28 Ianuarie 2024
Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.
2 Corinteni 5.21
Când tatăl l-a îmbrățișat pe fiul risipitor și l-a acoperit cu săturări, le-a zis slujitorilor săi: „Aduceți haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea” (Luca 15.22). Aceasta era cea mai bună haină – nu era niciuna mai bună decât ea. Era cel mai înalt caracter potrivit pentru prezența tatălui. Ilustrația însă nu poate reda în întregime binecuvântarea îndreptățirii pe care orice credincios o are astăzi în Hristos, fiindcă el nu este doar într-o stare de favoare în prezența Tatălui, ci este acceptat în Cel Preaiubit, astfel încât a devenit „dreptatea lui Dumnezeu în El”.
Datorită lui Hristos, în virtutea lucrării Sale de ascultare, prin care L-a glorificat pe Dumnezeu, cei pentru care El a suferit sunt socotiți îndreptățiți în El – în „Domnul, dreptatea noastră” – potrivit planurilor eterne. Dumnezeu, în harul Său, L-a făcut deci pe El să fie „dreptate” pentru noi (1 Corinteni 1.30), iar aceasta pe principiul credinței (Romani 1.17). Nu există pace solidă pentru un suflet până când nu vede dreptatea lui Dumnezeu în a ierta de păcate prin sângele Domnului Isus și în a fi socotit drept în El. În ce mod binecuvântat descoperă evanghelia lui Dumnezeu dreptatea Sa!
Este minunat să știm că Hristos este dreptatea noastră, că prin harul Său neasemuit am devenit dreptatea lui Dumnezeu în El. Hristos este deci dreptatea noastră în prezența lui Dumnezeu, dovada eternă că păcatele noastre au fost ispășite și, de asemenea, că El a fost făcut de Dumnezeu dreptate pentru noi. Ce odihnă binecuvântată primește inima noastră în felul acesta! Ce îndrăzneală avem pentru ziua judecății, fiindcă, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (1 Ioan 4.17)! Astfel de adevăruri ne încălzesc inimile și ne conduc la închinare și la recunoștință.
H. H. Snell
Semăn cu pelicanul din deșert, sunt ca o cucuvea din locuri pustii. Veghez și sunt ca vrabia singuratică pe un acoperiș.
Psalmul 102.6,7
„Semăn cu pelicanul din deșert”
Limbajul profetic din acest verset ne vorbește despre Domnul Isus și despre durerea pe care a simțit-o când a fost pe acest pământ.
„Semăn cu pelicanul din deșert.” Pelicanul, o pasăre de apă, suferă când trebuie să trăiască departe de habitatul său natural, în deșert. Așa S-a simțit Isus pe acest pământ uscat. Ucenicii nu-I puteau oferi nici măcar o frântură din bucuria de care El Se bucurase în glorie, în casa Lui, în cer, locul fericirii infinite, cu Tatăl.
„Sunt ca o cucuvea din locuri pustii.” El a simțit singurătatea mult mai mult decât oricine altcineva. Înainte de răstignirea Sa, le-a spus ucenicilor Săi: „Iată, vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui, și pe Mine Mă veți lăsa singur” (Ioan 16.32).
„Sunt ca vrabia singuratică pe un acoperiș.” Spre deosebire de cucuvea, vrabia este sociabilă. Rareori o vedem singură. Dar aici, pe acoperiș, ea este singuratică. Domnul Isus Se aștepta să aibă companie, dar a fost lăsat singur. A dorit mult să aibă părtășie cu ucenicii Săi. Aceștia însă, înainte de răstignirea Sa, au adormit în grădina Ghetsimani, în loc să vegheze alături de El. În Luca 9.18 citim: „Pe când Isus Se ruga singur deoparte, având cu El pe ucenicii Săi”. El a fost singur, deși ucenicii erau cu El – căci, deși erau prezenți acolo, nu puteau nici să împartă cu El suferința Lui, nici să înțeleagă rugăciunea Lui. Ce singurătate! El a fost singur, ca noi să nu fim singuri și să putem gusta înviorarea prezenței Sale.
Citirea Bibliei: Numeri 16.1-24 · Matei 11.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AJUTOR DE LA DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34:7)
Ne vom uita și astăzi împreună la alte situații din Biblie în care Dumnezeu a trimis un înger ca să-i ajute pe cei care-L iubeau (și deci El ar putea face asta și pentru tine!) În ce situații, sau cu ce scop?
1) Ca să te scape de necaz. Lot locuia în Sodoma, o cetate care avea să fie distrusă din cauza păcatului din ea. Într-un astfel de moment, Dumnezeu a trimis un înger să-l salveze de la moarte, pe el pe familia sa. Lot a ascultat, s-a supus și a supraviețuit, însă din nefericire soția sa nu a făcut la fel și a pierit (vezi Geneza 19).
2) Ca să schimbe direcția vieții tale. „Moise păştea turma socrului său, Ietro… Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug.” (Exodul 3:1-2). Moise a crezut că viața i se va sfârși. El a pornit dintr-un palat și a ajuns pe o pășune. Dar fiecare experiență, bună sau rea, l-a echipat ca să ajungă să conducă cea mai mare migrație de oameni din istorie!
3) Când te confrunți cu cea mai mare încercare. Pentru a intra în Țara promisă, poporul Israel trebuia să cucerească cea mai mare cetate, Ierihonul. Și Iosua nu avea nici cea mai mică idee cum s-o facă. Atunci, Dumnezeu a trimis Căpetenia oștirii Domnului cu planul care avea să doboare zidurile acelei cetăți (vezi Iosua 5:14).
4) Când te-ai străduit din răsputeri, dar ai ajuns să vrei să renunți. După victoria spectaculoasă pe care a avut-o în fața prorocilor lui Baal pe Muntele Carmel, Izabela l-a amenințat cu moartea pe prorocul Ilie. Cum l-a afectat lucrul acesta? Să citim ce spune el: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul…” S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi, iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” (1 Împărați 19:4-5).
Și astăzi, Dumnezeu poate să trimită îngeri – chiar deghizați! – ca să ne ajute.
de Jean Koechlin
Geneza 18:16-33
„Domnul Se destăinuie celor care se tem de El” (Psalmul 25.14; citeşte şi Amos 3.7). Avraam este unul dintre aceştia. Domnul a putut spune despre el: „pentru că l-am cunoscut” (v. 19), „să ascund Eu de Avraam ce fac?” (v. 17). Înţelegerea gândului lui Dunneza este inseparabilă de umblarea în credincioşie. Dumnezeu ştie că singurul efect al comunicărilor Sale va fi acela de a pune în inima omului lui Dumnezeu sentimente identice cu ale Sale: compasiune, dorinţa de a-i smulge de sub înspăimântătoarea judecată pe aceia pe care îi iubeşte. Dragi prieteni creştini, noi, care cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu sentinţa asupra lumii şi iminenţa executării ei, suntem oare mişcaţi de aceleaşi sentimente în timp ce ne gândim la soarta grozavă a nenumăratelor suflete pierdute pentru eternitate? Fiecare dintre noi are în familie, printre prieteni sau printre colegii de la slujbă, persoane neîntoarse la Dumnezeu. Ce putem face pentru ei? Sigur că trebuie să-i prevenim, dar şi să mijlocim insistent, cum a făcut Avraam pentru Sodoma în care se afla Lot, fratele lui (compară cu Ieremia 5.1). În
1 Timotei 2, Pavel ne invită să facem rugăciuni pentru toţi oamenii, adresândune Celui pe care, prin experienţă, Îl recunoaştem cu frumosul Nume de „Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, care „doreşteca toţi oamenii să fie mântuiţi”.
Mana Zilnica 