13 Ianuarie 2024
Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea”. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea”. Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.23-26
Celebrarea în mod conștient a Cinei Domnului depinde de înțelegerea caracterului ei, care este pur euharistic sau de mulțumire. Acesta este, în totul, un moment de mulțumire pentru o răscumpărare împlinită. „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?” (1 Corinteni 10.16). Prin urmare, un suflet încovoiat sub povara grea a păcatului nu poate să mănânce Cina Domnului cu inteligența spirituală, întrucât acesta este un ceremonial care exprimă îndepărtarea completă a păcatelor prin moartea lui Hristos.
„Vestiți moartea Domnului, până vine El” (1 Corinteni 11.26). În moartea lui Hristos, credința vede sfârșitul oricărui lucru care ține de vechea creație; și, pentru că înțelege că Cina Domnului „vestește acea moarte”, ea este privită ca momentul în care povara păcatelor celui credincios a fost purtată de Acela care le-a îndepărtat pentru totdeauna. Ea mărturisește faptul că lanțul păcatelor noastre, care odinioară ne înfășura și ne lega, a fost rupt pentru veșnicie, prin moartea lui Isus Hristos, și nu ne mai poate lega și înfășura niciodată. Noi ne strângem în jurul Mesei Domnului în toată bucuria biruinței Sale. Privim înapoi la crucea pe care lupta a fost câștigată pentru totdeauna și privim înainte la gloria în care vom intra în virtutea rezultatelor depline și eterne ale acelei biruințe.
Într-adevăr, avem „aluat” în noi; dar nu avem „necurăție” asupra noastră. Nu trebuie să rămânem cu privirile ațintite asupra păcatelor, ci asupra Celui care le-a purtat pe cruce și care le-a îndepărtat pentru totdeauna.
C. H. Mackintosh
Vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a cuvântului harului Său, care vă poate zidi și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți.
Fapte 20.32
Ce este Biblia? (2)
Ieri am văzut cum acționează Cuvântul lui Dumnezeu asupra oamenilor care trăiesc fără Dumnezeu. Astăzi vom vedea, prin intermediul altor simboluri („candelă”, „lumină”, „apă”, „sabie”, „aur curat”), cum se adresează el copiilor lui Dumnezeu. În calitate de răscumpărați, avem Biblia ca pe o comoară prețioasă, ca pe un ajutor de neînlocuit.
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119.105). Biblia ne luminează călătoria noastră de credință, bineînțeles, dacă o citim cu regularitate. Atunci înțelegem, pas cu pas, în ce direcție trebuie să mergem.
„Ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.26). Trăim într-o lume rea, în care ne murdărim; ne întinăm atunci când nu avem grijă și cădem în păcat. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne face conștienți de fărădelegile noastre și ne conduce spre o mărturisire sinceră. Tot el ne readuce în armonie cu Dumnezeu și cu gândurile Sale.
„Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6.17). Biblia ne este dată ca o armă împotriva diavolului. El ne atacă în diferite moduri; pentru a-l pune pe fugă, nu putem decât să-l confruntăm cu Biblia.
„De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat” (Psalmul 119.127). Aurul pur este foarte prețios, însă Biblia este cu mult mai valoroasă pentru cel credincios.
Citirea Bibliei: Numeri 7.66-89 · Matei 6.1-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CU DUMNEZEU NU EXISTĂ COINCIDENȚE! | Fundația S.E.E.R. România
„Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră…” (Geneza 35:14)
Când ne analizăm viața, cred că fiecare putem sesiza anumite momente și evenimente în care a fost evidentă mâna lui Dumnezeu la lucru. Un autor scrie: „Poate din întâmplare te-ai întâlnit cu cineva care ți-a prezentat viitorul soț sau viitoarea soție, sau un coleg de muncă și-a dat demisia și dintr-odată ai fost promovat… sau un necunoscut a spus ceva ce ți-a vorbit inimii. Toate acestea sunt semne ale bunăvoinței lui Dumnezeu și când ești ispitit să cazi în descurajare, trebuie să-ți amintești cum Dumnezeu a deschis o ușă pentru tine, cum ți-a croit un drum, cum ți-a cruțat viața, cum ți-a vindecat copilul… Nu există întâmplare sau coincidență; când ți se întâmplă ceva bun, recunoaște că a fost mâna lui Dumnezeu și adu-ți aminte mereu de asta!”
În Vechiul Testament, „Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră…” Tu, ai ridicat vreun stâlp de aducere aminte în ultimul timp? O modalitate sigură prin care îți poți zidi credința este să-ți aduci aminte de situațiile în care Dumnezeu ți-a deschis un drum când toate ușile erau închise și erau obstacole de netrecut pentru tine; de zilele când erai singur și Dumnezeu a adus persoana potrivită în viața ta; de nopțile când te-ai simțit atât de rău, încât nu credeai că vei rezista până a doua zi dimineața… Apoi brusc, din senin, Dumnezeu a rezolvat lucrurile, ți-a dat untdelemn de bucurie în loc de jale, te-a scos din groapă, ți-a dat șansa unui nou început… și astăzi ești fericit, sănătos și împlinit.
Cel mai important lucru este ca dacă a făcut-o odată, o va face din nou! El este același astăzi ca ieri și când îți faci timp să-ți aduci aminte de bunătatea și credincioșia Sa, El te întărește pentru a duce în continuare lupta cea bună a credinței!
de Jean Koechlin
Geneza 7:1-16
Ascultarea lui Noe s-a manifestat nu numai prin faptul că a construit corabia, ci şi prin faptul că a făcuto în toate detaliile cum îi poruncise Dumnezeu (6.22). Acum ascultă intrând în ea când i se porunceşte (v. 5). Siguranţa noastră vine din ascultarea de Dumnezeu. Noe, om evlavios, experimentează ad litteram Psalmul 32.6.
Versetul 16 ne aminteşte că o altă uşă, cea a harului, este încă deschisă astăzi, dar pentru cât timp? „Uşa a fost închisă” declară solemn Matei 25.10. Cititorule, de care parte a acestei uşi te vei afla? Înăuntru, cu Isus şi ai Săi? Sau afară, cu toţi cei care vor bate zadarnic şi cărora Domnul va trebui să le răspundă: „Nu vă cunosc” (Luca 13.27)? Să remarcăm că Însuşi Domnul a închis uşa în urma lui Noe, a familiei lui şi a tuturor animalelor. Noe nu mai putea să deschidă uşa, chiar dacă ar fi vrut aceasta din proprie iniţiativă. Acum, pentru că Dumnezeu a oferit un mijloc de salvare, punându-i pe ai Săi la adăpost, închizând uşa corăbiei, poate să deschidă stăvilarele cerurilor.
Din punct de vedere profetic, Noe şi familia sa reprezintă rămăşiţa lui Israel. După răpirea Bisericii, reprezentată de răpirea lui Enoh, rămăşiţa va trece cu bine şi nevătămată prin necazul cel mare de la sfârşit şi va fi introdusă în noua lume a mileniului.
Mana Zilnica 