16 Februarie 2024
Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate.
Romani 8.7
Carnea nu poate fi îmbunătățită, nici chiar în cea mai mică măsură. Fără lege, ea s-a dovedit cu totul întunecată și păcătoasă; sub lege, s-a dovedit răzvrătită și nesupusă. Când a venit harul, ea L-a scuipat în față pe Cel care l-a adus. Dacă Duhul Sfânt locuiește într-un om, carnea poftește împotriva Duhului; dacă un om este luat în al treilea cer, când vine înapoi, carnea se va îngâmfa din cauza aceasta (2 Corinteni 12.7). Carnea rămâne aceeași, în orice privință și în orice împrejurare.
N-avem nicio scuză dacă lăsăm carnea să acționeze. Dacă suntem nechibzuiți și îi lăsăm o portiță, Satan va pătrunde prin ea. Momentele în care nu sunt capabil să biruiesc carnea, nici s-o țin în frâu, sunt cauzate de faptul că am neglijat rugăciunea ori citirea Cuvântului, de faptul că am fost neglijent în vreun fel. Prin urmare, când vrăjmașul vine, nu am putere să-l înfrunt și sunt biruit. Dacă umblu cu nepăsare, voi suferi consecințele.
Iată diferența dintre o umblare cu Domnul și una fără El – o diferență cât se poate de reală. Să presupunem că nu umblu prin Duhul, astfel că nu am o conștiință bună; când ajung în prezența lui Dumnezeu și trebuie să mă gândesc la mine însumi, sunt rușinat. Nu mă mai gândesc la El, ci sunt forțat să mă gândesc la mine, pentru a mă judeca – și este bine că El mă face să mă gândesc la mine și să mă judec, atunci când trebuie. Dar, dacă umblu cu o conștiință curată, nu mă gândesc la mine însumi și sunt liber să mă preocup cu Hristos. Aceasta nu înseamnă că, în vreun fel, carnea ar fi devenit mai bună. Eu sunt în mod practic curățit și am o conștiință bună, iar când vin în prezența lui Dumnezeu, îmi pot vărsa inima acolo, iar aceasta este o mare binecuvântare – este comuniune. Iată unde este diferența dintre un om care umblă în puterea Cuvântului lui Dumnezeu și într-o dependență constantă, și unul care nu umblă așa.
J. N. Darby
O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși”.
1 Timotei 1.15
Zeul hindus Krishna
Gupta s-a născut într-o familie hindusă. În magazinul tatălui său citea zilnic cu voce tare din Bhagavad Gita, o carte religioasă foarte cunoscută în India. Din cele citite, Gupta a fost fascinat mai ales de zeul hindus Krishna, pe care îl venera. Într-o dimineață a fost însă tulburat de câteva cuvinte din capitolul al patrulea, unde scria: „Krishna a venit să-l salveze pe cel neprihănit și să-l condamne pe cel păcătos”. Când a întrebat mai multe persoane, toate i-au confirmat același lucru, că fraza trebuie înțeleasă exact așa cum este scrisă. Atunci Gupta a închis cu disperare cartea. Soarta lui părea pecetluită. Krishna a fost cel mai binevoitor zeu, care venise să le arate oamenilor calea mântuirii. Dar Krishna a proclamat condamnarea păcătosului! Iar Gupta era un păcătos! Așadar, nu mai exista mântuire pentru el!
După câtva timp, Gupta a auzit un misionar vorbind despre Isus care a venit în lume pentru a-i salva pe păcătoși. Acest lucru l-a făcut să ia aminte și a început să citească Biblia. Vechile sale convingeri au început să se clatine. Timp de luni de zile, în inima lui s-a dat o bătălie. Dar marile crize sunt adesea rezolvate într-un mod neașteptat de simplu. Într-o zi, citind cu voce tare din Biblie, a dat peste versetul: „Voi fi îndurător față de nedreptățile lor” (Evrei 8.12). Și-a dat imediat seama că avea de-a face cu un Dumnezeu milostiv, care putea ierta, pentru că Isus Hristos a venit și a murit pentru păcătoși. „Mulțumesc, Doamne”, a spus el încet, „mulțumesc”. Neliniștea a dispărut și pacea i-a cuprins toată inima.
Citirea Bibliei: Numeri 26.35-65 · Matei 15.1-11
de Jean Koechlin
Geneza 28:1-22
Iacov părăseşte casa tatălui său, dar Dumnezeu îl va face să cunoască însăşi Casa Lui (Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”). Singurătatea – lipsa ocrotirii din adăpostul familiei – este uneori ocazia de a-L întâlni pe Domnul. Într-o zi sau alta, această întâlnire trebuie să aibă loc şi Dumnezeul părinţilor noştri trebuie să devină şi Dumnezeul nostru.
Ce vis ciudat are Iacov! Care este semnificaţia acestei scări pe care urcă şi coboară îngeri? Înfăţişează relaţiile dintre cer şi pământ şi ne gândim la Cel care le-a stabilit pentru noi coborând aici jos şi apoi întorcându-Se în glorie (Ioan 3.13, 31; Efeseni 4.10). Harul lui Dumnezeu îi arată sărmanului păcătos obosit poarta cerurilor şi îi dă promisiuni glorioase. „Cât de înfricoşător este locul acesta!” strigă călătorul când se trezeşte. O conştiinţă vinovată nu poate avea pace în prezenţa Dumnezeului harului (comparaţi cu Luca 5.8). În acest târg ciudat pe care îndrăzneşte să I-l propună Domnului, Iacov transformă în condiţii (dacă …) promisiunile categorice pe care i le dăduse Dumnezeu şi se oferă să-I slujească în schimbul binefacerilor pe care le va primi. Mulţi, asemenea lui, ezită să ia prin credinţă darul fără plată al lui Dumnezeu şi gândesc că prin eforturile lor trebuie să se facă vrednici de favoarea Lui.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REFUZĂ SĂ TRĂIEȘTI CU TEAMĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Frica are cu ea pedeapsa…” (1 Ioan 4:18)
Ann Landers, editorialist în domeniul consilierii, primea aproximativ 10.000 de scrisori și mesaje pe lună. Când a fost rugată să numească problema cea mai obișnuită din viețile cititorilor ei, ea a răspuns: „Teama! Oamenii se tem să nu-și piardă sănătatea, averea, pe cei dragi… Oamenii se tem de viața însăși.” Dacă nu ești atent, frica te poate controla, și consuma! „Frica are cu ea pedeapsa” și până ce puterea ei nu este învinsă, ea va continua să te chinuie. Când frica îți stăpânește viața, nu te mai poți bucura de nimic din ce faci. Și cu siguranță că nu te poți bucura nici de binecuvântările lui Dumnezeu.
Dr. Caroline Leaf (neurolog și susținătoare a sănătății mentale, autoare și conferențiară de succes), afirmă că frica determină „peste 1400 de reacții fizice și chimice cunoscute și activează peste 30 de hormoni și neurotransmițători diferiți.” Ea stă la rădăcina oricărui stres. Când frica produce în noi o reacție de stres cronic, ea de fapt „marinează” trupul nostru în substanțe chimice care, în doze mari, pot fi dăunătoare. Lucrul acesta este, desigur, extrem de nesănătos și amenințător pentru starea noastră de bine din punct de vedere fizic.
Teama de a nu fi acceptat de ceilalți te poate face să dezvolți o personalitate falsă, reprimând adevăratul sine și ascunzând ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii.
Teama de eșec te va împiedica să încerci lucruri noi sau să te forțezi să faci mai mult decât te simți confortabil să faci.
Teama de viitor te poate face să nu te bucuri de viața ta prezentă.
Teama este un duh și ea nu vine de la Dumnezeu. „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Respinge duhul de frică! Primește puterea lui Dumnezeu, crede că El te iubește necondiționat și începe să exersezi „chibzuința” pe care ți-a dat-o. Așadar, începând de-acum, refuză să mai trăiești cu teamă!
Mana Zilnica 