17 Ianuarie 2024
Ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
Matei 17.8
Sunt atât de recunoscător că trăiesc într-un timp în care am de-a face doar cu Domnul Isus. Nu trebuie să tremur înaintea lui Moise, nici să fiu înspăimântat de Ilie. Nu trebuie să mă gândesc că răscumpărarea poate fi obținută prin ceea ce sunt eu, nici nu trebuie să mă preocup cu mine însumi. Păzirea legii nu poate realiza nimic pentru mine. A venit momentul când Dumnezeu Tatăl spune: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați!” (Marcu 9.7). Am auzit glasul Domnului Isus. Tu l-ai auzit? Dacă îl auzi, vei trăi. Slavă lui Dumnezeu că avem de-a face doar cu Isus!
Există ceva asemănător în această scenă cu ceea ce găsim în Fapte 7. Acolo vedem că Ștefan, când era lovit cu pietre, și-a ridicat ochii și „a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. El L-a văzut „pe Isus singur” și a fost susținut. Dacă ne îndreptăm privirile în sus, Îl vom vedea și noi în glorie pe Mântuitorul înviat. El L-a glorificat în mod infinit pe Dumnezeu cu privire la păcat. A coborât în moarte și i-a nimicit puterea; a anulat puterea lui Satan; a purtat păcatele și le-a înlăturat; a împlinit răscumpărarea și a fost înviat pentru îndreptățirea celor credincioși. Este acum înviat dintre cei morți și Se află în glorie – Mântuitorul binecuvântat, „Isus singur”.
Facă Dumnezeu, prin harul Său, să-L primim pe Domnul Isus cu o credință simplă, să ne încredem în El, să-L mărturisim și să ne bucurăm de El!
F. B. Hole
Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.
Luca 15.12,13
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (3)
Fiul cel tânăr din această parabolă și-a părăsit tatăl pentru a-și urma propria voie. Stilul său de viață risipitor nu este principiul păcatului, ci mai degrabă rezultatul acestuia. Îndepărtarea de Dumnezeu pentru a ne face numai voia proprie este începutul și semnul distinctiv al păcatului (1 Ioan 3.4). În primul gest al tânărului a stat toată ticăloșia; el i-a întors spatele tatălui său, pentru a-și trăi viața fără el.
A fost tatăl din parabolă un om dur și neiubitor? Parabola ne arată exact contrariul. Cu toate acestea, tânărul s-a grăbit să se îndepărteze de el. Nu după multe zile a strâns totul și a plecat, spune Sfânta Scriptură. Cât de adânc trebuie să-l fi rănit acest lucru pe tatăl său!
Cu toții, fără excepție, am parcurs această tristă cale. Cu toții am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și I-am întors spatele pentru a ne urma propriile idei. Ne-am gândit vreodată ce părere are Dumnezeu despre atitudinea noastră?
Nu toți am trăit în destrăbălare; poate că mulți am dus o viață onorabilă. Dar, atunci când privim la rădăcina păcatului și la inima omului, astfel de diferențe dispar. Cert este faptul că toți ne-am îndepărtat de Dumnezeu, crezând că putem fi fericiți fără El!
Citirea Bibliei: Numeri 10.11-36 · Matei 7.13-23
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SLUJITORI PE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România
„Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol…” (Romani 1:1)
În Biblie, cuvântul „lucrător” nu este numai substantiv (care denumește o persoană, un loc sau un obiect); există și verbul „a lucra” (un cuvânt care arată acțiunea). Este vorba despre ceea ce faci, nu despre ceea ce pretinzi că ești. În Sfânta Scriptură, cuvântul „slujitor” este folosit uneori pentru robi, făcând referire la un sclav care era legat în lanțuri, pe o corabie romană. Zi și noapte, sclavii vâsleau în ritmul stabilit de altcineva și fie în luptă, fie în negoț, ei se așteptau să moară legați de vâsle. Ce imagine! Apostolul Pavel scria: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Pavel nu avea nicio îndoială cu privire la chemarea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Când s-a referit la sine ca la un „rob al lui Hristos”, el descria un sclav care și-a slujit stăpânul cu credincioșie timp de șase ani. În al șaptelea an, legea lui Moise cerea ca sclavul să fie eliberat. Dar dacă, în momentul eliberării, el se întorcea și spunea: „Stăpâne, eu nu te slujesc pentru că trebuie; te slujesc pentru că doresc!”, stăpânul îl aducea înaintea lui Dumnezeu și-i străpungea urechea, fapt ce însemna că îi aparținea pentru totdeauna (vezi Exodul 21:6).
Uneori trebuie să privești spre cer și să spui: „Doamne, eu nu Te slujesc pentru că sunt obligat; Te slujesc pentru că Te iubesc! Străpunge-mi urechea, pune însemnul Tău pe ființa mea! Leagă-mă de Tine, ca să nu fiu niciodată al altcuiva!” Când te gândești la tot ce a făcut Domnul Isus pentru tine, crezi că este prea mult să te rogi în felul acesta?!
de Jean Koechlin
Geneza 9:20-29; 10:1-20
Nici cele mai minunate experienţe cu privire la puterea şi dragostea lui Dumnezeu nu pot face omul mai bun decât este (8.21). Pus să guverneze pământul, Noe face dovada că nu se poate stăpâni pe sine însuşi. Ham, care „îşi bate joc de tatăl său” (Proverbe 30.17) şi se bucură de păcat, aşa cum face lumea astăzi, atrage blestemul asupra descendenţilor săi, canaaniţii. Vom vedea că multe naţiuni descinzând din Ham şi menţionate în acest capitol vor deveni vrăjmaşe poporului lui Dumnezeu, cum ar fi: Babilonul (Şinear), Egiptul (Miţraim), Ninive, filistenii şi canaaniţii a căror ţară va fi dată lui Israel. Sem şi Iafet şi-au onorat tatăl şi vor prospera pe pământ (Efeseni 6.2, 3).
Capitolul 10 ne arată originea naţiunilor lumii (citiţi Deuteronom 32.8). Pentru a înţelege fondul lucrurilor trebuie să mergem la originea lor. Babel (Babilon) şi Asur (Asiria) au ca punct de plecare regatul lui Nimrod. Numele acestui om înseamnă «rebel» şi acest lucru este confirmat prin faptele lui. Începând cu el, omul pradă pământul şi ucigând – atât din plăcere cât şi pentru aşi arăta puterea – animalele pe care Dumnezeu i le-a dat ca hrană (9.3), face să domnească pe pământ teama şi suferinţa.
Mana Zilnica 