Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vinde-mi acum dreptul tău de întâi-născut.

Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel, și aceasta este ceea ce le-a spus tatăl lor; și i-a binecuvântat: i-a binecuvântat pe fiecare după binecuvântarea lui.

Geneza 25.31; 49.28


Venit de la vânătoare, Esau l-a găsit pe fratele său mai tânăr făcând de mâncare. I-a cerut din acea mâncare și a primit răspunsul citat mai sus. Acestea sunt primele cuvinte ale lui Iacov consemnate în Scriptură. Pare că el le avusese în minte de ceva timp, așteptând prilejul potrivit pentru a-l păcăli pe impulsivul său frate. Acest prilej a venit, iar Esau și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru o mâncare, ceea ce a avut consecințe teribile (Evrei 12.16,17). Aceasta este o atenționare pentru toți cei care au privilegiul de a fi cunoscut evanghelia, dar care nu pun niciun preț pe ea.

Esau avea o fire foarte diferită de cea a lui Iacov (Geneza 25.27), însă nu era potrivit dragostei frățești să fie tratat în felul acesta. Iacov știa că viața înseamnă mai mult decât plăcere – el era moștenitor împreună cu Avraam al promisiunii lui Dumnezeu (Evrei 11.9) – însă nu a trăit în așa fel încât să-I fie plăcut lui Dumnezeu. Chiar și binecuvântarea a obținut-o înșelându-l pe tatăl său (Geneza 27). El și-a petrecut mulți ani căutându-și propriile avantaje, însă niciodată n-a fost cu adevărat fericit. Dumnezeu să ne ferească de o astfel de viață și să ne dea harul să trăim pentru „buna Sa plăcere” (Filipeni 2.13), „slujindu-ne unii altora” (Galateni 5.13).

În cele din urmă, Dumnezeu a trebuit să-l lovească pe Iacov în trupul său într-un fel care să-i reamintească pentru tot restul vieții de slăbiciunea și de nevoia sa de dependență față de El (Geneza 32.24-31). Mai târziu, în Egipt, el și-a mărturisit falimentul: „Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele” (Geneza 47.9). Ultimii săi zece ani au fost folosiți însă așa cum trebuie, ca închinător al lui Dumnezeu (Evrei 11.21) și ca binecuvântător și învățător al altora. Astfel, el i-a binecuvântat pe faraon (Geneza 47.10), pe Iosif și pe fiii acestuia, precum și pe ceilalți fii ai săi, împreună cu semințiile lor. Sfârșitul lui a fost unul binecuvântat.

S. Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci aceasta este drept.

Efeseni 6.1


Wanja (1)

Wanja locuia cu părinții într-un mic sat din Rusia. Tatăl lui lucra la o mină de cărbuni, situată la o depărtare de circa trei kilometri de sat. Wanja parcurgea zilnic această distanță pentru a-i duce o mâncare caldă. Când Wanja ajungea la tatăl lui, acesta își punea jos uneltele de lucru. Apoi mergeau amândoi într-o șură veche din apropierea minei pentru a fi singuri la masă, deoarece întotdeauna le plăcea să povestească împreună în timpul pauzei. În anotimpul rece, tatăl nu-l lăsa pe băiat să plece după masă singur spre casă. De cele mai multe ori, Wanja rămânea în șură și aștepta până când se încheia timpul de lucru pentru tatăl său. Apoi plecau împreună spre casă.

Acum era iarăși iarnă și zăpada era mare. Vântul bătea cu putere peste suprafața nesfârșită de zăpadă. Mama pregătise mâncarea tatălui, iar Wanja urma să plece spre mină. Nu-i convenea să se îmbrace cu jacheta îmblănită, pentru că i se părea că arată ca un bunic. Dar mama cunoștea furtunile de zăpadă, care suflau necruțătoare peste câmpia deschisă. „Dacă nu vrei să te îmbraci cu jacheta, va trebui să rămâi acasă. Fără ea nu poți să pleci, iar tata nu va primi astăzi mâncare caldă.”

Puțin mai târziu, băiatul era pe drum. Cât de mult se bucura că a îmbrăcat jacheta cea groasă! Până atunci, Wanja nu mai simțise un astfel de vânt și un astfel de ger. Pe neașteptate a început iar să ningă. Fulgii cădeau tot mai dens. Curând, micuțul băiat a fost învăluit în întregime de zăpadă. Gâfâia și se străduia să nu greșească drumul.

Citirea Bibliei: Numeri 11.1-9 · Matei 7.24-29


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI AȘTEPTĂRILE! | Fundația S.E.E.R. România

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi…” (Ioan 15:11)

De ce oare a rostit Domnul Isus aceste cuvinte: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină”?! Pentru că, dacă nu ești atent, stresul îți poate goli bucuria din inimă și te poate trimite spre o viață de depresie, plictiseală și nemulțumire. Să recunoaștem: cei mai mulți dintre noi suntem prea serioși! Facem din țânțar armăsar! Că am întârziat cinci minute, că așteptăm la rând, că am ars mâncarea, că am luat un kilogram în greutate, că am descoperit un rid, că am făcut o greșeală, și așa mai departe… Pierdem orice perspectivă… De fapt, adevărata problemă este că avem așteptări nerealiste. Dar nu așa vrea Dumnezeu să trăiești!

Dacă vrei să experimentezi bucuria promisă de Domnul Isus, fă aceste două lucruri:

1) Admite că tensiunea ta se datorează în mare măsură modului în care ai decis că trebuie să arate viața ta;

2) Recunoaște că așteptările tale nerealiste cauzează cea mai mare parte a frustrării tale!

Când aștepți mereu ca lucrurile să fie într-un anume fel, și nu sunt așa, vei fi mereu supărat. Uite ce-ți propun: încearcă să abordezi viața fără toate acele așteptări. De exemplu, nu te aștepta ca toți oamenii să fie prietenoși… iar atunci când unii vor fi, te vei bucura. Nu te aștepta ca ziua să fie lipsită de bătăi de cap; când vine necazul, uită-te spre cer și spune: „Mulțumesc, Doamne, pentru încă o șansă de a crește!” Încearcă – și vei vedea cum se vor îmbunătăți lucrurile. În loc să înoți împotriva curentului, învață să curgi în aceeași direcție. Vei vedea destul de curând că te bucuri mai mult de viață! Și nu numai atât, dar și ceilalți se vor bucura mai mult să stea în preajma ta. Așadar, schimbă-ți așteptările!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 11:1-16


Vedem aici întemeierea Babelului (sau Babilonul) care, în întreaga Scriptură, reprezintă lumea cu mândria şi cu lăcomia ei. De asemenea putem vedea pretențiile la unitate ce vor caracteriza Babilonul religios, falsa biserică din Apocalipsa 17 şi 18. Oamenii vor să se împotrivească lui Dumnezeu unindu-și forţele, lucrând la gloria lor proprie. „Să ne facem un nume …” (în contrast cu Ps. 148.13). Dar să privim răspunsul lui Dumnezeu dat cu altă ocazie la ridicola sfidare a oamenilor strânşi împotriva Lui: „Cel care locuieşte în ceruri va râde; Domnul Îşi va bate joc de ei” (Psalmul 2.4; citiţi şi Isaia 8.9). Domnul încurcă limba oamenilor la Babel şi îi împrăştie (v. 7, 8).

În contrast cu aceasta, Noul Testament ne prezintă „Adunarea Dumnezeului celui viu” întemeiată de Hristos şi întocmită prin Duhul Sfânt (1 Timotei 3.15; Matei 16.18). La Cincizecime, apostolilor le-a fost dat darul vorbirii în limbi, pentru a face auzite, prin har, tuturor naţiunilor odinioară risipite, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2.11). În Apocalipsa 5, mulţimea celor răscumpăraţi care încon­joară tronul Mielului este alcătuită din oameni „din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (Apocalipsa 5.9).

Versetele de la 10 la 26 descriu linia lui Sem, pe care o regăsim în genealogia Domnului Isus (Luca 3.36).

Single Post Navigation

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.