21 Februarie 2024
El a săturat sufletul însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
Psalmul 107.9
Am privit de curând la felul cum epistolele Noului Testament sunt ilustrate în versetul 9 din Psalmul 107. Există o împlinire în Domnul și în Mântuitorul nostru a tuturor dorințelor create în inima creștinului în urma nașterii din nou și a lucrării Duhului. În același timp, există o bunătate dincolo de cuvinte, bunătatea lui Dumnezeu Însuși în Hristos, care, după ce ne-a binecuvântat, a îndepărtat flămânzirea pentru totdeauna. Prin urmare, dacă citim Scriptura pentru a învăța despre Domnul, rugându-L pe Dumnezeu să ne lumineze și căutând gândul Duhului Sfânt în Cuvânt, vom descoperi că epistolele sunt manifestări ale frumuseții Sale către cei care-L iubesc.
Evangheliile au fost scrise pentru a prezenta Persoana și căile Domnului, în timp ce epistolele au fost scrise pentru a ne prezenta felurile în care ne putem bucura de El acum – de El și de binecuvântările neprețuite care ne-au pus în posesia dragostei și a gloriei Sale. De asemenea, ele ne prezintă piedicile pe care trebuie să le evităm în umblarea noastră. Pentru ca sufletul nostru să fie pe deplin satisfăcut, trebuie să învățăm ceea ce este Hristos.
Însă este necesar să învățăm ce este Hristos fiind pe genunchi – în mod spiritual, dacă nu și fizic. Aș mai adăuga că din fiecare pasaj pe care îl citim trebuie să facem o ocazie de a ne ruga Lui și de a vorbi cu El. M-am minunat adesea de felul în care El a vorbit cu mine când am procedat așa, iar cuvintele care, în mod obișnuit, sunt doar litere tipărite pentru cititorul superficial, dobândesc viață spirituală și putere, pe măsură ce El le descoperă inimii noastre prin Duhul. Și, desigur, tot ceea ce învățăm trebuie să punem în practică. Să fim atenți ca nimic să nu ne facă să fim doar ascultători ai Cuvântului, nu și împlinitori ai lui (Iacov 1.22-25).
W. H. Westcott
Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
Romani 2.4
Încă o șansă (2)
Au trecut câteva zile, timp în care tânărul s-a zbătut între viață și moarte. Apoi starea lui s-a îmbunătățit simțitor. Treptat și-a recăpătat forțele și, în curând, a putut să se ridice din pat. Dumnezeu a ascultat rugăciunile!
Pe măsură ce sănătatea îi revenea, el dădea însă deoparte gândurile serioase. Îi fusese frică să moară fără Domnul Isus, iar acum nu-i mai era frică să trăiască fără El! Ruga lui fierbinte ca Dumnezeu să-i mai dea o șansă de a se converti a fost mult prea repede uitată.
După ce și-a revenit complet, el a decis, în ciuda rugăminților mamei sale, să plece ca marinar pe o navă comercială. Încă o dată am încercat să-i vorbesc inimii și conștiinței lui. „Vrei să pleci fără Dumnezeu, împotriva voinței mamei tale? Atenție, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!” — „Nu am renunțat deloc la gândul de a mă converti”, a răspuns el, „dar deocamdată vreau să merg să lucrez pe mare. Când mă voi întoarce, vom discuta despre aceasta.” Mi-a strâns mâna în semn de rămas-bun și a plecat.
După un timp, mama lui a primit o scrisoare, dar nu de la fiul ei, ci de la căpitanul vasului. Nava fusese surprinsă de o furtună puternică, în timpul căreia băiatul, ocupat cu o lucrare pe punte, a fost luat de valuri. Toate încercările de a-l salva de la înec fuseseră în zadar.
El a ratat ultima ocazie de a se pocăi. Ce groaznic!
Citirea Bibliei: Numeri 30.1-16 · Matei 16.1-12
de Jean Koechlin
Geneza 31:1-21
Dincolo de tot ce este neplăcut în comportarea lui Iacov, trebuie să recunoaştem totuşi răbdarea lui. Fără să se plângă, îndură greutăţile şi lipsurile, precum şi toată nedreptatea din partea lui Laban. Ceea ce-l susţine este amintirea ţării date de Domnul lui Avraam şi seminţei lui. El n-a uitat promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu la Betel, de a-l aduce înapoi în „ţara părinţilor săi”. Această speranţă a rămas vie în inima lui şi momentul împlinirii ei în sfârşit a sosit. Creştini, străini pe pământ, nu avem şi noi o promisiune de la Domnul cu privire la Ţara cerească în care El ne va primi curând? Această speranţă ar trebui să ne dea toată răbdarea şi curajul de care avem nevoie pentru a suporta greutăţile şi chiar nedreptatea.
Este trist să vedem că, în timp ce ascultă de porunca Domnului (v. 3), Iacov rămâne neschimbat în caracterul său meschin: îl înşală pe Laban, fugind fără să-i spună. Nu arată aceasta o lipsă de încredere în Dumnezeu? Cel care-i poruncise lui Iacov să se întoarcă (v. 3) nu-i putea permite lui Laban să-l reţină (v. 24). Şi Laban n-ar fi putut decât să se plece, recunoscând precum odinioară: „lucrul acesta vine de la Domnul” (24.50).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
POZIȚIA ȘI STAREA TA | Fundația S.E.E.R. România
„Suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui…” (Romani 5:9)
Biblia spune că: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu… Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea” (Romani 5:8-9, 11). Și mai mult de atât, El te consideră nevinovat. De ce? Deoarece pe „Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)
Să reținem cuvintele „în El”. Imaginează-ți că pui o scrisoare într-un plic și apoi îl sigilezi. Nu mai poți vedea scrisoarea și nici nu-i mai poți citi conținutul pentru că ea se află „în” plic. Înțelegi ideea? Nu uita niciodată că există o diferență între poziția ta și starea ta. Când îți pui încrederea în Hristos, poziția ta înaintea lui Dumnezeu este aceea de om „neprihănit.” Tu spui: „Dar starea mea care este? Eu încă mai păcătuiesc…” Sarcina Duhului Sfânt care locuiește în tine este să aducă starea ta la nivelul poziției tale. Biblia ne spune că: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18).
Cum face Duhul Sfânt lucrul acesta? El te trage înapoi la locul pocăinței, unde ești curățat… Poziția ta în Hristos nu se schimbă, dar starea ta se schimbă constant – pe măsură ce te asemeni tot mai mult cu Hristos!
Mana Zilnica 