29 Februarie 2024
Dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morți, vei fi mântuit.
Romani 10.9
Să remarcăm cele două lucruri necesare menționate aici: mărturisire și credință! În versetul 9, mărturisirea este amintită prima, nu pentru că ar fi cea mai importantă, ci doar pentru că ea are primul loc atunci când este vorba de glorificarea Domnului Isus. O mărturisire doar cu buzele, fără credință adevărată în inimă, nu are, bineînțeles, nicio valoare, pentru că ea nu face altceva decât să mărească responsabilitatea celui care o face; de aceea apostolul adaugă imediat, în versetul 10, menționând amândouă lucrurile: „Deoarece cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire”. Credința inimii trebuie să preceadă mărturisirea gurii. Omul trebuie să fie trezit din somnul său de moarte, Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu trebuie, prin acțiunea Duhului Sfânt, să-și facă lucrarea de schimbare și de curățire a sufletului, înainte ca acesta să poată striga cu adevărat către Dumnezeu. Apoi privirea lui este îndreptată spre cruce; aude și primește prin credință vestea eliberatoare: nu doar că Isus a mers la moarte pentru el, ci și că El a fost înviat dintre morți prin slava Tatălui. Și, crezând acest lucru „cu inima” spre dreptate, el Îl cunoaște pe Hristos ca pe Acela care a fost în moarte, dar care acum trăiește la dreapta lui Dumnezeu și este „sfârșit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede”.
Acum Îi poate fi recunoscător lui Dumnezeu și poate mărturisi acest lucru cu gura „spre mântuire”. În ce sens „spre mântuire”? Nu este oare adevărat că orice mărturisire a Numelui Său, atunci când este întemeiată pe credința din inimă, produce și mărește bucuria interioară și fericirea inimii? Credința se descoperă într-o astfel de mărturisire, își dovedește prin aceasta sinceritatea și este, pe de altă parte, înviorată și întărită. Atât timp cât unui suflet îi este rușine să-L mărturisească pe Hristos ca Domn al său, atât timp cât ezită să se plaseze de partea Lui, rămâne descurajat și plin de teamă. Mulți credincioși au trebuit să experimenteze faptul că adevărata bucurie și conștiență a mântuirii intră în inimă doar odată cu mărturisirea publică a Numelui lui Isus.
R. Brockhaus
Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!
Psalmul 39.5
Diagnostic sever
Un medic descria din proprie experiență sentimentele care îl asaltează pe om atunci când este diagnosticat cu cancer.
„Când primim acest diagnostic, reacționăm adesea cu neîncredere. Ne împotrivim cu toată puterea gândului că s-ar putea să murim în curând. Ne întrebăm cu disperare: de ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie? Înainte ca boala să ne atingă, viața ne pare fără sfârșit și ne petrecem timpul doar cu ce ne convine, amânând răspunsul la întrebarea care contează cu adevărat. În acest fel, riscăm să lăsăm viața să ne alunece printre degete, fără să ne bucurăm cu adevărat de ea. Această miopie este lovită puternic de vestea unei asemenea boli. Suntem speriați de caracterul trecător al vieții și brusc ne dăm seama ce contează cu adevărat. Când am fost și eu diagnosticat cu o tumoare pe creier, am avut senzația ciudată că mi s-au luat ochelarii care îmi întunecaseră până atunci vederea.”
Oare este nevoie de o boală gravă pentru a ajunge la această constatare? Existența noastră pământească este trecătoare, însă dragostea Lui pentru noi este veșnică. Suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu, pentru că El ne-a creat după chipul Său și ne vrea numai binele. El ne iubește fără măsură. Să nu așteptăm zilele dificile, ci să ne oprim astăzi să ascultăm ce ne spune Dumnezeu prin Biblie! În Isus Hristos, El ne oferă un sprijin tare, de care să ne agățăm în viață și în moarte. El este ancora sigură!
Citirea Bibliei: Numeri 36.1-13 · Matei 18.21-35
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VISUL TĂU ÎNCĂ ARE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România
„Duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.” (Geneza 45:27)
Dacă visul care crezi că ți-a fost dat de Dumnezeu pare mort, citește următoarele cuvinte din Scriptură: „Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.” (Geneza 45:26-27). Ani de-a rândul, Iacov a crezut ce-i spuseseră fiii săi: că Iosif, făuritorul de vise, a murit. Dar era o minciună. Biblia spune că Iacov s-a însuflețit, deşi era foarte bătrân, când a văzut carele pline de bogății care au fost trimise ca să-l ducă să-și vadă fiul care era acum prințul Egiptului. Să reținem totusi ca atunci când Iacov a auzit prima oară, el „nu i-a crezut” (vers. 26). Când ai trăit în eșec și descurajare timp de atâția ani, e greu să anticipezi victoria.
Nicio problemă, Dumnezeu are răbdare! El va lucra în continuare în tine. Își va arăta harul și bunătatea, așa încât vei începe să te încrezi în El din nou. Iacov s-a înviorat când „a văzut” şi tu te vei înviora când vei vedea mâna lui Dumnezeu la lucru. Nu crede că visul tău a murit, căci atunci el nu se va împlini niciodată. Și nu-i crede pe aceia care-ți spun că ești prea bătrân să-ți împlinești visul pe care ți l-a dat Dumnezeu. În ultimele capitole din viața ta, poți aduna mai multe comori decât ai adunat în cele de dinainte!
Biblia spune că: „Bătrânii voştri vor visa visuri…” (Ioel 2:28). Dumnezeu este dătătorul viselor. Și El nu Se oprește aici: El le readuce la viață și îți dă putere să le împlinești. Nu ești niciodată prea bătrân! Crede că ce a făcut Dumnezeu pentru Iacov, poate face şi pentru tine, chiar astăzi!
Mana Zilnica 