Mana Zilnica

5 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața eternă. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Și, dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora.

Ioan 12.25,26

Drumul spre binecuvântare pentru om trece prin moarte. Însă binecuvântarea în care moartea lui Hristos l-a adus pe credincios este una de un fel cu totul nou, aflată dincolo de puterea morții. Viața în lumea aceasta este, chiar în cea mai bună formă a ei, o viață trecătoare; viața pe care Domnul o dă este „eternă”. Să iubim viața aceasta înseamnă să ne agățăm de o viață pe care trebuie să o pierdem – și pe care o pierdem chiar urmărind-o. Să urâm viața în această lume, având în vedere viața eternă, înseamnă să intrăm în savurarea vieții veșnice chiar acum. Să cântărim bine însemnătatea profundă a cuvintelor Domnului. A ne întoarce spre lume, căutând să ne găsim plăcerea în lucrurile în care lumea și-o găsește, se va dovedi doar amărăciune și întristare, astfel că vom descoperi nu doar că urmărim ceea ce nu are satisfacție de durată, dar, chiar și în cel mai bun caz, pierdem ceea ce am realizat, pentru că aceasta este o viață care sfârșește în moarte.

Mai mult, nu doar că există viața nouă, în contrast cu cea care este trecătoare, ci este și privilegiul de a trăi o viață de slujire față de Domnul. Ca să putem merge pe această cale de slujire, trebuie să-L urmăm pe Domnul – așa cum, puțin mai târziu, porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Petru, de a-I hrăni oile, este urmată de îndemnul „urmează-Mă” (Ioan 21.17,19). Aceasta reprezintă un motiv în plus pentru a accepta moartea față de viața prezentă; pentru că, în principiu, „urmarea” lui Hristos este prin moartea față de păcat și față de lume. Un astfel de drum va avea o răsplată deosebită. Urmarea lui Hristos ne va conduce în locul în care merge Hristos, pentru a fi cu El în casa vieții eterne. Un astfel de drum poate atrage opoziție și persecuție din partea oamenilor, dar va avea în mod sigur onoare din partea Tatălui.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

Bătălia de la Stalingrad

În urmă cu aproximativ 80 de ani se încheia cel de-al Doilea Război Mondial. Punctul său de cotitură l-a constituit bătălia de la Stalingrad (1942-1943), în care armata germană a fost încercuită și învinsă de forțele rusești. A fost o luptă crâncenă, în care mureau zilnic mii de soldați. Frigul aprig și vântul tăios de stepă erau de nesuportat pentru luptători; de asemenea aprovizionarea se făcea în condiții foarte dificile. Un soldat german a scris în ultima sa scrisoare către tatăl său: L-am căutat pe Dumnezeu în fiecare casă distrusă, la fiecare colț de stradă, în fiecare camarad… Dumnezeu nu S-a arătat când inima mea a strigat după El… Nu, tată, nu există Dumnezeu.

Acest tânăr L-a căutat cu disperare pe Dumnezeu în acel infern. Situația lui era, cu siguranță, una groaznică, dar nu cumva Îl căuta pe Dumnezeu într-un loc greșit? Să căutăm oare dragostea lui Dumnezeu într-un oraș bombardat, într-o ruină fumegândă, într-un război cauzat de oameni? Nu!

Dragostea lui Dumnezeu este văzută într-un loc cu totul diferit: pe crucea de la Golgota! Acolo, Isus a murit din dragoste pentru oamenii păcătoși, ca să ne deschidă calea spre Dumnezeu și spre cer. Crucea lui Hristos este dovada de netăgăduit a dragostei lui Dumnezeu! Ceea ce s-a întâmplat la Stalingrad și în alte locuri nu face decât să demonstreze cât de mult avem nevoie de Cineva care să ne salveze din starea de vinovăție în care ne găsim. Dragostea lui Dumnezeu este în Isus și o putem vedea atât de limpede în moartea Sa.

Citirea Bibliei: Numeri 3.1-26 · Matei 3.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif a visat un vis…” (Geneza 37:5)

Iosif a avut două vise, iar al doilea a fost mai mare decât primul. Primul vis a fost despre un câmp cu snopi; al doilea vis a fost despre cer, soare, lună și stele. „Ce vreți să spuneți cu asta?” – întrebi tu. Să îndrăznești să ai un vis mare, anul acesta!

Managerul Henry Curtis spunea: „Fă-ți planuri cât vrei de fantastice, pentru că peste 25 de ani ele vor părea mediocre. Fă-ți planuri de 10 ori mai mărețe decât cele pe care le-ai făcut inițial, și peste 25 de ani te vei întreba de ce nu le-ai făcut de 50 de ori mai mărețe!”

Există o singură cale prin care poți continua să crești: scopul tău trebuie să fie cu un pas mai în față decât ceea ce este confortabil pentru tine. Asta te va obliga să continui să crești! Și totodată te va ajuta să crezi că Dumnezeu poate face lucruri mai mari. Cei mai mulți oameni își doresc ca viețile lor să se îmbunătățească mereu, și cu toate acestea prețuiesc mai mult comoditatea și stabilitatea. Ei uită că nu poți deveni mai bun și în același timp să rămâi la fel. Creșterea înseamnă schimbare și asta înseamnă să pui la îndoială starea de fapt. A avea mintea orientată spre lucrurile posibile înseamnă a nu te mulțumi cu ce ai acum.

Mereu vor exista persoane în jurul tău care vor să renunți la visul tău și să îmbrățișezi starea de fapt. Iubește-i, dar nu te lăsa condus de ei!

Pe măsură ce începi să crezi că Dumnezeu va face lucruri mai mari, iar ceilalți vor să te descurajeze, gândește-te că acum când citești/asculți această meditație, undeva în lume oamenii se gândesc cum să vindece cancerul, cum să dezvolte noi surse de energie, cum să-i hrănească pe săraci, cum să ridice calitatea vieții, ori să câștige toate națiunile pentru Hristos. Ei fac tot ce pot și pun la-ndoială status quo-ul; și tu trebuie să faci la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 95

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu-I cunoaştem căile (v. 10)! Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi–a „împietrit inima” (Exod 8.15,32), ci că nici Israel n-a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17.7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11.3,34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna. Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într-un mod solemn!

Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3.7): „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile”. Din inimă trebuie deci să-L ascultăm pe Domnul. Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la „glasul Lui”, pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

4 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Împăratul David a intrat și a stat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule? Și ce este casa mea, că m-ai adus până aici?”.

2 Samuel 7.18

Care a fost efectul promisiunilor Domnului asupra inimii lui David? Avem răspunsul în acest verset: „Împăratul David a intrat și a stat înaintea Domnului și a zis: «Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule?»”. Să remarcăm atitudinea lui și să medităm la întrebarea pe care el a pus-o. Ele sunt pline de adânci semnificații pentru noi. David „a stat” – aceasta înseamnă liniște și odihnă. El dorise să treacă la lucru prea devreme. Dumnezeu i-a spus: «Nu, ci tu trebuie să șezi și să privești la lucrarea Mea, să contempli acțiunile Mele făcute în favoarea ta, acțiuni din trecut, din prezent și din viitor».

În întrebarea lui, „cine sunt eu?”, vedem faptul binecuvântat că, pentru moment, David s-a pierdut din vedere pe sine însuși. El a fost pus în umbră de strălucirea revelației divine. Eul și sărmanele lui fapte au fost date la o parte de către gloria lui Dumnezeu și de către măreția minunată a faptelor Sale, făcute în beneficiul slujitorului Său.

Unii ar fi putut crede că David era un om activ și folositor, atunci când el s-a ridicat să construiască un templu pentru Dumnezeu, și, de asemenea, că era un om cu totul nefolositor, dacă el ar fi stat atunci când era această lucrare de făcut. Să ne aducem însă aminte că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. El prețuiește închinarea noastră mult mai mult decât lucrarea noastră. De fapt, doar închinătorul adevărat și inteligent poate fi un lucrător adevărat și inteligent. Fără îndoială că Dumnezeu, în harul Său, primește lucrarea noastră sărmană, chiar și atunci când este marcată de tot felul de greșeli. Însă, când este vorba de a compara valoarea lucrării cu cea a închinării, cea dintâi vine în urma celei de-a doua. Știm cu toții că, atunci când scurta noastră perioadă de lucrare se va fi sfârșit, va începe o eternitate de închinare. Minunat gând!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale.

Eclesiastul 12.1

Timpul este unul singur

V-ați gândit vreodată la timp? El este inflexibil. Este o cantitate extrem de rigidă; nimeni nu o poate modifica: o oră este o oră. Și totuși, după părerea noastră, uneori pare să se lungească obsedant de mult și alteori să treacă amețitor de repede.

Cu toții suntem supușii timpului și uităm prea ușor că avem o responsabilitate. Ce facem cu timpul pe care îl avem? Cum îl folosim?

Când suntem tineri, ni se pare că avem o rezervă uriașă de timp pentru viața noastră. Atunci suntem în marele pericol de a-l irosi. Două sau trei ore de „navigare” pe internet nu ni se par o pierdere mare! Abia pe parcursul vieții, oamenii își dau seama că este limitată „rezerva lor de timp” și regretă că adesea ar fi putut să o folosească mai bine. Când cineva din jurul nostru moare subit, ne dăm seama cu groază că viața noastră se poate sfârși mai repede decât credeam.

Dumnezeul etern este Cel care a creat timpul. În fața Lui răspundem pentru modul în care îl folosim: pentru Dumnezeu sau pentru noi înșine.

Cine se întoarce la Dumnezeu de timpuriu și Îi încredințează conducerea vieții sale descoperă ce sens îi dă Domnul Isus vieții lui: ca om credincios, el trăiește ascultând de Mântuitorul său și primește de la El lucrări pentru care merită să se trudească.

Citirea Bibliei: Numeri 2.1-34 · Matei 2.13-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!…” (Evrei 11:6)

În Sfânta Scriptură citim că „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Credința este cheia relației tale cu Dumnezeu. Fără ea, este imposibil să-I fim plăcuți! Da, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și le oferă șansa de-a fi mântuiți, dar ca să fim pe placul Lui, trebuie să credem în El și să avem o relație cu El. În Țara promisă au intrat 12 iscoade, dar numai două s-au întors și au zis: „Vom fi biruitori!” (Numeri 13:30).

Dumnezeu le promisese dinainte lucrul acesta, dar majoritatea au crezut că nu este posibil! Oamenii care au în minte posibilul pot crea imagini optimiste ale viitorului nu numai în mintea lor, ci și în mintea altora. Și opusul este adevărat. Sam Ewing, un fost jucător american de baseball, a spus: „Nimic nu este mai jenant decât să vezi pe cineva făcând ce tu ai spus că nu se poate.” Acum, faptul că crezi nu-ți garantează faptul că vei reuși. Dar a crede că nu poți îți garantează faptul că nu vei reuși! Așadar, cum te raportezi tu la viață? Când te confrunți cu necunoscutul, cu lucrurile nefăcute sau neîncercate, te concentrezi pe tot ce poate ieși prost sau pe tot ce poate ieși bine?

Werner von Braun, pionierul rachetei balistice, a spus: „Am învățat să folosesc cuvântul imposibil cu cea mai mare precauție.” S-ar putea să spui: „Dar cine a fost acest om?” Omul de știință care a făcut posibil ca primul om să pășească pe lună! Andrew Holmes, lector în educație la Universitatea din Hull, Marea Britanie a spus: „Nu spune niciodată unui tânăr că ceva este imposibil de făcut. S-ar putea ca Dumnezeu să aștepte de secole pe acel cineva care ignoră imposibilul suficient de mult încât să facă exact acel lucru!” Dacă dorești să realizezi ceva, acordă-ți și permisiunea de a crede că este posibil – și… crede că Dumnezeu poate da reușita!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 94

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi–L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor” ~ El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? ~ Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându–ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

3 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci îmi vei zice: „De ce mai găsește vină? Pentru că cine rezistă voii Sale?”.

Romani 9.19

Raționamentul care duce la concluzia „De ce mai găsește vină?” este unul greșit de la bun început. Dacă Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune și după bogățiile îndurării Sale, folosește faptele rele ale oamenilor pentru a duce la împlinire planurile Sale, aceasta este doar autoritatea Sa de neîmpiedicat, dar voința oamenilor va rămâne întotdeauna așa cum este ea: rea și de neiertat. Într-adevăr, dacă ar fi adevărat ceea ce învață severa teologie calvinistă, anume că Dumnezeu i-a hotărât mai dinainte pentru condamnare pe cei care merg spre pierzare, atunci ar fi fost într-adevăr îngrozitor. Dar, slăvit să fie Dumnezeu!, acest lucru nu este adevărat. Scriptura nu vorbește niciodată astfel, chiar dacă ar putea exista unele pasaje care par să susțină o astfel de părere.

De fapt, cum stau lucrurile? Înainte de a da un răspuns la întrebările puse, apostolul accentuează suveranitatea lui Dumnezeu – primul dintre drepturile Sale – și demonstrează răutatea inimii celor care pun astfel de întrebări. Ar fi putut oare să vorbească în așa fel un om a cărui conștiință este într-o oarecare măsură trează și activă? Niciodată un suflet gata de pocăință nu L-ar putea acuza că este nedrept, nu L-ar putea învinui că El este răspunzător pentru calea oamenilor către pierzare. Cel care vorbește astfel de lucruri rele dovedește prin aceasta doar orbirea și îngâmfarea inimii sale. „Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Va spune lucrul întocmit Celui care l-a întocmit: «Pentru ce m-ai făcut astfel?». Sau nu are olarul autoritate asupra lutului, să facă din aceeași frământătură un vas spre onoare și altul spre dezonoare?” (Romani 9.20,21). Iar dacă o creatură are o asemenea autoritate – și cine poate tăgădui aceasta? – cât de mare trebuie să fie autoritatea Creatorului Însuși!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus, ca să-L asculte. Și fariseii și cărturarii murmurau, zicând: „Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”.

Luca 15.1,2

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (1)

„Eu sunt Isus” – sub acest nume îl întâmpină Fiul lui Dumnezeu pe orice om oricât ar fi de păcătos. Isus înseamnă „Dumnezeu este mântuitor”. El a venit în lume pentru a-i salva pe oameni de păcatele lor și de consecințele lor veșnice. Mulți dintre oamenii din vremea Lui, care aveau o reputație rea, de vameși sau de păcătoși, au simțit nevoia pocăinței și de aceea au venit la Isus pentru a-I asculta predica.

Alții, „evlavioșii” din acea vreme, caracterizați de îndreptățirea de sine, credeau că pot sta în fața lui Dumnezeu și fără Mântuitorul. Așa că L-au respins pe Isus; mai mult, ei s-au simțit jigniți de faptul că El Se preocupa cu „păcătoșii”.

Domnul a înfruntat atitudinea lor de îndreptățire de sine punându-le înainte câteva parabole. Capitolul 15 din Evanghelia după Luca este unul inepuizabil în frumusețe. În parabola oii rătăcite (versetele 3-7), păstorul pleacă după oaie și o caută până o găsește. În parabola banului pierdut (versetele 8-10), femeia ia o lampă și caută moneda până o găsește. Iar în parabola fiului risipitor (versetele 11-32), tatăl își așteaptă fiul plecat, până acesta se întoarce acasă. În toate aceste trei parabole, Dumnezeu caută, aduce înapoi, așteaptă. Iar finalul tuturor este o mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

(Parabola fiului risipitor ne va sta în atenție și în alte pagini ale acestui calendar.)

Citirea Bibliei: Numeri 1.22-37 · Matei 1.18-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă…” (Matei 19:26)

Citește cu atenție și ia aminte la aceste două versete din Biblie: „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26); și (Matei 13:58), despre Domnul care „n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor”. Aceste două versete au o singură semnificație: multe dintre lucrurile posibile rămân nefăcute din cauza îndoielii și a necredinței.

Așadar, anul acesta gândește-te că toate lucrurile sunt „cu putință.” Dacă Cuvântul lui Dumnezeu spune că poți, dar tu nu reușești, lucrul acesta poate însemna următoarele: sau nu crezi cu adevărat ce spune El, sau nu ești dispus să-ți faci partea. Când ai în minte posibilul, energia ta crește. Cine primește energie la gândul că va pierde? Dacă știi că ceva nu poate avea succes, cât timp și câtă energie ești dispus să-i aloci?

Nimeni nu pleacă în căutarea sau apărarea unei cauze pierdute. Te investești în ceea ce crezi că poate avea succes. Așadar, când ai în minte posibilul și te încrezi în Dumnezeu în privința reușitei, credința ta devine forța care îți dă energie. Unii cred că cei ce se gândesc la lucrurile posibile sunt naivi sau nebuni. Dacă ești unul dintre ei, răspunde la următoarele întrebări: Câți oameni de succes cunoști, care sunt negativiști? Dar câte persoane care se gândesc la lucrurile imposibile cunoști, și ei chiar au realizat lucruri mari? Primul pas spre a avea în minte posibilul este să încetezi să mai cauți sau să rămâi blocat în ceea ce este greșit într-o situație.

Cei care au mentalitatea lucrurilor imposibile au două variante: se pot aștepta la ce e mai rău și să experimenteze mereu lucrul acesta, sau să-și schimbe gândirea. Și asta începe prin eliminarea vorbirii negative, cu tine însuți, pe care o auzi în mintea ta înainte de a-ți deschide gura. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Pentru a avea în minte posibilul, tu trebuie să crezi și să rostești – de azi! – că este „cu putință”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 92, 93

Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40.5). Omul care însă nu-L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1.24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.

Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este „din eternitate”) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57.20; comp. cu Psalmul 89.9: „Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti”); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale „sunt foarte sigure” (v. 5).

În încheierea psalmului citim: „sfinţenia îşi are locul în casa Sa”. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6.16).

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămâneți în Mine, și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic.

Ioan 15.4,5

Rămânerea în Hristos vorbește despre privilegiul nostru și despre responsabilitatea noastră de a umbla în mod constant în dependență de Hristos. Așa cum a spus cineva, rămânerea în Hristos este apropierea practică de zi cu zi a inimii față de El. Dacă am învățat că rodul înseamnă reproducerea caracterului lui Hristos, rod exprimat prin „dragoste, bucurie, cumpătare”, vom înțelege că un astfel de scop nu poate fi atins prin puterea noastră. Realizarea excelenței morale a rodului, precum și realizarea slăbiciunii noastre complete ne vor convinge despre adevărul cuvintelor Domnului: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”. Rodul Său va fi cu adevărat dulce pentru cerul gurii noastre, însă doar dacă rămânem la umbra aripilor Lui vom putea avea parte de el.

Fără lumina și căldura soarelui, vița nu poate aduce rod; tot așa și noi vom fi lipsiți de roade, dacă nu rămânem în lumina și în dragostea prezenței lui Hristos. Dacă rămânem în Hristos, atunci cu adevărat Hristos va fi în noi, iar dacă Hristos este în noi, vom manifesta caracterul minunat al Lui.

Devine deci limpede că roadele sunt produse nu făcând din ele o țintă, nici ocupându-ne cu obținerea lor, ci avându-L pe Hristos ca Obiect și preocupându-ne cu El. Hristos vine înaintea roadelor.

H. Smith

Singura-mi îndreptățire e Hristos, Cel răstignit,
El e singura sfințire, Vița-n care-s altoit.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și nu știți ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.

Iacov 4.14

Doar un abur

Sunt momente care fără să vrem ne fac să reflectăm asupra vieții noastre. Ori începutul de an, ori propria noastră aniversare, ori moartea subită a unei persoane din familie sau din cercul de cunoștințe, toate acestea sunt noi ocazii când ne dăm seama cât de firavă este viața și cât de repede trec anii.

Dumnezeu ne vorbește insistent despre acest subiect, prin Cuvântul Său. În versetul de astăzi, El ne amintește că viața este ca un abur, vizibil doar pentru o perioadă scurtă de timp. Și apoi dispare.

Moise descrie viața impresionant de concis: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm” (Psalmul 90.10).

Profetul Isaia compară existența noastră pe pământ cu iarba: „Orice făptură este ca iarba și toată frumusețea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când vântul Domnului suflă peste ea. Desigur, poporul este ca iarba” (Isaia 40.6,7).

Dumnezeu ne întâmpină cu aceste cuvinte pentru a ne îndemna să ne gândim la ceea ce rămâne pentru eternitate. Îl cunoști tu pe Isus, Mântuitorul lumii? Cine refuză să-L primească în viața sa pe Domnul Isus își va petrece veșnicia departe de Dumnezeu. Însă acela care Îl primește își va petrece veșnicia în cer, pentru totdeauna cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Numeri 1.22-37 · Matei 1.18-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE FIECARE ZI A ACESTUI NOU AN (2) | Fundația S.E.E.R. România

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)

Trebuie să înveți să te bucuri de fiecare zi a vieții tale de dragul lui Hristos, pentru că El a plătit un preț foarte mare ca tu s-o poți face. El a zis: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Și: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Iar ceva mai târziu, Domnul Hristos va rosti și aceste cuvinte: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24). Pentru ca apoi Domnul Isus chiar să Se roage ca să ai bucurie: „Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină” (Ioan 17:13).

Cu alte cuvinte: „ca ei să experimenteze plăcerea Mea împlinită în ei, ca bucuria Mea să fie desăvârșită în sufletele lor, ca ei să aibă bucuria Mea în ei și să le umple sufletele.” Dacă Domnul Isus Însuși a rostit aceste cuvinte pline de putere, din dorința Sa ca tu să ai bucurie, cum te-ai putea îndoi vreodată că Dumnezeu nu dorește să fii fericit și să te bucuri de viață? În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ești o reclamă vie pentru Împărăția Lui! Nu-ți trăi viața cu o înfățișare severă, posomorâtă, strictă, acră și cu toane, crezând că dai impresia că ești „serios”, „spiritual”! Nu, lucrul acesta este o oroare pentru necreștini!

Tu ai nevoie de o gândire nouă, de o gândire biblică, care să te ajute să te bucuri de viață și să fii astfel o persoană plăcută pentru ceilalți. Domnul să te ajute să te poți bucura de fiecare zi pe care ți-o dă și să răspândești bucurie în jurul tău în acest an!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 91

Dacă sentimentul pe care-l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într–adevăr, pericolele de ordin moral care–l ameninţă pe cel credincios! Cine este „păsărarul” (v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele ~ (v. 13), dacă nu Satan însuşi? „Ciuma distrugătoare, care umblă în întuneric” (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? „Săgeata care zboară ziua” (v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. „Groaza din timpul nopţii” sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care-l dă Domnul (Psalmul 4.8). Oricare-ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să-L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să-l încurce şi să-l „încuie” pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi „iubirea” în Dumnezeu (v. 14).

1 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, trimit un Înger înaintea ta, ca să te păzească pe cale și să te ducă în locul pe care Eu l-am pregătit.

Exod 23.20

Fiii lui Israel fuseseră eliberați din robia Egiptului prin intermediul evenimentelor miraculoase și pline de putere care avuseseră loc în noaptea Paștelui și la Marea Roșie. Dumnezeu lucrase în favoarea lor și ei văzuseră mântuirea Domnului. El le făgăduise că avea să-i aducă într-o țară unde curge „lapte și miere” – țara promisă. Dar aveau să petreacă patruzeci de ani în pustie înainte de a intra acolo, din cauza neascultării lor. Ceea ce trebuia să fie o călătorie de doar unsprezece zile a durat vreme de o generație (Deuteronom 1.2,3). Totuși, Dumnezeu L-a trimis pe Îngerul Său înaintea lor, pentru a-i conduce în țara promisă. Într-un alt loc, El este numit „Îngerul Prezenței [Feței] Sale” (Isaia 63.9).

Acest Înger este numit și „Îngerul Meu” în versetul 23. Dumnezeu nu Se referea la Moise, nici la vreun înger obișnuit, ci la Îngerul lui Iahve, care nu a fost altceva decât o apariție (Hristofanie) a Fiului lui Dumnezeu (vedeți Exod 3.2 și Iosua 5.13-15). Acest Înger avea să-i păzească și să-i aducă în locul pe care Dumnezeu îl pregătise pentru ei.

Aceste lucruri sunt doar umbre ale realităților de care noi, creștinii, beneficiem. Domnul Isus Hristos a mers înaintea noastră, ca Înainte-Mergător, și a intrat dincolo de perdea. El a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.3) și a promis că Se va întoarce și că ne va duce El Însuși și pe noi acolo – nu într-o țară pământească, ci în casa Tatălui. El ne va păzi pe drumul într-acolo, după care ne va aduce în locul pe care l-a pregătit.

Acum, când privim către noul an, să ne aducem aminte că Dumnezeu L-a trimis pe Îngerul Prezenței Sale să fie mereu alături de noi pe cale și că poate acesta va fi anul când El Însuși ne va introduce în locul pe care l-a pregătit!

B. Reynolds

Singura-mi îndreptățire e Hristos, Cel răstignit,
El e singura sfințire, Vița-n care-s altoit.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.

Psalmul 90.12; Psalmul 111.10

Eu voi fi cu tine…

La început de an rămânem ușor pe gânduri. Câte bucurii și câte necazuri vor fi partea noastră în aceste 366 de zile ale acestui an? În ce măsură se vor împlini urările de bine rostite ca un refren și de această dată?

Sunt suficiente motive ca cineva să înceapă noul an cu teamă, pentru că situația din lume și starea inimii omului nu aduc optimism.

Și totuși, adevărații creștini au pacea în inimă și nu-și fac iluzii în legătură cu nimic. Viitorul le este luminat de Cuvântul Dumnezeului lor. Chiar dacă nu cunosc detaliile, direcția le este clară și ei merg înainte liniștiți. Evenimentele care țin planeta sub tensiune și, deopotrivă, împrejurările lor personale, toate sunt sub ochiul atent al Dumnezeului Atotputernic. El ține în mâna Sa destinul întregii umanități și în același timp pe cel al fiecărui om în parte. Întrebările cu privire la sensul vieții, la problema răului, la suferință, la moarte, la viața de apoi, toate își găsesc răspunsul în Biblie. Citiți-o cu stăruință! Este cuvântul pe care vi l-a lăsat Dumnezeu.

„Eu voi fi cu tine … nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi … Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge” (Iosua 1.5,9).

Citirea Bibliei: Numeri 1.1-21 · Matei 1.1-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE FIECARE ZI A ACESTUI NOU AN (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. După mântuire, ziua de astăzi este cel mai prețios dar pe care îl vei primi vreodată. Când primești un dar, ce faci? Îi mulțumești celui care ți l-a dat, îl despachetezi și te bucuri de el. Înțelegi ideea? Un învățător biblic a scris: „Îmi dau silința să mă concentrez pe fiecare clipă a vieții mele și să mă bucur de ea, dar ca să ajung aici a trebuit să fac o călătorie lungă și dificilă. Sunt o persoană care face planuri, dar dacă nu am grijă, mă trezesc planificând următorul lucru în timp ce fac ce am de făcut în prezent, fapt care îmi fură, firește, clipa prezentă. Deși e bine să fii o persoană concentrată, devin concentrat pe munca mea cu atâta ușurință, încât nu reușesc să mă bucur de magia clipei.

De exemplu, când copiii mei erau micuți, de obicei lucram și mi se părea greu să mă opresc o clipă și să mă bucur de lucrurile drăgălașe pe care le spuneau sau le făceau. Am ratat multe din acele momente și nu le voi mai recupera niciodată. Trebuie să învățăm să celebrăm viața și persoanele pe care Dumnezeu ni le-a scos în cale. Trebuie să ne bucurăm de viață, nu să ne fie frică de ea sau să o regretăm!” Înțeleptul Solomon a scris: „Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.” (Eclesiastul 2:24).

Să reținem aceste două expresii:

1) „Din mâna lui Dumnezeu”; asta înseamnă că este voia lui Dumnezeu să te bucuri în fiecare zi.

2) „Să-și înveselească sufletul cu ce este bun” – ceea ce înseamnă că trebuie să cauți lucruri care sunt motiv de bucurie în fiecare zi.

Poți începe să faci lucrul acesta chiar de astăzi! Îți doresc ca binecuvântarea Domnului să fie peste tine în fiecare zi a acestui an, astfel încât să poți fi și tu o binecuvântare pentru alții!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 90

Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră” (v. 1). Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibă pe Însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit” (Psalmul 71.3)! Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti ~ optzeci de ani pentru cei mai tari ~ înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Şi Îi cere lui Dumnezeu să-l înveţe să-şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să-l punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5). Da, aceşti ani care trec şi vin, să nu-i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!

Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu”, va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpăraţii Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură-ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre” (v. 14). Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!