28 Februarie 2024
Prin fapta aceasta ai dat mare prilej vrăjmașilor Domnului să hulească.
2 Samuel 12.14
După ce David, prin intermediul profetului Natan, a fost confruntat cu păcatul său împotriva lui Urie și a soției acestuia, el a mărturisit și a primit asigurarea că a fost iertat. Însă, deși a fost iertat, consecințele păcatelor sale erau extrem de grave, nu doar pentru viața sa personală, ci și cu privire la onoarea și la gloria lui Dumnezeu. Faptele sale dăduseră ocazia vrăjmașilor Domnului să hulească.
După mulți ani, împăratul Manase a avut o experiență similară. El a păcătuit într-o asemenea măsură, încât Dumnezeu l-a trimis pe împăratul Asiriei împotriva lui, iar acesta l-a dus la Babilon. Acolo, sub mâna grea a lui Dumnezeu în judecată, Manase s-a smerit și s-a pocăit, iar Dumnezeu, mișcat de rugăciunile lui, i-a ascultat cererea și l-a adus la Ierusalim din nou. De atunci încolo, viața lui Manase s-a schimbat radical. El a adus jertfe doar Domnului, nu și idolilor. La fel ca David, Manase a fost iertat, însă consecințele păcatelor sale au rămas. Deși el s-a pocăit, mulți alții au continuat în căile nelegiuite pe care el le promovase și au ajuns sub judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor din trecut ale lui Manase (Ieremia 15.4).
Ce suferință și amărăciune și, de asemenea, ce dezonoare pentru Domnul a produs păcatul acestor doi oameni! Cât de solemn este acest lucru pentru noi toți: păcatele noastre, deși iertate de Dumnezeu, nu sunt uitate de oameni! Câtă hulă și dezonoare aduc ele numelui Său! După ce viața ipocrită și nelegiuită a unui creștin de renume a ieșit la iveală, un ateu a spus: «Dacă n-aș fi fost deja un ateu, viața acestui creștin sigur m-ar fi determinat să devin unul». Să ne rugăm să fim păziți prin harul și prin puterea lui Dumnezeu!
A. Blok
Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă față de el, a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult.
Luca 15.20
țară îndepărtată (9)
Fiul risipitor a pornit la drum, dar nu citim despre el că a „alergat”. Poate că era slăbit de foame sau poate că nesiguranța i-a încetinit pașii.
Dar tatăl „a alergat” spre fiul său, care se întorcea la el în zdrențe. L-a văzut când era încă departe, pentru că, desigur, îl aștepta de mult timp. Starea mizerabilă a fiului său l-a mișcat profund. Tatăl nu i-a făcut nici cel mai mic reproș. Nu s-a auzit niciun cuvânt de mânie de pe buzele lui. Nu avea niciun resentiment față de el. În schimb, a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult. L-a acceptat așa cum era și l-a înconjurat cu dragoste.
Dumnezeu este „bogat în îndurare”. Măreață este dragostea Lui. Și El a demonstrat această dragoste fără margini prin faptul că, „pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”. Iar „unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Efeseni 2.4; Romani 5.8,20).
Și chiar înainte ca fiul risipitor să poată face mărturisirea pe care și-o propusese, tatăl a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult. Acesta este un har infinit, o dragoste nemeritată! Apoi fiul a dat frâu liber conștiinței: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15.21).
Citirea Bibliei: Numeri 35.16-34 · Matei 18.15-20
de Jean Koechlin
Geneza 36:1-43
După naşterea lui Beniamin, familia lui Iacov este completă (35.24). Dar în paralel cu ea familia lui Esau prosperă. Ea însumează numeroase căpetenii, chiar şi regi. Unii tineri sunt dornici să devină lideri, dar cu mult mai bine este a asculta de Domnul şi a-i sluji pe ai Săi decât a avea autoritate asupra altor persoane. Domnul îi învaţă pe ucenicii Săi: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi că stăpânesc peste naţiuni domnesc peste ele; … între voi nu este aşa … oricine ar vrea să fie cel dintâi între voi va fi robul tuturor” (Marcu 10.42-44).
Printre oamenii puternici amintiţi în acest capitol, unul a găsit izvoare fierbinţi în pustiu, imagine a tuturor decepţiilor acestei lumi şi a lucrurilor care niciodată nu vor potoli setea (v. 24). Un altul, Amalec, avea să devină cel mai aprig duşman al lui Israel şi cu care poporul Domnului va avea de-a face în întreaga sa istorie.
Sfârşitul v. 8 ne aminteşte că Esau este Edom! Numele de Iacov, „cel care ia locul altuia”, a fost schimbat în Israel, „Prinţul lui Dumnezeu”, în timp ce Esau a fost numit Edom (25.30), care semnifică „roşu”, „supă”. Teribilă ironie! Acest om şi toţi urmaşii săi, din neam în neam, au fost condamnaţi să poarte numele de blid de mâncare, cel dat în schimbul binecuvântării.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU CUM TE DEZVOLȚI? (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12:25)
Astăzi vom vorbi despre încă două domenii în care Dumnezeu dorește să te dezvolți și să înflorești:
1) Relațiile tale. Din punct de vedere relațional, sinele tău care suferă este deseori tulburat. Îți lipsește disciplina în ceea ce spui și uneori recurgi la sarcasm, bârfă și lingușeală. Te izolezi. Ești dominator. Ești ofensiv. Te retragi. Pe de altă parte, sinele tău înfloritor caută binecuvântarea celorlalți. Ei îți dau energie. Poți să-ți dezvălui gândurile și sentimentele într-un mod care îi invită pe ceilalți să se deschidă. Ești grabnic să-ți recunoști greșelile și să-i ierți pe ceilalți de bună voie.
2) Experiențele tale. Dumnezeu te crește pentru că dorește să te folosească în planul Său de a-i răscumpăra pe oameni: de aceea vei vedea că-ți va schimba experiențele. Sinele tău înfloritor are dorința de a contribui. Trăiești având sentimentul chemării. Bineînțeles, dorința ta lăuntrică de a deveni ceea ce ai fost creat să fii este un mic ecou a dorinței lui Dumnezeu de a face din tine o nouă creație. Rabinii au numit lucrul acesta tikkun olam – „a repara lumea”. Concentrat pe propria ta persoană, viața ta e la fel de măruntă ca un grăunte de grâu. Dar, oferită lui Dumnezeu, e ca și cum acel grăunte este sădit într-un sol bogat și crește devenind parte a unui proiect mai măreț.
Domnul Isus a spus: „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12:24-25). Așadar, dezvoltă-te și înflorește spre slava lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 