20 Ianuarie 2024
„Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta»? Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!” A venit deci un glas din cer: „L-am și glorificat și din nou Îl voi glorifica!”.
Ioan 12.27,28
Hristos a trebuit să sufere moartea ca judecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Realizând solemnitatea părăsirii din partea lui Dumnezeu pe cruce, Domnul a spus: „Acum sufletul Meu este tulburat”. Prin urmare, El spune: „Tată, scapă-Mă de ceasul acesta”. Însă oare nu tocmai din această cauză a fost El părăsit, pentru ca poporul Lui să nu mai fie părăsit niciodată? Nu pentru acest motiv a venit El până la acest ceas? De aceea, oricare ar fi fost prețul pe care trebuia să-l plătească, El a spus: „Tată, glorifică Numele Tău!”.
Imediat a venit răspunsul Tatălui din cer, spunând: „L-am și glorificat și din nou Îl voi glorifica!”. Tatăl deja Își glorificase Numele în actul învierii lui Lazăr; acum El este pe punctul să-Și glorifice Numele înviindu-L pe Hristos cu o înviere mai bună, dincolo de puterea morții. Răspunsul dat sufletului tulburat al Domnului, în vederea morții pe care avea să o sufere sub judecata lui Dumnezeu, este viața în toată plinătatea ei, o viață aflată dincolo de moarte, viață pentru Sine Însuși și pentru poporul Său.
Tatăl dăduse o mărturie publică despre faptul că Fiul era Cel prin care El Își glorifica Numele. Oamenii, fiind neobișnuiți să audă voci din cer, au făcut speculații cu privire la această mărturie publică. Unii au spus că a fost un tunet, iar alții, că a fost glasul unui înger. Domnul le spune clar că aceasta a fost o mărturie dată lor; El Însuși, umblând în comuniune cu Tatăl, nu avea nevoie de o astfel de mărturie publică. Acel glas a reprezentat mai mult o atenționare că moartea și învierea lui Hristos, care aduc glorie pentru Tatăl, aduc, totodată, judecată pentru lume. Dacă venise ceasul pentru glorificarea Fiului și pentru glorificarea Numelui Tatălui, venise, de asemenea, ceasul pentru judecata acestei lumi și pentru aruncarea afară a prințului ei.
H. Smith
El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 9.10
Wanja (3)
În acea zi, tatăl l-a așteptat în zadar pe Wanja. Ajuns acasă, soția lui s-a uitat îngrozită la el și l-a întrebat: „Băiatul nu-i cu tine? Te-ai întors fără Wanja?”. Ea i-a spus soțului că îi pregătise ca întotdeauna mâncarea și că i-o trimisese. Părinții s-au uitat mult timp unul la altul. Unde să fie copilul lor, micuțul lor băiat? Oare i s-a întâmplat ceva? Zăcea poate deja mort, înghețat sub zăpada nesfârșită? Au mers în dormitorul lor, au îngenuncheat și s-au rugat Tatălui ceresc pentru micuțul Wanja. Imediat după aceea, tatăl și mai mulți vecini au plecat să-l caute. După multe ore, niciunul dintre ei nu a găsit nici cea mai mică urmă pe zăpadă. „Sărmanul Wanja!”, ziceau toți în sat.
A treia zi, o sanie a trecut prin sat și s-a oprit la casa părinților lui Wanja. Zurgălăii de la căpăstrul cailor sunau vesel. Din sanie a sărit Wanja și a alergat în casă. Mama l-a strâns tare în brațe. Atunci micuțul i-a povestit cum dormise aproape două zile fără întrerupere în cuibul lui, protejat de fân. Mâncarea tatălui l-a ferit de foame. Apoi, după ce furtuna de zăpadă s-a potolit puțin, proprietarul clăii de fân a venit să ia nutreț pentru vitele lui și astfel l-a descoperit acolo.
Pentru Wanja, protecția a fost o căpiță de fân. Pentru fiecare dintre noi, adăpostul de care am avut parte în furtunile vieții poartă, cu siguranță, alt nume. Cum să nu ne închinăm cu recunoștință în fața acestui Dumnezeu care nu încetează să ne ocrotească?
Brațe tari ca ale Tale, Dumnezeul meu preasfânt,
Nu sunt nicăieri asemeni, nici în cer, nici pe pământ.
Citirea Bibliei: Numeri 11.24-35 · Matei 8.14-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
HRISTOS VINE DIN NOU! | Fundația S.E.E.R. România
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ…” (2 Petru 3:10)
Hristos va reveni și orice ochi Îl va vedea! Te rog să nu le permiți celor ce vor să stabilească date exacte, să te facă să fii cinic cu privire la a doua venire a lui Hristos. Când fondatorul unei mari denominațiuni a prezis în scris data celei de-a doua veniri a lui Hristos, succesorii săi s-au confruntat cu rușinea de a fi nevoiți să recunoască public că au greșit. Mai ții minte că au existat alarmiștii anului 2000? Declarând cu siguranță științifică că anul 2000 va aduce sfârșitul lumii și întoarcerea lui Hristos, ei i-au făcut pe oameni să-și părăsească locurile de muncă, să-și vândă casele, să-și facă provizii de hrană și să meargă în munți. Și din cauza unei asemenea rușini, numeroși predicatori de astăzi nu mai predică despre a doua venire a lui Hristos și au estompat adevărul cu privire la a doua Lui venire. Da, când unii aud acest mesaj, își dau ochii peste cap și spun: „Serios, iar?! Nu din nou!” Dar îndoiala cu privire la revenirea lui Hristos este unul dintre semnele care garantează că se va întâmpla.
Biblia ne anunță că „în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:3-4, 9-10).
Așadar, El Se va întoarce, cu siguranță!… Tu – ești pregătit să-L întâmpini? Iată la ce-ar fi bine să te gândești, azi!
de Jean Koechlin
Geneza 12:9-20; 13:1-4
Avraam a venit în ţara Canaan cu Lot, nepotul său. Aici apare însă foametea şi, fără a aştepta de această dată instrucţiuni divine, patriarhul coboară în Egipt. Să luăm aminte la ce duce lipsa de dependenţă: îşi reneagă soţia şi, prin această minciună, se pune într-o situaţie critică. Din această tristă pagină a istoriei lui învăţăm de ce este capabil cel mai credincios om atunci când părăseşte locul în care l-a aşezat Dumnezeu. El poate ajunge până acolo încât să nege relaţia lui cu Domnul. Petru a trăit şi el această dureroasă experienţă. Căutând tovărăşia vrăjmaşilor Stăpânului său, el a pierdut tot curajul de a-I mărturisi Numele (Matei 26.69 …). Nu cumva şi noi, răscumpăraţii Domnului, ne ruşinăm uneori să spunem că-I aparţinem Lui? (comparaţi cu 2 Timotei 2.12,13).
Atitudinea sa echivocă, dezastruoasă pentru omul lui Dumnezeu, este ea oare cât de puţin profitabilă pentru lume? Nicidecum! Prezenţa Saraiei în palatul lui Faraon aduce doar urgii asupra lui şi asupra poporului său. După ce lumea i-a strigat: „pleacă!” (v. 19) cu totul altfel decât îi poruncise Domnul în v. 1, Avraam se întoarce în Canaan în locul de unde plecase. El regăseşte altarul, cu alte cuvinte, relaţia cu Dumnezeu, de care nu se putuse bucura în timpul şederii sale în Egipt.
Mana Zilnica 