3 Februarie 2024
Astfel încât noi, de acum, nu cunoaștem pe nimeni potrivit cărnii … Încât, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.
2 Corinteni 5.16,17
Hristos nu mai este acum pe pământ și, fiindcă noi trăim în asociere cu El, o ordine nouă de lucruri a fost stabilită. Chiar El Însuși este cunoscut de noi într-un fel nou. Pavel nu fusese printre aceia care L-au cunoscu pe Hristos „potrivit cărnii”, în zilele întrupării Sale. Dar chiar dacă L-ar fi cunoscut așa, el nu-L mai cunoștea în felul acesta. Mai mult, el nu-l mai cunoștea pe niciun om „potrivit cărnii”.
Fiind creați din nou în Hristos, noi ne găsim într-o sferă nouă. Nu suntem acolo încă în ce privește trupurile noastre – pentru transformarea trupurilor noastre așteptăm venirea Domnului. Însă duhurile noastre sunt deja parte din noua creație. În timpul de acum, duhurile noastre aparțin unei sfere de lucruri cu totul noi, complet necunoscute nouă atunci când eram neconvertiți. De asemenea, chiar lucrurile vechi ale creației dintâi sunt privite de noi într-o lumină cu totul nouă.
Acest adevăr trebuie bine rumegat de către fiecare dintre noi. Cât de multe dificultăți apar printre creștini din această pricină, anume că ei se tratează unii pe alții „potrivit cărnii”, pe temeiul cel vechi și potrivit principiilor acestei lumi! În acest fel, este foarte ușor și firesc să apară partide și grupări, să manifestăm preferințe și antipatii, să fim excesiv de prietenoși cu unii credincioși, până apar anumite dezacorduri, care produc antagonisme la fel de excesive. Toate aceste atitudini se sprijină pe o temelie greșită; ele sunt potrivit cărnii, nu potrivit noii creații și Duhului lui Dumnezeu. Dacă toți sfinții s-ar cunoaște unii pe ceilalți pe temelia cea nouă, ce transformare minunată ar avea loc în mijlocul mărturiei creștine!
F. B. Hole
Până la bătrânețe Eu sunt Același, și până veți încărunți Eu vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat și Eu voi purta, voi sprijini și voi mântui.
Isaia 46.4
Promisiuni prețioase
Ce cuvânt de încurajare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu! Unii poate au îmbătrânit, alții au obosit… Oricum ar fi, versetul de astăzi ne întâmpină cu promisiuni nespus de prețioase pentru sufletul nostru: Eu vă voi purta, vă voi sprijini, vă voi scăpa.
Atunci când un copil s-a împiedicat și plânge, mama îl ridică, îl poartă pe brațe și îl liniștește, până când durerea încetează și lacrimile i se potolesc. Dumnezeul nostru acționează la fel atunci când am obosit sau ne-am împiedicat pe drumul credinței. El nu ne abandonează, ci ne ridică, ne duce mai departe și ne asigură că ne va conduce până la țintă!
Ce face Păstorul cel Bun cu oaia rătăcită? O caută până când o găsește, apoi o ridică – poate că o scoate dintr-o groapă sau o eliberează dintr-un tufiș cu spini – și, punând-o pe umerii Săi, o duce acasă. Numai când ajunge acasă, o ia de pe umeri, nu înainte!
Mântuitorul îi duce în siguranță acasă pe toți ai Săi, pentru care Și-a dat viața ca Bunul Păstor! Ce triumf al harului Său! „În toate necazurile lor, El … i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea și în îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat, din vechime, în toate zilele” (Isaia 63.9).
Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
și nicio clipă singur nu mă lași,
Tu ești mereu puterea ce mă ține,
din cel dintâi la cei din urmă pași. —T. Dorz
Citirea Bibliei: Numeri 19.11-22 · Matei 12.38-45
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)
Dacă ești înconjurat de negativism, caută un mediu mai bun. Charlie Brower (fost oficial în Departamentul de stat al Statelor Unite și judecător de drept internațional) a spus: „Ideile noi sunt delicate. Ele pot fi distruse de un simplu râset sau căscat; pot fi înjunghiate de moarte de o glumă sau pot fi ucise printr-o încruntare de sprâncene a celui de lângă tine.” Mediile negativiste ucid mari idei în fiecare minut. Un mediu creativ, pe de altă parte, devine ca o seră în care ideile sunt semănate, apoi încolțesc și se dezvoltă.
Pentru a crește, trebuie să cauți oameni care sunt dedicați creșterii personale. Ce fac astfel de persoane? Următoarele lucruri:
1) Încurajează creativitatea. David Hills (proprietarul celei mai vechi ferme de familie din America – ajunsă la a zecea generație) spunea: „Studiile asupra creativității sugerează că singura variabilă în ecuația creativității de care angajații dau sau nu dovadă este percepția că li se permite să fie creativi.” Când inovația și gândirea personală sunt încurajate și răsplătite fățiș, oamenii înțeleg că au permisiunea de a fi creativi.
2) Sunt dispuse să-și asume riscuri. Chiar și atunci când ai studiat și te-ai pregătit temeinic, tot va trebui să încerci de mai multe ori înainte de a reuși. Așadar, trebuie să fii într-un mediu în care greșelile sunt văzute ca parte a procesului creativ.
3) Cred în potențialul pe care îl are un vis. Mediul creativ încurajează folosirea unei coli albe de hârtie și a întrebării: „Dacă ai putea desena o imagine a ceea ce dorești să realizezi, cum ar arăta ea?” Un mediu creativ i-a dat posibilitatea lui Martin Luther King Jr. să spună plin de pasiune și să declare: „Am un vis” (și nu „Am un obiectiv”)! Obiectivele îți pot da un punct focal, dar visele au putere. Visele lărgesc lumea în care trăiești. Și Dumnezeu este cel ce dă visele și viziunile (vezi Ioel 2:28).
Așadar, caută anturajul persoanelor înțelepte și dedicate creșterii personale.
de Jean Koechlin
Geneza 22:1-12
Ştim că acest tabou este o imagine a crucii. Cine altcineva este Fiul, singurul născut Fiu, Cel pe care Tatăl Îl iubeşte, decât Domnul Isus? Trebuia ca El să fie oferit ca ardere-de-tot. Locul este privit de departe în planurile eterne ale lui Dumnezeu. Este muntele Moria, loc în care David va aduce mai târziu jertfa de ispăşire şi în care va fi construit Templul (2 Cronici 3.1). Locul unde se aduce jertfa este în acelaşi timp şi de închinare (v. 5).
Câte motive găsim acolo pentru a ne închina Tatălui şi Fiului, care merg împreună, altfel spus, într-un gând, pentru a înfăptui lucrarea mântuirii! Ascultarea lui Isaac ne aminteşte de ascultarea Domnului în Ghetsimani: „… nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie” (Marcu 14.36). Dar, spre deosebire de Isaac, care doar s-a supus, Fiul S-a oferit: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9). Din nou spre deosebire de Isaac, cel care nu ştia ce avea să facă tatăl său, ni se spune: „Isus, ştiind toate cele care urmau să vină asupra Lui, a ieşit înainte …” (Ioan 18.4).
În sfârşit, spre deosebire de strigătul Îngerului care oprea mâna lui Avraam, nici un glas nu se face auzit pe Golgota pentru a îndepărta sabia care trebuia să cadă asupra Fiului lui Dumnezeu.
Mana Zilnica 