30 Ianuarie 2024
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!
Psalmul 139.23,24
Este inima noastră la unison cu a Lui, potrivit cunoștinței pe care o avem cu privire la lucrurile divine? Putem noi spune: „Cercetează-mă”? Uneori, acest proces este unul dureros. „Condu-mă pe calea eternă!” Iubiți frați, există o cale eternă și pe această cale eternă ne cercetează Dumnezeu inima. Suntem noi gata să ne fie cercetată orice motivație? Ar trebui să fim, dacă vrem ca părtășia noastră cu El să fie deplină și neîntreruptă.
Dacă dorim să umblăm în pace și în comuniune cu Dumnezeu, trebuie să învățăm că nu există nimic bun în noi; însă trebuie de asemenea să-L cunoaștem pe El, în perfecțiunea dragostei Lui. Există o bucurie și o comuniune cu Dumnezeu, iar dacă le avem, atunci când se apropie sfârșitul, acesta nu este altceva decât „afară din trup, acasă la Domnul”, și devine deci cel mai strălucit moment al vieții noastre.
Toate aceste exerciții de inimă ne conduc să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. Dacă dorim să umblăm în așa fel încât să-L glorificăm pe Dumnezeu, dacă dorim să fim în comuniune cu Tatăl și cu Fiul, atunci trebuie să ne deprindem să avem o conștiință „fără vină”. Trebuie ca inima noastră să fie plină de afecțiune față de Hristos, iar umblarea noastră să fie ireproșabilă; între acestea două se află toate gândurile și intențiile inimii noastre. Trebuie ca sufletul nostru să fie în mod practic exersat înaintea lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să învețe căile lui Dumnezeu cu el însuși, pentru a putea fi în acord cu El. Domnul să facă să cunoaștem tot mai mult ce înseamnă o umblare cu El, ca să avem și noi acea pace pe care Hristos Însuși a avut-o în umblarea Lui pe pământ – acea pace a inimii pe care sufletul o cunoaște în părtășia cu Tatăl și cu Fiul! El să ne facă să cunoaștem ce înseamnă să avem inima cu totul descoperită înaintea Lui!
J. N. Darby
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc al despărțiturii.
Efeseni 2.14
Misionarul Don Richardson (2)
Don și soția sa auzeau strigătele de durere ale mamei forțate să renunțe la copilul ei, dar nu puteau face nimic, pentru că, din prisma ritualului acelor triburi, nu exista altă cale spre pace.
Cei doi misionari și-au dat seama însă că aceasta putea fi cheia pentru care se rugaseră: pe baza acelui ceremonial, Don le-a explicat oamenilor din tribul sawi că Dumnezeu Și-a dat „Copilul păcii” în mâinile dușmanilor Săi. Și oricine crede în acest divin „Copil al păcii”, Isus Hristos, este împăcat cu Dumnezeu.
Mulți membri ai tribului au crezut aceasta, au renunțat la canibalism și L-au primit pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.
Când misionarul Don Richardson avea să călătorească din nou la tribul sawi, 50 de ani mai târziu, acolo îl așteptau multe mii de creștini!
Domnul Isus a făcut pace prin sângele crucii Lui. El este ispășirea pentru păcatele noastre. Cine Îl acceptă pe El cu pocăință sinceră și crede în lucrarea Sa de răscumpărare primește iertare, pace și viață veșnică. Toate acestea sunt har nemeritat. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aceasta, iar pe Cuvântul Său de neclintit ne punem toată încrederea. Atunci vom primi pace și odihnă pentru conștiința tulburată și o inimă fericită și recunoscătoare. „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). Minunat Mântuitor!
Citirea Bibliei: Numeri 16.25-50 · Matei 11.10-19
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
O RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE | Fundația S.E.E.R. România
„Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6)
Biblia ne asigură că „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6:6-10). Așadar, astăzi rostește această rugăciune de mulțumire înaintea Domnului: „Doamne, mulțumesc că mă vei vindeca și izbăvi de grija pe care mi-o fac cu privire la felul în care mă percep cei din jurul meu. Dă-mi tăria de a fi mulțumit cu ce vrei Tu să fiu sau să am. Îți mulțumesc că mă înveți să umblu alături de Tine, nu s-o iau înaintea Ta. Îmi pare rău pentru momentele în care Ți-am luat-o înainte. Regret și perioadele în care Tu încercai să mă binecuvântezi, dar eu mă aflam undeva în urma Ta, luptându-mă cu probleme vechi. Dă-mi puterea ca, începând de astăzi, să umblu cu Tine în pace și-n liniște, știind cine sunt și Cui îi aparțin. Îmi doresc să fiu binecuvântat prin pașii practici ai credinței, pe care îi învăț; dar focalizarea mea vreau să fie asupra Ta și a relației mele cu Tine. Cuvântul Tău spune că atunci când Te pun pe primul plan, celelalte lucruri le voi primi pe deasupra, iar eu Te rog să mă ajuți să împlinesc tot ce ai în plan pentru mine (vezi Matei 6:33). Îți mulțumesc pentru maturitatea pe care mi-o dai pe plan spiritual, financiar și emoțional. Mulțumesc pentru familia mea și pentru binecuvântarea revărsată peste noi. În Numele lui Isus, Îți mulțumesc, Tatăl meu! Amin.”
de Jean Koechlin
Geneza 19:15-29
Ce contrast între vizita fericită pe care îngerii i-au făcut-o lui Avraam în miezul zilei şi trista lor misiune pe care o aveau în Sodoma în seara aceleiaşi zile! Şi câtă reţinere în a accepta invitaţia lui Lot, oricât de insistentă ar fi fost ea (v. 2)! Cum puteau ei să aibă părtăşie cu acest credincios aflat într-o asemenea situaţie nepotrivită? Ei intră la el în casă numai pentru a-l proteja şi a-l elibera. De altfel, însuşi Lot nu s-a simţit niciodată în largul lui în această cetate a depravării. Nu am fi ştiut aceasta, dacă Noul Testament nu ne-ar fi descoperit-o. Dar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, ne spune că Lot era un om drept şi că, departe de a lua parte la rău, era „foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi” (2 Petru 2.7, 8). Şi oamenilor din Sodoma nu le-a fost ruşine să se grozăvească cu răutatea lor în acea noapte dramatică (compară cu Isaia 3.9). Ei se comportă astfel încât Domnul, Cel care spusese: „şi dacă nu – dacă aceasta nu este adevărat – voi şti” (18.21), nu mai are nevoie de alte dovezi, din moment ce aceşti oameni mărturisesc împotriva lor înşişi.
Lot nu este luat în serios nici chiar de ginerii lui. Când un credincios a umblat, pentru un timp, cu lumea, nu mai are nici o autoritate să vorbească despre judecată. Nimeni nu îl mai ascultă.
Mana Zilnica 