17 Februarie 2024
Pentru ce bați pe aproapele tău?
Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul?
Exod 2.13; Deuteronom 33.29
Moise ar fi putut domni peste Egipt, însă Dumnezeu a lucrat în viața lui și el „a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului” (Evrei 11.24,25). Văzându-l pe un egiptean care-l bătea pe un evreu, l-a ucis pe egiptean, gândind, așa cum ne spune Ștefan, „că frații lui vor înțelege că Dumnezeu prin mâna lui le dă eliberare; dar ei n-au înțeles”. În ziua următoare i-a găsind pe doi evrei certându-se și „i-a îndemnat la pace, spunând: «Voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?». Dar cel care-l nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit, spunând: «Cine te-a pus căpetenie și judecător peste noi?»” (Fapte 7.25-27). Auzind aceasta, Moise a fugit din Egipt.
Istoria poporului ceresc al lui Dumnezeu – care cunoaște dragostea Lui, prin faptul că L-a trimis pe Fiul Său ca Eliberator – este de asemenea pătată de lupte și de certuri. Dumnezeu așteaptă altceva de la cei care sunt apropiați unii de alții: „Fiecare să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine, spre zidire” (Romani 15.2); „de aceea, lepădând minciuna, vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unii altora” (Efeseni 4.25).
Dumnezeu l-a adus pe Moise înapoi în Egipt, pentru a scoate poporul Său din casa robiei. Aceasta a fost o grea povară pentru Moise, și el a falimentat uneori, însă a rămas credincios. Când au ajuns la râul Iordan, după patruzeci de ani de umblare prin pustie, el a pronunțat binecuvântări asupra lor, deși îi fusese interzis să intre în țară (Numeri 20.2-13). Ultimele sale cuvinte din cartea Deuteronom privesc către timpul Mileniului, când „tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11.26). Ei nu vor mai fi necredincioși și divizați, ci pe deplin fericiți, așa cum Moise a prevestit. Cu cât mai mult ar trebui cei care formează poporul ceresc al lui Dumnezeu să se iubească unii pe alții, în așteptarea acelui moment când vor fi luați ca să locuiască împreună în casa Tatălui! (Ioan 14.1-3; 15.12).
S. Attwood
Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr.
Psalmul 145.18
Telefonul
De ceva timp, telefonul face parte din viața de zi cu zi a fiecăruia. Apăsând doar câteva taste numerice, vorbim cu persoane aflate la foarte mulți kilometri distanță. Ne pare un lucru banal, dar, de fapt, este ceva uimitor.
În prezent, oamenii pot fi contactați mereu, nu sunt niciodată prea departe. – Dar cum rămâne cu Dumnezeu? Mulți se întreabă cu îndoială: „Ne aude oare Dumnezeu când ne rugăm Lui? Fiindcă nu simțim nimic din apropierea Lui sau din interesul Lui față de noi…!”. Această îndoială este foarte greșită, pentru că Dumnezeu nu este nicidecum prea departe! El ne aude! El așteaptă ca omul să-L „cheme”, să-și verse inima în fața Lui. Problemele fiecăruia sunt aproape de inima Sa și El vrea să dea tuturor o soluție. Credincioșii au experimentat acest lucru în repetate rânduri.
Dumnezeu este atât de sfânt și de drept, încât nu poate tolera păcatul în prezența Sa. Însă El a construit un pod către om. Isus Hristos a venit în această lume pentru a-i aduce pe păcătoși la Dumnezeu, murind pentru ei pe cruce. Când un om recunoaște că este păcătos și își mărturisește păcatele înaintea lui Dumnezeu, acceptând prin credință faptul că Isus Hristos a ispășit și vina sa, el primește iertare. De atunci poate vorbi cu Dumnezeu ca un copil cu tatăl său!
Te-am ocrotit în mersul tău prin lume,
te-am sprijinit când pasu-ți tremura.
Când, îngrozit sub valul plin de spume,
tu Mă chemai, copilul Meu, pe Nume,
Nici nu gândeai că sunt în barca ta. —L. B.
Citirea Bibliei: Numeri 27.1-23 · Matei 15.12-20
de Jean Koechlin
Geneza 29:1-14
„Te voi păzi oriunde vei merge … nu te voi părăsi”, îi promisese Domnul lui Iacov în timpul nopţii sale la Betel (28.15). Ce mângâietor este să ne gândim că ochii lui Dumnezeu îi urmăresc neîncetat pe ai Săi, chiar şi când ei neglijează să privească spre El (Psalmul 32.8). Grija Lui providenţială îl conduce pe Iacov în familia mamei sale, lângă unchiul său Laban. Asistăm din nou la o întâlnire lângă o fântână, poate aceeaşi cu cea din cap. 24. Dar de astă dată nu auzim nici o rugăciune din gura călătorului, nici pentru a-I cere lui Dumnezeu să-i facă parte de o întâlnire fericită, nici mai apoi pentru a-I mulţumi pentru că îi făcuse călătoria plină de succes. Şi, în plus, nici pe tânăra fată nu o vedem dând apă drumeţului ostenit.
Ce diferenţe de asemenea în casa lui Laban! Iacov i-a istorisit „toate aceste lucruri” (v. 13), dar nu auzim în relatarea sa niciodată menţionat numele Domnului, nici amintit felul în care El a binecuvântat familia lui (de comparat cu cap. 24.35); nici măcar de întâlnirea lui de la Betel nu spune nimic. Care sunt subiectele conversaţiei noastre când ne întâlnim cu unul din părinţii noştri sau cu vreun prieten creştin? Profităm noi de astfel de ocazii pentru a aborda subiecte care zidesc? Ca să fie aşa, trebuie ca inimile noastre să fie în mod obişnuit preocupate cu El.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REFUZĂ SĂ TRĂIEȘTI CU TEAMĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic…” (Psalmul 118:6)
Dumnezeu te-a creat pentru o viață de creștere, de acțiuni îndrăznețe și de provocări. Dar trebuie să faci pași îndrăzneți prin credință!
Nu poți face lucrul acesta dacă ești mulțumit să trăiești în „zona de confort”!
Chiar și când simți teamă, nu lăsa ca aceasta să te oprească!
Chiar dacă simți frică, acționează!
Poate spui: „Of, oare voi scăpa vreodată de frică?” Da – când vei ajunge în cer! Sentimentul de teamă face parte din viață. Vei experimenta frică atunci când încerci ceva pentru prima dată, când obstacolele din calea ta par de netrecut, sau când ai impresia că resursele tale nu se ridică la înălțimea provocării.
Niciuna din acestea nu înseamnă că ești laș, înseamnă doar că ești ființă umană. Ești laș numai atunci când permiți ca frica să-ți controleze faptele și deciziile. Sentimentul de frică este pur și simplu tentația de a fugi de lucrurile pe care ar trebui să le înfrunți. A simți teamă nu e același lucru cu a-ți fi teamă, pentru că a-ți fi teamă înseamnă a lăsa ca sentimentele de teamă să preia controlul asupra ta. Dar nu trebuie să fie așa!
Poți simți mânie și cu toate acestea să alegi să nu-i dai curs, ci în schimb să reacționezi cu iertare și dragoste.
În același fel, poți simți teamă și totuși să n-o lași să decidă în locul tău. „El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Să reținem aceste două expresii: „El Însuși a zis” și „putem zice plini de încredere…” Așadar, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu și declară ferm: „Nu voi mai trăi cu teamă!”
Mana Zilnica 