zi Judecătorul, în fața Căruia trebuie să dăm socoteală. Dumnezeu ne-a înzestrat cu o voință liberă, de care cei mai mulți abuzează tocmai pentru a-L nega pe Creatorul lor și lucrările Sale.

Mulți trec prin viață adormiți uimitor de bine de drogul necredinței. Dar, cu cât ei se apropie mai mult de eternitate, cu atât mai puțin eficient devine acest drog. Perspectiva că trebuie să treacă singuri pragul veșniciei, fără sprijinul lumii vizibile, îi îngrijorează cumplit. Această neliniște este însă provocată de Însuși Creatorul nostru, care dorește să ne câștige inimile. Dumnezeu vrea nu numai ca noi să știm cu siguranță că El există, dar și să conștientizăm că Lui Îi pasă de noi. El ni L-a trimis pe Domnul Isus pentru a Se descoperi pe Sine. Ne-a arătat dragostea Sa de necuprins prin faptul că Fiul Său a murit pentru păcatele noastre. Acum depinde de noi să renunțăm la necredință și să facem primul pas în credință. Cum? Mărturisindu-ne sincer păcatele în fața lui Dumnezeu și încrezându-ne în Hristos. Atunci vom primi iertarea, pacea cu Dumnezeu și siguranța veșnică.

Citirea Bibliei: Numeri 22.1-21 · Matei 13.24-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE ALȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă…” (Eclesiastul 4:12)

Ken Blanchard (cunoscut autor și conferențiar american pe teme de leadership și management) a spus: „Niciunul dintre noi nu este la fel de deștept ca noi toți laolaltă!” Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că le știm pe toate, dacă suntem cinstiți, fiecare suntem conștienți că avem goluri și domenii în care nu avem experiență. Tu ai avut experiențe pe care alții nu le-au avut; ceilalți au avut experiențe pe care tu nu le-ai avut… și când vă întâlniți, folosiți experiența și cunoștințele reciproce. Domnul Isus a trimis 70 de ucenici în grupuri de câte doi. De ce?

1) Pentru sprijin. „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă…”

2) Pentru iluminare. Dramaturgul Ben Jonson a spus: „Cel care primește învățătură numai de la el însuși are un prost drept învățător.”

3) Pentru sfătuire. Pastorul unei biserici a prezentat enoriașilor o persoană pe care o ia cu el în călătoriile misionare și le-a spus: „Sunt vulnerabil în fața ispitei, iar el este supraveghetorul și sfătuitorul meu.” Și s-a lăsat o tăcere adâncă!

Uneori ai nevoie de alinare, alteori ai nevoie de mustrare. E nevoie de smerenie să recunoști asta, și de siguranță emoțională pentru a implementa lucrul acesta. Până nu înțelegi că ceilalți te pot ajuta să duci o viață mai plină și mai bună decât ai putea de unul singur, te legi de mâini și-ți limitezi potențialul. Câtă vreme scopul tău este s-o iei înaintea celorlalți, și nu să lucrezi cu ei – îți vei limita viitorul. Cei înțelepți înțeleg puterea gândurilor împărtășite, înțeleg că atunci când prețuiesc gândurile și ideile altora, au parte de rezultatele combinate ale gândurilor împărtășite, și realizează mai mult decât ar putea realiza vreodată pe cont propriu. Așadar, acceptă azi că și tu ai nevoie de ceilalți!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 24:31-49

Domnul l-a condus, parcă de mână, pe slujitorul lui Avraam în casa familiei stăpânului său. Avraam îl pusese să jure solemn că nu va lua soţie pentru fiul său dintre fiicele lui Canaan (v. 3). Tineri prieteni, care-L cunoaşteţi pe Domnul Isus, chiar dacă evenimentul căsătoriei vă apare într-un viitor încă îndepărtat, nu este prea devreme să vă însuşiţi temeinic învăţătura Cuvântului în această privinţă: „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6.14, 15). Un copil al lui Dumnezeu se poate căsători numai în familia credinţei, adică numai cu un alt copil al lui Dumnezeu. Cei care nu au luat aminte la acest îndemn au putut mărturisi mai târziu cu multă tristeţe că unirea cu o persoană neîntoarsă la Dumnezeu nu este numai neascultare categorică de Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi un izvor de zbucium şi de necaz în viaţă.

Ce mărturie răspândeşte servitorul lui Avraam despre stăpânul faţă de care se simte onorat să-i aparţină

(v. 34-36)! Este mare, este bogat, are un fiu, moştenitor a tot ceea ce-i aparţine. În acest fel, Duhul Sfânt, când este primit într-o inimă, Îl face cunoscut pe Tatăl şi pe Fiul şi aşa ar trebui şi noi, răscumpăraţii Domnului, să ştim să vorbim.