9 Februarie 2024
Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.
2 Corinteni 3.18
Apostolul Pavel a trecut prin multe situații dificile, pe care le găsim descrise în altă parte în această a doua Epistolă către Corinteni – „Am fost apăsați peste măsură de mult, peste puterea noastră, până la deznădejdea chiar de a mai trăi. Dar noi aveam sentința morții în noi înșine” (2 Corinteni 1.8,9). În ciuda pericolelor, Pavel nu a căzut de oboseală și nici nu s-a descurajat, ci s-a văzut identificat în mărturie cu un Hristos biruitor: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos și descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoștinței Lui” (2 Corinteni 2.14). Prin purtarea și prin predicarea lui Pavel era răspândită o mireasmă plăcută a lui Hristos, către Dumnezeu. Pavel, care se numea pe sine cel dintâi dintre păcătoși, a devenit cel mai important vas pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru a face ca gloria Sa să strălucească de pe fața lui Isus Hristos (2 Corinteni 4.6). Doar Dumnezeu poate face o astfel de schimbare în viața cuiva.
Ceea ce Dumnezeu a lucrat în Pavel dorește să lucreze în fiecare dintre noi, cei credincioși. Dumnezeu, prin Duhul Său, Îl scrie pe Hristos în inimile noastre: „Sunteți epistolă a lui Hristos … scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table de carne, ale inimii” (2 Corinteni 3.3). Legea nu putea face acest lucru; ea era scrisă pe table de piatră și exprima ceea ce Dumnezeu era îndreptățit să ceară de la om. Ea nu putea decât să-i spună omului ce trebuia să facă, însă nu-l putea schimba, nici nu-i dădea vreo putere.
Creștinul a primit viață nouă în Hristos și o natură nouă care își găsește plăcerea în ceea ce vine de la Dumnezeu. Duhul Sfânt locuiește în cel credincios și îi preocupă inima cu Hristos, acolo unde El Se află, așezat la dreapta lui Dumnezeu. Pe măsură ce privim la gloria Domnului, suntem transformați și făcuți din ce în ce mai mult asemenea Lui.
J. Redekop
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.
Ioan 14.6
Nu încăpea și căruciorul
Alarmă de incendiu într-un centru comercial! Muzica se întrerupe și vocea din difuzor le cere tuturor clienților să părăsească urgent clădirea. O clientă tocmai și-a terminat cumpărăturile săptămânale și a găsit multe chilipiruri. O vânzătoare îi arată o cale rapidă de ieșire. Dar căruciorul ei de cumpărături nu încape pe acolo. Și, cum nu se vede niciun semn de incendiu, alege calea largă spre ieșire. Mulți alții merg în acea direcție. Probabil doar se testează sistemul, se gândea ea. Dintr-odată, starea de spirit se schimbă. Se aud strigăte după ajutor, miroase a ars, se ridică o perdea de fum, pornește sistemul de aspersoare. Toți oamenii au un singur gând: să iasă de urgență de acolo! Dar acum niciun drum nu mai este liber. Deodată se sufocă în fumul toxic.
Această întâmplare ne amintește de oamenii care au auzit despre calea mântuirii deschisă de Dumnezeu, prin pocăință și credință în Domnul Isus, dar care cred că se poate și altfel. Religiile oferă așa-zise căi de salvare. Oamenii consideră că toate acestea au același scop și că, la urma urmei, fiecare trebuie să aleagă acea cale care i se potrivește. Deși această opinie este larg răspândită, este incalificabil de greșită.
Dumnezeu ne oferă o singură cale spre fericirea adevărată și spre siguranța deplină: calea care duce pe la crucea de pe Golgota. Acolo Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru vina ta și a mea. Dacă Îl respingi pe Isus Hristos și crezi că te poți descurca fără El, este o insultă la adresa lui Dumnezeu și totodată cea mai tragică greșeală a vieții tale.
Citirea Bibliei: Numeri 22.22-41 · Matei 13.31-35
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)
Biblia ne învață: „să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” și ne întreabă „cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare…?” (Evrei 2:1, 3). Să reținem expresiile: „a se depărta” și „a fi nepăsător”. Aceste cuvinte ar trebui să declanșeze alarma spirituală din viața fiecărui credincios. Declinul lui Samson s-a produs treptat, el nici nu și-a dat seama că se întâmplă. Ca și cum ar fi dispus de o telecomandă miraculoasă, el se obișnuise să aibă acces la puterea lui Dumnezeu și să înfrângă orice dușman și orice obstacol. Dar păcatul și satisfacerea propriilor dorințe au contribuit la prăbușirea sa. Când Dalila i-a spus: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”, el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat…” (Judecători 16:20-21).
Fii cu mare băgare de seamă: când ești neatent sau nepăsător față de Dumnezeu, începi să te îndepărtezi de El! Rugăciunile tale nu mai sunt la fel de eficiente. Nu mai exerciți o influență divină în viața celor din jurul tău. Aluneci spre vechile obiceiuri și tipare. Refuzi să-i ierți pe cei ce te-au ofensat. Nu mai reușești să-ți ceri iertare de la cei pe care i-ai rănit. Începi să faci ce este oportun și confortabil, nu ce este bine. Ai atitudini de teamă și resentiment. Îți alimentezi firea păcătoasă și neglijezi omul cel nou. Acestea sunt dovezi clare că ai nevoie de o verificare la nivel spiritual. Roagă-L pe Dumnezeu astăzi să-ți semnaleze acele atitudini, activități și relații care trebuie rezolvate, și începe să le alungi din viața ta. Vestea bună este că atunci când ești ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu și de călăuzirea Duhului Său cel Sfânt, îți recâștigi vitalitatea spirituală, și Dumnezeu te poate folosi mai eficient. Așadar, nu te mai îndepărta de Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Geneza 24:50-67
Cuvintele cu care slujitorul lui Avraam şi-a descris stăpânul, cât şi bogăţiile din care el a dat câteva mostre au mişcat inima Rebecăi. Ea este hotărâtă, va merge (v. 58).
Voi, care aţi auzit vorbindu-se atâta despre Domnul, care aţi avut ocazia să vă bucuraţi în casa părinţilor voştri de bogăţiile harului Său, sunteţi voi decişi să-L urmaţi? Întrebarea vi se pune astăzi: Vei merge? Nu mai târziu, nici mâine, ci astăzi – vă cere Duhul lui Dumnezeu s-o faceţi.
De acum începe pentru Rebeca lunga călătorie de traversare a pustiului. Ea a lăsat totul la cuvântul slujitorului care acum o conduce. Tot astfel Biserica, Mireasa lui Hristos, îşi urmează în această lume, care este un deşert pentru ea, calea de suferinţă şi de trudă, dar şi de bucurie, pentru că Duhul Sfânt îi ocupă inima cu Preaiubitul pe care ea nu L-a văzut, dar care vine în întâmpinarea ei. «Ce moment solemn va fi pentru Adunarea Ta sfântă, când o vei introduce în locurile cereşti …», spune un imn creştin. Ce moment va fi şi pentru El! Rebeca a devenit soţia lui Isaac şi el a iubit-o. Hristos, de partea Sa, Îşi iubeşte deja Adunarea. Şi inima Sa, mult mai mult decât a noastră, aşteaptă acel moment binecuvântat, pentru eterna satisfacţie a dragostei Lui divine.
Mana Zilnica 