18 Februarie 2024
Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
Ioan 13.3-5
Avem aici cea mai minunată prezentare a lucrării pe care Hristos o face acum pentru cei ai Săi, care sunt în lume. Există ceva deosebit de prețios în expresia „ai Săi”. Ea ne aduce foarte aproape de inima lui Hristos și este minunat să ne gândim că El privește la niște creaturi sărmane, slabe și supuse căderii, cum suntem noi, și spune: «Ei sunt ai Mei. Nu contează ce cred alții despre aceștia; ei Îmi aparțin Mie și trebuie să-i așez și să-i mențin într-o stare care să fie vrednică de locul în care Eu sunt și în care îi voi aduce și pe ei».
Acest lucru este nespus de prețios și de ziditor pentru sufletele noastre. Cu simțământul gloriei Sale personale și cu conștiența faptului că de la Dumnezeu venea și că la El Se ducea, Domnul S-a aplecat și a spălat picioarele ucenicilor.
Nu exista și nu putea exista un loc mai înalt decât cel din care Isus a venit; nu exista și nu putea exista un loc mai jos decât cel de la picioarele întinate ale ucenicilor Săi. Însă – binecuvântat și lăudat să fie numele Său pentru totdeauna! – El umple, prin Persoana Sa divină și prin lucrarea Sa măreață, tot spațiul dintre aceste două extreme. El Își poate pune o mână pe tronul lui Dumnezeu și o mână pe picioarele noastre, fiind astfel El Însuși veriga divină și eternă dintre aceste două puncte.
C. H. Mackintosh
Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.
Psalmul 69.20
Nicio mângâiere din partea ucenicilor
Domnul Isus venise cu ucenicii în Grădina Ghetsimani. În scurt timp, dușmanii Lui aveau să vină și să-L prindă. El aștepta compasiune din partea ucenicilor, dar ei nu I-au arătat-o. A căutat mângâietori și nu a găsit niciunul. Deși era Dumnezeu, era în același timp Om. Cu toate acestea, Domnul Isus nu le-a cerut ucenicilor să se roage pentru El, ci le-a spus doar atât: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine” (Matei 26.38). Din aceste cuvinte înțelegem că Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om, a avut aceleași simțăminte ca noi, oamenii.
El știa că lumea este împotriva Lui, de aceea nu S-a adresat lumii, ci acelora care Îi erau cei mai apropiați pe acest pământ, care fuseseră trei ani cu El. Ei ar fi trebuit să-L sprijine puțin în greutățile Lui, însă L-au dezamăgit și L-au lăsat să poarte singur suferințele și greutățile. Întristat și tulburat, El S-a luptat în acea rugăciune.
Unde era cel care afirmase că va merge cu El în închisoare și în moarte? Adormise! Petru a adormit și în grădina Ghetsimani, la fel cum a făcut-o și pe munte, când s-a arătat gloria Lui în Împărăție (Luca 9.32; 22.45). Domnul Isus, ca Om, nu a găsit pe nimeni aici, pe pământ, care să aibă milă de El.
Tu așteptai ca milă să se-arate,
dar nimeni n-a-nțeles durerea Ta,
Și-ai fost abandonat de toți în moarte.
Mângâietori Tu n-ai avut deloc.
Citirea Bibliei: Numeri 28.1-31 · Matei 15.21-28
de Jean Koechlin
Geneza 29:15-35
Istoria lui Iacov este cea a disciplinei, altfel spus, a şcolii prin care Dumnezeu îi trece pe ai Săi. Este o şcoală grea, deoarece Evrei 12.11 afirmă – iar experienţa noastră o confirmă – „că orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare”. Dar obiectivul lui Dumnezeu este: „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui” (Evrei 12.10). Şcoala prin care va trece Iacov avea să dureze 20 de ani, care se vor scurge într-o stare vecină cu robia. Şi cum îl va învăţa Dumnezeu lecţiile Sale? Va permite să i se întâmple aceleaşi lucruri pe care el le-a pricinuit altora. Iacov, al cărui nume semnifică «cel care ia locul altuia – 25.26 nota f», nume deplin justificat, va fi la rândul său înşelat şi jefuit. Îl înşelase pe tatăl său prin aceea că, fiind cel mai tânăr, se dăduse drept cel mai în vârstă! Acum are de-a face cu un tată care îl înşală dându-i fiica cea mai în vârstă în locul celei mai tinere! De câte ori nu descoperim neplăcerile sau răutatea faptelor noastre abia când suferim, la rândul nostru, aceleaşi lucruri din partea altora (Judecători 1.7; Isaia 33.1 sf.)!
Singurul subiect fericit pe care ni-l prezintă acest capitol este dragostea lui Iacov pentru Rahela. Ne gândim la dragostea Aceluia care, pentru a ne câştiga, a devenit Robul desăvârşit.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REFUZĂ SĂ TRĂIEȘTI CU TEAMĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)
Când Dumnezeu îți spune „Nu te teme!”, El vrea să-ți spună de fapt „Trebui să te confrunți cu frica, ca s-o poți învinge! Poți acționa în ciuda fricii!” Biblia spune: „dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Uneori credem în mod eronat că Sfânta Scriptură spune că dacă-L iubim pe Dumnezeu suficient de mult, nu ne va fi teamă. Nu, singura dragoste perfectă este dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Este necondiționată. Faptul că știi că întotdeauna te iubește, că merge alături de tine, că te apără și te susține, și că ți-a promis că te va binecuvânta în tot ce faci – iată ce izgonește frica. Și mai face și altceva: îți întărește credința. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11:6). Când știi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în tine, începi să te ridici deasupra fricilor pe care le ai! Când frica bate la ușă și te găsește plin de credință, ea nu poate intra!
De aceea trebuie să meditezi continuu la Cuvântul lui Dumnezeu și să lași ca gândurile și conversațiile tale să fie pline de credință. Dacă ești obișnuit să-ți lași mintea să zboare unde dorește, meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu îți va cere să-ți formezi un nou obicei.
Nu deveni descurajat dacă descoperi că ai intenții bune, dar numeroase eșecuri. Biblia spune: „umblăm prin credinţă” (2 Corinteni 5:7). Cum ai învățat să umbli? Ridicându-te de mai multe ori decât ai căzut, până când în cele din urmă ai reușit. Când îți setezi mintea să rostească cuvinte pline de credință care sfidează teama, Duhul Sfânt îți va veni în ajutor și te va întări.
După cum spunea un slujitor creștin: „Curajul nu înseamnă absența fricii, ci înseamnă progres în prezența ei.” Așadar, continuă să progresezi și vei ajunge la destinație!
Mana Zilnica 