27 Februarie 2024
Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.
2 Corinteni 4.6,7
Când ajungem să înțelegem cât de rea este firea păcătoasă din noi, avem nevoie să vedem că Dumnezeu ne învață să ne luăm privirea de la noi înșine și să ne-o ațintim asupra lui Hristos. Pe măsură ce privim la El, trăsăturile Lui morale se imprimă în noi. Unele dintre aceste trăsături sunt ascultarea, dependența de Dumnezeu, răbdarea, smerenia, cumpătarea. În Galateni 5.22,23 vedem aceste trăsături prezentate ca rod al Duhului Sfânt, rod lucrat în mod practic în viața celui credincios. Pavel ne arată că trupurile noastre, pe care el le numește „vase de lut”, conțin această comoară specială: Hristos care locuiește în fiecare credincios. Apoi, pe măsură ce vasul este spart – adică pe măsură ce eul este dat la o parte – lumina strălucește prin vas.
În 2 Corinteni 5.10, apostolul Pavel ne amintește că trebuie ca toți să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Tot ceea ce am făcut în timpul vieții noastre va fi arătat acolo, în lumina prezenței Sale sfinte. Motivațiile noastre, egoismul nostru, chiar și atunci când a fost amestecat cu slujirea noastră pentru Domnul – toate vor fi arătate. Ceea ce a fost făcut în ascuns sau în public, la locul de muncă sau acasă, în discuții particulare sau în predicare publică, totul va fi dezvăluit.
Să nu uităm însă că, atunci când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, natura păcătoasă nu va mai fi în noi. Atunci vom fi cu Hristos și ca El, și ne vom bucura că eul și firea noastră păcătoasă nu vor mai fi. Doar ceea ce este de la Hristos va rămâne pentru totdeauna. Zi de zi, pe măsură ce umblăm prin pustia acestei lumi, să căutăm să-I fim plăcuți, privind țintă la El (Evrei 12.2).
J. Redekop
Un om care, fiind deseori mustrat, își înțepenește gâtul, va fi zdrobit deodată și fără îndreptare.
Proverbe 29.1
Pescarul nesăbuit
Un pescar cu multă experiență, care practica de mult timp pescuitul recreativ sportiv pe râul Spey din Scoția, râu cunoscut pentru vârtejurile sale periculoase, își aruncase din nou undița împreună cu alți colegi de competiție. Stând în apa adâncă, el prinsese deja mai mulți somoni. Mândru de captură, s-a avântat apoi și mai adânc în apă, dar acolo și-a pierdut brusc echilibrul din cauza curentului puternic. În timp ce striga după ajutor, a fost împins spre partea adâncă a râului și s-a înecat. Totul s-a întâmplat atât de repede, încât orice ajutor din partea prietenilor săi a venit prea târziu.
Când știrea a devenit cunoscută printre prietenii săi, unul dintre ei a spus: „L-am avertizat de multe ori să nu fie atât de nesăbuit, dar el râdea mereu de avertismentele mele. Răspundea mereu că are o bogată experiență cu vârtejurile periculoase ale râului. Faptul că nu a ținut niciodată cont de atenționări l-a costat viața”.
Nu fac mulți oameni precum acest pescar? Cu cât scapă mai des de pericol ca prin urechile acului, cu atât mai nesăbuiți devin după aceea. Ignoră toate avertismentele, până când, brusc, încetează din viață.
Cum tratăm noi avertismentele lui Dumnezeu cu privire la veșnicie? El ne-a spus de multe ori că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).
Să nu respingem asemenea avertizări, ci să ne punem sufletul în siguranță înainte de a fi prea târziu!
Citirea Bibliei: Numeri 35.1-15 · Matei 18.1-14
de Jean Koechlin
Geneza 35:16-29
O nouă etapă din viaţa lui Iacov! Pe când se află încă pe drum au loc simultan naşterea lui Beniamin şi moartea Rahelei. Calea creştinului este presărată atât cu bucurii, cât şi cu suferinţe. Ca şi Iacov, el poate „ridica stâlpi de aducereaminte” (v. 14, 20).
Cele două nume date copilului vorbesc fiecare despre Domnul Isus. Ben-Oni (fiu al durerii mele) este numele Celui pe care Israel Îl va jeli „cum plânge cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12.10); este numele Celui care a fost El Însuşi lovit pe pământ, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Dar în acelaşi timp El este adevăratul Beniamin (fiu al dreptei), Fiul de la dreapta Tatălui, căruia Dumnezeu i-a spus: „Şezi la dreapta Mea” (Psalmul 110.1; citat întâlnit de nenumărate ori în N. T.). Cele două nume purtate de aceeaşi persoană sunt de nedespărţit. Ele ne amintesc că suferinţele şi gloria lui Hristos nu pot fi disociate (1 Petru 1.11).
Un alt nume în lectura noastră ne face să ne gândim la Isus: Betleem (v. 19), unde avea să Se nască Mântuitorul. Acolo este mormântul Rahelei, locul lacrimilor menţionate la început de Evanghelie (Matei 2.18), dar şi locul unde s-a vestit lumii cea mai mare bucurie din toate timpurile (Luca 2.10).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU CUM TE DEZVOLȚI? (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.” (Psalmul 92:13)
În interiorul tău se dă o luptă între sinele tău aflat în procesul dezvoltării – persoana care ai fost creată de Dumnezeu să fii – și sinele tău aflat în suferință, adică ceea ce ești. Sinele tău suferind se simte incomod și nemulțumit, și atunci vei fi atras de obiceiuri rele, cum ar fi: uitatul la televizor fără să te gândești la nimic, consumarea alcoolului, întreținerea unor relații greșite, cheltuirea excesivă a banilor – lucruri menite să-ți anestezieze temporar durerea…
Gândurile tale zboară automat în direcția fricii și a mâniei… Te gândești aproape tot timpul la propria ta persoană. În schimb, dezvoltarea (înflorirea, creșterea și prosperarea) are loc:
1) În duhul tău; ai senzația că primești idei și energie dintr-o sursă din exterior – și așa este: primești putere de la Duhul lui Dumnezeu. Noi discutăm despre a fi inspirat, care literal înseamnă „a primi suflarea lui Dumnezeu.” Dumnezeu suflă peste tine suflare de viață; tu vii la viață și simți că ai un scop pentru care să trăiești.
2) În mintea ta; gândurile tale sunt marcate de bucurie și pace. Ai dorința de a iubi și de a învăța. Ești transformat prin „înnoirea minții” (Romani 12:2).
3) În timpul tău: te trezești în fiecare dimineață cu sentimentul entuziasmului și îți dai seama că nu ești niciodată prea tânăr sau prea în vârstă ca să „înverzești”. Mozart a compus muzica sa extraordinară de când avea 5 ani. Apostolul Pavel i-a zis lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea…” (1 Timotei 4:12) În același timp, îți dai seama că nu ești prea bătrân ca să te dezvolți. Ann Mary Robertson (cunoscuta pictoriță supranumită Bunica Moses) avea 69 de ani când s-a apucat de pictură, iar un artist precum Marc Chagall a realizat cele mai bune lucrări ale sale la 90 de ani. Este o dovadă de smerenie să recunoști că nu poți face tot ce-ți dorești.
Dar odată ce accepți lucrul acesta, și cauți să profiți la maximum de ceea ce te-a creat Dumnezeu să fii, începi să te dezvolți!
Mana Zilnica 