23 Februarie 2024
Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta.
Romani 10.8
Cuvântul care avea să fie atât de aproape de Israel la sfârșitul zilelor era, așa cum spune apostolul în versetul 8, cuvântul credinței, pe care el îl predica; și, legat de cele spuse de Dumnezeu în zilele lui Moise, dând „literei” adevărata ei însemnătate spirituală (vedeți 2 Corinteni 3.6), el scrie: „Dar dreptatea care este prin credință vorbește astfel: «Nu spune în inima ta: ‹Cine se va sui în cer?›, adică să-L coboare pe Hristos. Sau: ‹Cine se va coborî în Adânc?›, adică să-L ridice pe Hristos dintre morți»” (versetele 6 și 7). Ambele lucruri îi sunt imposibile omului. Și chiar dacă le-ar fi putut face, aceasta nu ar fi satisfăcut dreptatea lui Dumnezeu, nici nu ar fi corespuns propriilor sale nevoi. Nu, ci aici doar plinătatea harului putea fi de ajutor. Tatăl a trebuit să-L trimită pe Fiul, iar gloria Lui a trebuit să-L învieze dintre morți. Ambele s-au întâmplat – binecuvântat să fie Dumnezeu! – iar vestea despre ele a fost adusă prin evanghelie. Căci ce spune mai departe dreptatea credinței? „«Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta»: acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm: că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morți, vei fi mântuit” (versetele 8 și 9). „Vei fi mântuit” – nu doar că vei avea parte de iertare, ci mântuit pentru veșnicie (vedeți Romani 5.10).
Nu era nevoie de vreun efort, nici de vaste pregătiri, nici de călătorii obositoare sau de alte lucruri de felul acestora, pentru a-L găsi pe Hristos. Cuvântul despre cruce este predicat tuturor fără plată, ne este adus în casă, am putea spune, și se pune doar întrebarea dacă vrem să-l primim cu credință sau nu. Nimic cu care oamenii să se poată lăuda nu decurge din aceasta. Nu este nevoie nici de o înțelegere mare sau de cunoștință, nici de abilități și pricepere ieșite din comun, pentru a-L mărturisi cu gura pe Isus ca Domn și pentru a crede cu inima că Dumnezeu L-a înviat dintre morți. Aceasta o poate face chiar și cel mai slab și mai neștiutor și probabil că lui îi este chiar cu mult mai ușor decât celui dăruit sau celui înțelept. Dar, pentru a fi mântuit, există pentru fiecare doar o singură cale, cea pregătită de dragostea lui Dumnezeu. „Eu sunt calea”, spune Isus; nu una dintre cele multe, ci singura cale! Ferice de oricine a pășit pe această cale!
R. Brockhaus
Despre lucrarea aceasta mărturisesc conștiința lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele.
Romani 2.15
Conștiința – un standard interior
Fiecare om are o conștiință. Din acest motiv, el fie se simte inconfortabil, când a făcut ceva rău, fie se simte confortabil, când a făcut ceva bun. Auzim adesea că binele și răul sunt concepte doar relative. Și totuși există acest standard interior, după care fiecare își măsoară acțiunile.
Să ne gândim la conștiință ca la un instrument de măsurare care îndeplinește trei funcții: indică, avertizează, memorează. În primul rând, instrumentul are o scală pe care un indicator arată foarte sensibil binele și răul. Instrumentul este, de asemenea, echipat cu o lumină roșie de avertizare care se aprinde imediat ce suntem pe cale să facem ceva rău. În plus, este dotat cu o memorie capabilă să ne aducă aminte de faptele din trecutul nostru.
Cât de chinuitor poate fi glasul unei conștiințe împovărate! Oamenii încearcă adesea să înăbușe acest glas cu tot felul de activități religioase. Dar totul este în zadar! Glasul conștiinței nu-l lasă pe om să se odihnească și îi amintește că există o justiție divină în fața căreia trebuie să dea într-o zi socoteală de viața sa. Glasul conștiinței din noi este ca un ecou al afirmațiilor atât de clare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui să ne „calibrăm” în mod constant conștiința, în funcție de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca ea să nu-și piardă efectul.
Pe plan moral, conștiința are aceeași funcție pe care o are durerea pentru trup: ne amintește să-L căutăm pe marele Medic al sufletului, pe Domnul Isus Hristos!
Citirea Bibliei: Numeri 32.1-42 · Matei 17.1-8
de Jean Koechlin
Geneza 32:1-21
Evrei 1.14 ne învaţă că cei credincioşi beneficiază de slujirea îngerilor – aproape întotdeauna fără ştirea lor. La plecarea sa din Canaan, Dumnezeu voise cumva să-i prezinte lui Iacov pe aceia pe care avea să-i folosească pentru a-i purta de grijă în timpul exilului său (28.12). Acum, în momentul întoarcerii, îngerii de la Mahanaim îl întâmpină pe patriarh în semn de bun venit în ţara promisiunii. Dar Iacov nu este în starea de a se bucura de bunătatea lui Dumnezeu care-i ascultase rugămintea de odinioară (28.20, 21). Într-adevăr, inima lui nu este eliberată de teama specifică omului. Dacă nu-l mai are pe Laban în spate, pe urmele lui, îl are încă înainte pe Esau şi tremură la perspectiva întâlnirii cu el. Sigur că recurge la rugăciune (v. 9-12), dar imediat după aceea ia toate măsurile de prevedere pe care şi le-ar putea imagina cineva, ca şi cum nu ar fi crezut că Dumnezeu poate să-l scape. Oare nu-i asemănăm noi uneori?
Să observăm şi atitudinea servilă a lui Iacov(v. 18, 20), deşi binecuvântarea tatălui său îl înălţase ca stăpân al fratelui său. Nu credeţi că, în locul acestei puneri în scenă şi al tuturor acestor aranjamente circumspecte, Iacov ar fi făcut mai bine să meargă în fruntea cetei sale şi, încrezânduse în Dumnezeu, să-i ceară cu curaj iertare fratelui său faţă de care greşise?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU TE CHEAMĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1:5)
Expresia „pus deoparte” înseamnă „rezervat pentru folos exclusiv.” Cuvântul „a face” înseamnă aici „am dat comanda conform unui plan.” Iată două lucruri pe care trebuie să le știi: Dumnezeu nu irosește nimic din ce a creat și nu irosește nimic din ce poate folosi. Înainte să fii mântuit, Dumnezeu a permis să ai experiențe, atât bune cât și rele, care te-au echipat pentru împlinirea planului Său. Din acestea fac parte părinții tăi, locul de unde ei provin, unde ai fost educat, câți ani ai petrecut în școală, locurile de muncă pe care le-ai avut și instruirea pe care ai primit-o. De asemenea, sunt incluse lucrurile pe care le-a pus Dumnezeu în tine când te-ai născut, chiar dacă unele dintre ele au părut că lucrează împotriva ta în perioada creșterii tale. Dacă ești o persoană care ține cu dinții de ideile și principiile sale, Dumnezeu poate folosi lucrul acesta. Dacă ești o persoană care se grăbește să-i confrunte pe alții, și să-l înfrunte pe diavol, Dumnezeu poate folosi lucrul acesta. Dacă îți place să studiezi cu atenție cărți și să cercetezi lucruri, Dumnezeu poate folosi asta. Poate azi ai impresia că te afli în locul greșit, că faci lucruri greșite cu persoanele nepotrivite. Poate te întrebi cum o să ieși singur din groapă sau cum îți vei pune viața în ordine. Și sincer vorbind, răspunsul ar putea fi că nu poți. Dar Dumnezeu poate. El poate transforma greșelile tale în chip miraculos. Așa că, dă-I Lui lucrurile din viața ta care nu sunt bune, cele de care nu ești mândru, și spune: „Doamne, iată-le. Aș vrea ca viața mea să fie altfel, dar nu este. Aș vrea s-o pot schimba, dar nu pot!” Apoi, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze!
Mana Zilnica 