2 Februarie 2024
Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți-a lipsit nimic.
Deuteronom 2.7
Așa stau lucrurile și acum, cu privire la Adunarea lui Dumnezeu, aflată într-o lume care poate fi pe drept numită o pustie. Privită din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Adunarea nu este din lume, ci este complet separată de ea. Este la fel de separată de această lume, cum era tabăra lui Israel separată de Egipt. Apele Mării Roșii se rostogoliseră între acea tabără și Egipt, iar apele cu mult mai adânci și mai întunecate ale morții lui Hristos s-au rostogolit între Adunarea lui Dumnezeu și veacul acesta rău. Este imposibil să concepi o separare mai completă. „Ei”, spune Domnul nostru Isus Hristos, „nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17.14).
Apoi, în ce privește dependența totală, cine altcineva în această lume poate fi mai dependent de Dumnezeu, decât Adunarea? Ea nu are nimic în ea însăși sau de la ea însăși. Este așezată în mijlocul unei pustii morale, o pustie aridă și înfricoșătoare, în care nu există nimic de natură să susțină viața divină. Nu există niciun strop de apă și nicio singură fărâmă de mâncare pentru Adunarea lui Dumnezeu pe întreaga întindere a acestei lumi.
La fel stau lucrurile și în ce privește expunerea la tot felul de influențe ostile. Această expunere este completă, căci nu există nici măcar o singură influență benefică în această lume. Totul este împotriva Adunării, care este în această lume ca o plantă sădită într-o climă străină ei, într-un sol și într-o atmosferă cu totul potrivnice.
Aceasta este Adunarea lui Dumnezeu în lume: o entitate separată, dependentă, lipsită de orice apărare și resursă, cu excepția celor oferite de Dumnezeul cel viu.
C. H. Mackintosh
Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.
2 Corinteni 5.17
Mugurii fagilor
Ați văzut vreodată cum arată în timpul iernii un gard viu format din fagi? Majoritatea frunzelor din vară sunt încă pe crengi. Ofilite, uscate, ele stau încă agățate de ramuri. Cu toate acestea, niciun proprietar de grădină nu se gândește să îndepărteze frunzele ofilite. De ce să o facă, atât timp cât imediat ce răsar mugurii și apar noile frunze, cele vechi se desprind de la sine?
Există tot felul de „frunze vechi” și în viața oamenilor. Mulți ar vrea să se debaraseze de obiceiurile rele, dar acest lucru nu este posibil. Alții ar vrea să-i vadă pe ceilalți cum scapă de ele, sau chiar să-i ajute, dar nici cu forța nu pot fi dezrădăcinate aceste vicii.
Asemenea gardului de fag, unde ceea ce este vechi este dat deoparte de eficiența vieții noi din ramuri, tot așa în om trebuie să înceapă ceva nou. Viața nouă din interior trebuie să se arate în exterior. Pentru aceasta este necesar mai întâi să ne întoarcem la Dumnezeu. Oricine vine cu pocăință și cu credință la Domnul Isus Hristos și își mărturisește păcatele sale înaintea Lui poate experimenta că viața sa devine nouă, așa cum ne-a promis Dumnezeu.
El nu ne dă numai iertarea păcatelor. Atunci când venim la Dumnezeu, primim și viața veșnică și puterea de a trăi fericiți, pentru gloria Sa. Hristos ne dă energia necesară ca ceea ce a rămas din viața veche să dispară. Unde să cauți pacea, seninătatea, dacă nu lângă Acela care o promite și care numai El poate să o ofere?
„Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalmul 37.4).
Citirea Bibliei: Numeri 19.1-10 · Matei 12.22-37
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)
Când ai o gândire creativă, gândești ca Dumnezeu care te-a creat. Dar nu oricine îți va accepta ideile creative. Domnul Isus nu a fost crucificat pentru că a săvârșit minuni; lumea l-a iubit și l-a aplaudat pentru toate acestea. El a fost răstignit pentru că a avut idei care au pus la îndoială status quo-ul. De la Dumnezeu vin marile concepte, adevăruri și idei. Deci, când El îți dă o idee, nu lăsa pe nimeni să te facă să renunți la ea. Nu lăsa ca teama de respingere sau de eșec să-ți ucidă ideea. La urma urmelor, nu poți face ceva nou și interesant dacă te obligi să rămâi în aceeași colibă veche. Nu ajunge să lucrezi la același lucru învechit; fă o schimbare. Și primele lucruri pe care trebuie să le schimbi sunt modul în care gândești și ceea ce crezi. Să ne uităm puțin la următoarele afirmații: „Eu nu sunt o persoană creativă. Mă supun unor reguli precum: Nu pune întrebări. Nu fi diferit. Rămâi între limite. Există doar un fel de a face lucrurile. Nu fi prost. Gândește-te la imaginea ta. Nu e logic. Nu e practic. Nimeni n-a mai făcut așa ceva. Lucrul acesta nu poate fi făcut. Nu a funcționat. Am mai încercat asta. E prea mult de lucru. Nu ne permitem să facem o greșeală. Va fi prea greu de gestionat. Nu avem timpul necesar. Nu avem banii care ne trebuie!”
Lista cu afirmațiile negative poate continua… dar apostolul Pavel ne sfătuiește: „să ne prefacem (lăsăm transformați) prin înnoirea minţii noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Deci, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: schimbă-ți gândirea, schimbă-ți viața!
de Jean Koechlin
Geneza 21:22-34
În cap. 20, relaţiile dintre Avraam şi Abimelec fuseseră foarte tensionate. Avraam a fost expus unor acuzaţii severe şi îndreptăţite din partea regelui din Gherar. Dar acum relaţia dintre ei se desfăşoară pe un cu totul alt plan. Avem aici un simbol al viitoarei supremaţii a lui Israel, când naţiunile vor spune: „Vom merge cu voi, pentru că noi am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zaharia 8.23). „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”, constată împăratul filistean (v. 22). Şi caută din nou să încheie o alianţă cu omul lui Dumnezeu. De această dată Avraam îl mustră pe Abimelec cu autoritatea morală pe care i-o conferă relaţia lui cu „Dumnezeul Etern” (v. 33).
Cu această ocazie el îi arată cât de mult ţinea la această fântână din pustiu pe care slujitorii lui Abimelec voiseră să i-o ia. Nu este aceasta pentru noi o imagine a Cuvântului a cărui apă trebuie să ne învioreze sufletele în fiecare zi? Dacă unii oameni caută compania noastră, să le arătăm cât de curând posibil valoarea pe care o are pentru noi acest Cuvânt al Dumnezeului nostru. Unii dintre ei, care însetează după adevăr, după pace, după bucurie, vor fi îndrumaţi să le caute în această Carte preţioasă, dacă văd că noi ne adăpăm din ea.
Mana Zilnica 