31 Ianuarie 2024
Trupul nu este un singur mădular, ci multe … Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup, după cum a dorit … Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă onoare celor lipsite de onoare, ca să nu fie dezbinare în trup, ci pentru ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
1 Corinteni 12.14,18,24,25
Cu ceva timp în urmă, un om a încercat să mute un pian foarte greu și s-a accidentat. Pianul i-a căzut pe picior și i-a zdrobit degetul mare atât de rău, încât doctorii au recomandat amputarea. Omul a refuzat, astfel că, de-a lungul mai multor luni, au urmat multiple operații, cusături, infecții, dureri cumplite și suferință. După multe consultații și după tratamente costisitoare, degetul s-a vindecat și astfel a fost salvat de la amputare.
Când am auzit această întâmplare, m-am gândit la versetele citate mai sus și m-am întrebat dacă eu aș fi avut aceeași atitudine în cazul în care „mădularul” ar fi fost un frate sau o soră în Domnul, care ar fi avut o cădere, într-un fel sau altul. Aș fi investit eu la fel de mult timp, bani, suferință și efort pentru a-i vedea vindecați și restabiliți?
Cain L-a întrebat odinioară pe Dumnezeu dacă el era păzitorul fratelui său; răspunsul este că da, suntem păzitorii fraților noștri. În Epistola către Evrei ni se spune să ridicăm mâinile care atârnă și să întărim genunchii slăbiți ai celor credincioși din jurul nostru.
Samariteanul cel bun a făcut un efort și a investit bani pentru a-l ajuta pe cel care căzuse victimă tâlharilor și care zăcea aproape mort la marginea drumului. În Filipeni 4.3 citim că Pavel l-a îndemnat pe un credincios să le ajute pe două surori să se împace și le-a rugat pe acestea să aibă același gând. Cu o altă ocazie, Pavel i-a scris lui Filimon rugându-l să-l ierte și să-l primească pe Onisim, spunându-i să pună în contul său tot ceea ce acesta îi datora.
Fie ca și noi, mădulare ale Trupului lui Hristos, să ne îngrijim unii față de alții, jertfindu-ne pentru aceasta!
A. Blok
Și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i pască porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.
Luca 15.14-16
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (5)
Omul care Îi întoarce spatele lui Dumnezeu va fi foarte afectat din punct de vedere moral. În ciuda istețimii sale, a priceperii sale, a strădaniei sale, a căutării plăcerilor și a fericirii, sufletul lui va deveni tot mai sărac. Mai devreme sau mai târziu, la fel ca fiul cel tânăr, va începe să sufere din cauza lipsurilor și, în cele din urmă, se va regăsi la „turma de porci”. Diavolul nu oferă nimic, el doar ia. În „țara îndepărtată” nu există satisfacție.
Când a venit foametea, fiul cel tânăr nu s-a gândit la tatăl său. A apelat, în schimb, la un om din acea „țară îndepărtată”, pe care îl cunoștea, căci, probabil, contribuise la risipirea averii lui. Tânărul era sigur că îl va ajuta.
Diavolul și lumea sunt niște recompensatori extrem de răi! Ei pretind să fie plătiți scump pentru orice serviciu și nu dau nimic înapoi. Ei cer un preț mare pentru jumătățile lor de măsură și pentru fericirea lor falsă și îl lasă pe om flămând. Fiul risipitor a fost dezamăgit amarnic: „Nimeni nu i le dădea”.
Este însă Unul care poate da și vrea să dea cu adevărat – Dumnezeu! Dar El nu este dorit. Chiar și atunci când fericirea înșelătoare se prăbușește ca un castel de cărți de joc și când foamea chinuie cumplit, omul tot nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Și atunci preferă să se refugieze la oameni, nu să se îndrepte spre Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Numeri 18.1-19 · Matei 12.1-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RUGĂCIUNE DE DEDICARE LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România
„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4)
Dacă dorința inimii tale este să Îi fii pe plac lui Dumnezeu și să împlinești voia Lui pentru viața ta, iată o rugăciune pe care s-o rostești astăzi: „Doamne, Îți mulțumesc că, deși cunoști totul despre mine, Tu încă mă iubești. Îmi cunoști gândurile, greșelile, păcatele… și totuși mă numești copilul Tău. Harul Tău față de mine depășește orice înțelegere. Mai mult decât orice, vreau să Te cunosc îndeaproape și să-Ți simt prezența în viața mea în fiecare zi. Dacă în inima mea mai există o parte pe care Ți-am ascuns-o, descoperă-mi-o ca să Te pot invita să intri și să domnești și acolo. Coboară în inima mea, Duhule Sfânt, și înviorează-mi sufletul cu râuri de apă vie, apoi revarsă-Te din inima mea în lumea aceasta uscată și însetată! (vezi Ioan 7:38-39) Doamne, Te rog ajută-mă să am privirea ațintită asupra Ta, nu asupra oamenilor (vezi Evrei 12:1-2). Doamne, fii întotdeauna comoara mea cea mai de preț, și răsplata mea. Ajută-mă să nu fac niciodată un idol din nimeni și din nimic, și să nu las ca averea sau lucrurile acestei lumi să Îți ia locul în vreun fel! Tu ești călăuzitorul meu, speranța și tăria mea. Când am nevoie de eliberare, Tu ești izbăvitorul meu! Tu ești scutul meu împotriva dușmanului, sfătuitorul meu când am nevoie de îndrumare, și cetățuia mea în ziua necazului (vezi Psalmul 32:7). Cu adevărat, Tu ești un Dumnezeu al minunilor! Împlinește în viața mea minunile harului și schimbă-mă mereu, din zi în zi, după asemănarea Ta (vezi 2 Corinteni 3:18). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”
de Jean Koechlin
Geneza 20:1-18
Pentru a doua oară Avraam îşi reneagă soţia şi merită mustrarea lumii (vezi cap. 12). Adesea este necesar ca Dumnezeu să-Şi repete lecţiile până când răul este judecat din rădăcină şi mărturisit. De data aceasta este vorba de o jumătate de adevăr (v. 12, 13). Este o lecţie serioasă şi instructivă să vedem cum un om privilegiat, care se bucură de intimitate cu Dumnezeu, pierde conştienţa relaţiei sale şi eşuează în privinţa mărturiei. Pierderea unui om evlavios se agravează cu pierderea acestei evlavii. Să ascultăm tristele cuvinte ale lui Avraam către Abimelec: „Dumnezeu m-a făcut să pribegesc departe de casa tatălui meu …” (v. 13). Ce nefericit limbaj pentru un credincios! Aceasta este tot ce are de spus despre chemarea „Dumnezeului gloriei” spre cetatea cerească? Umblând cu cei lumeşti, credinciosul ajunge să vorbească aşa cum vorbesc ei. Dar chiar atunci când le dă o lecţie alor Săi, Dumnezeu continuă să vegheze cu blândeţe asupra lor. El „n-a îngăduit nimănui să-i asuprească şi a mustrat împăraţi pentru ei”, zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (Psalmul 105.14-15). Domnul îl ţine pe Avraam în rangul înalt de reprezentant al Său, de profet care vorbeşte în numele Său (v. 7) şi de mijlocitor la ale cărui rugăciuni răspunde (v. 17).
Mana Zilnica 