1 Februarie 2024
Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi și nu aduce învățătura aceasta, nu-l primiți în casă și nu-l salutați. Pentru că cine-l salută se face părtaș cu lucrările lui rele.
2 Ioan 9-11
A doua epistolă a lui Ioan este singura carte din Scriptură adresată unei femei. Ea pune accentul pe adevăr, care trebuie menținut cu sârguință și cu credincioșie, chiar și de către o soră credincioasă.
Mulți înșelători circulau peste tot în acel timp, iar ținta principală a lui Satan era căminul, de aceea el făcea în mod special apel la natura femeii. Deși apostolul Ioan intenționa să viziteze în curând acel loc, Dumnezeu l-a îndemnat să scrie această epistolă fără întârziere, fiindcă această doamnă evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea subtilă a celor care nu rămâneau în învățătura lui Hristos.
Astfel de înșelători s-au înmulțit în zilele noastre – cei care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă vine cineva și pretinde că are un adevăr avansat și o cunoștință deasupra a ceea ce este revelat în Persoana lui Hristos și în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, un astfel de om „nu-L are pe Dumnezeu”. Și astăzi mulți înșelători încearcă să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și vătămătoare.
Nu numai că „aleasa doamnă” trebuia să le refuze accesul în casa ei, ci trebuia ca nici măcar să nu-i salute, fiindcă așa ceva ar fi făcut-o părtașă faptelor lor rele. Nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, căci dragostea adevărată este arătată doar adevărului. Să avem grijă să respingem cu toată hotărârea un astfel de rău, detașându-ne total de el și alipindu-ne cu devotament de „Domnul Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste … Aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui” (verstele 3 și 6).
L. M. Grant
Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?
Romani 8.31,32
Sandra
Am cunoscut-o pe Sandra la serviciu. Avea 18 ani și era foarte inteligentă. Încetul cu încetul mi-a spus povestea ei: „Când eram destul de mică, părinții mei s-au despărțit. Nu am știut niciodată ce este un tată iubitor. Mama mea a fost nevoită să muncească din greu și avea puțin timp pentru mine. Aveam doar o jucărie de pluș și, cum aceasta îmi era mereu alături, ei îi spuneam problemele mele de la școală, experiențele dezamăgitoare cu prietenii… Am căutat adesea pe cineva care să mă asculte și care să îmi răspundă la întrebări, dar fiecare ori avea problemele lui, ori nu știa să-mi dea niciun sfat. Așa că am rămas doar cu ursulețul meu de pluș…”.
Cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 19 ani a fost momentul de cotitură din viața ei: Sandra L-a cunoscut pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, Căruia să Îi poată spune totul în rugăciune. Spre deosebire de jucăria ei de pluș, Dumnezeu trăiește, Dumnezeu aude, Dumnezeu răspunde, Dumnezeu ajută.
Fericirea se găsește la Dumnezeu și fără Dumnezeu ea nu există. Fericirea înseamnă a trăi cu Dumnezeu și a-L cunoaște atât în ziua cercetării, pe care El o îngăduie spre binele nostru, cât și în ziua bucuriei, pe care El o trimite în viața noastră. Înseamnă a te ruga Lui, a-L lăuda, a citi Cuvântul Său și a face voia Lui. Toate acestea, după ce a fost rezolvată problema păcatelor. În temeiul jertfei Domnului Isus împlinite la cruce, Dumnezeu iartă pe oricine crede în El.
Citirea Bibliei: Numeri 18.20-32 · Matei 12.15-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND AI O VIZIUNE PENTRU VIAȚA TA | Fundația S.E.E.R. România
„Tinerii voştri vor avea vedenii…” (Ioel 2:28)
Când întrebi un copilaș ce vrea să se facă atunci când va crește, el îți va spune că dorește să fie pompier, doctor sau vreun actor celebru. Capacitatea de a visa este un dar pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi. Dacă vrei să realizezi lucruri mari în viață, ai nevoie de o viziune. Viziunea lui Iosif nu s-a împlinit până nu a ajuns la 30 de ani, dar a primit-o de la Dumnezeu când era adolescent. Deci Dumnezeu poate să-ți dea și ție o viziune, pentru că asta citim în Biblie: „tinerii voştri vor avea vedenii…” Poate în momentul de față te gândești la mai multe variante pentru viața ta, sau poate deja experimentezi unele dintre ele chiar acum. E un lucru bun, căci încă ești în faza în care te descoperi pe tine însuți, descoperi calitățile și defectele tale, lucrurile care te atrag și lucrurile pentru care nu ai niciun interes. Dacă îți focalizezi gândirea asupra unui singur lucru și aspirațiile tale se schimbă, atunci ți-ai irosit cea mai mare parte a energiei mentale. Dar pe măsură ce crești și te maturizezi, tu trebuie să te concentrezi mai mult și să devii selectiv. Există un vechi proverb care spune așa: „Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul!”
Când primești o viziune de la Dumnezeu, ea are puterea de a fi statornică. E ca un foc care arde în lăuntrul tău. Poate fi o vocație pe termen lung sau o pasiune de scurtă durată, dar dacă este de la Dumnezeu îți va aduce cea mai mare împlinire. Apostolul Pavel a scris: „fac un singur lucru” (Filipeni 3:13). Ca o consecință a acestui fapt, el a schimbat istoria și astăzi multe biserici și catedrale îi poartă numele.
Așadar, rostește azi această rugăciune: „Doamne, dă-mi o viziune pentru viața mea!” și Dumnezeu o va asculta!
de Jean Koechlin
Geneza 21:1-21
Promisiunea lui Dumnezeu se împlineşte. „La vremea hotărâtă” se naşte Isaac, o imagine a lui Hristos ca Fiu şi Moştenitor (Galateni 4.4). După râsul neîncrezător al lui Avraam (17.17) şi al Sarei (18.12), urmat de râsul fericit şi plin de mulţumire al acesteia, de la care a provenit numele Isaac (râs) (v. 3, 6), auzim râsul batjocoritor al lui Ismael (v. 9), simbol al omului «carnal», care nu poate înţelege planurile lui Dumnezeu împlinite în Hristos. Ismael, fiul roabei, este o imagine a omului sub robia legii, neavând nici un drept la promisiuni, nici la moştenire.
Ceea ce face Sara pare dur; Avraam găseşte că este dureros. Dumnezeu însă aprobă aceasta, vrând să arate, în mod simbolic, că moştenirea aparţine numai lui Hristos şi că, pe principiul faptelor, omul nu o poate obţine. Aşa cum explică Epistola către Galateni, credincioşii sunt „copii ai promisiunii”. Odată ce au primit înfierea, ei nu mai sunt robi, ci fii, şi de aceea moştenitori (Galateni 4.6, 7, 28).
Totuşi harul se îndreaptă şi spre Agar şi fiul ei. Când apa din burduf, simbol al resurselor omeneşti, este epuizată, Dumnezeul cel viu, care i S-a descoperit Agarei în cap. 16, o salvează din nou. El este Cel care aude chiar şi vocea unui copil (v. 17).
Mana Zilnica 