12 Ianuarie 2024
Dumnezeu, voind să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a îngăduit cu multă îndelungă-răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere; și ca să descopere bogățiile gloriei Sale peste niște vase ale îndurării, pe care le pregătise dinainte pentru glorie.
Romani 9.22-24
În ciuda omului care, pe tot parcursul istoriei sale, nu a încetat să-L mânie, nesocotind toate drepturile Sale, și să-L provoace prin aroganța sa necredincioasă, prin imoralitate, prin idolatrie, prin blasfemiile și prin batjocurile sale, Dumnezeu a amânat exercitarea judecății care i se cuvenea. Cât de plin de har și de îndurător a fost El! A îndurat „vasele mâniei” – adică pe oamenii asupra cărora ar fi trebuit să se abată mânia Sa – cu o bunătate și o îndurare minunată, nu le-a arătat nimic altceva decât har, vorbindu-le mereu, „trezindu-le urechea în fiecare dimineață”, așa cum a făcut odinioară cu Israel. Dar cum au răspuns ei? Au respins toate sfaturile Sale și nu au primit mustrarea Sa. Nu este oare El drept, dacă îi lasă să mănânce roadele căilor lor și să se sature de planurile lor?
În legătură cu imaginea olarului, apostolul îi numește pe acești oameni „vase ale mâniei”, după cum tot el, de partea cealaltă, îi numește „vase ale îndurării” pe cei care se supun lui Dumnezeu și cred cuvintele Lui. Ambele se află pe propria cale, fie pentru distrugere, fie pentru slavă. Dar să nu trecem cu vederea diferența mare care există între felul în care se spune că ele sunt pregătite. Mulți au trecut peste aceasta și de aceea au pierdut sensul sau puterea argumentării apostolului. Despre vasele mâniei se spune doar atât: „Pregătite pentru distrugere”; despre cele ale îndurării însă se spune: „Pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie”. Despre vasele mâniei nu se spune nici aici și nici în vreun alt loc că Dumnezeu le-ar fi pregătit pentru distrugere; nu, ci ele însele s-au pregătit pentru distrugere, prin păcatele lor și, înainte de toate, prin necredința și prin împotrivirea lor față de Dumnezeu. Dar vasele îndurării au fost pregătite de Dumnezeu, mai dinainte, și rânduite pentru slavă. Ele însele nu au contribuit cu nimic la aceasta, ci totul este lucrarea lui Dumnezeu, împlinită „potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat mai înainte de timpurile veacurilor” (2 Timotei 1.9).
R. Brockhaus
Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint încercat în cuptor de pământ, curățit de șapte ori.
Psalmul 12.6
Ce este Biblia? (1)
Biblia se folosește de diverse simboluri (de pildă „foc”, „ciocan”, „oglindă”, „sămânță”), pentru a ne arăta caracterul pe care ea îl are.
„Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca?” (Ieremia 23.29). Cuvântul lui Dumnezeu este ca un foc care face ca raționamentul omenesc să ardă și să se mistuie. Argumentele noastre nu pot sta în fața Cuvântului lui Dumnezeu. Afirmațiile biblice au, de asemenea, efectul unor lovituri de ciocan asupra conștiinței omului. Ele ne mustră și ne frâng inimile împietrite, pentru a ne aduce la pocăință și la convertire.
„Dacă cineva este ascultător al Cuvântului, și nu împlinitor, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era” (Iacov 1.23,24). Biblia ne arată ca într-o oglindă cine suntem noi: oameni păcătoși. De aceea trebuie să fim salvați de judecata divină. Iar când ne dăm seama de acest lucru, să nu fugim doar pentru că această judecată nu ne convine, ci să ne supunem chemării Domnului Isus: „Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!” (Marcu 1.15).
„Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne” (1 Petru 1.23). La fel cum o sămânță are putere în sine pentru o viață nouă, tot așa Cuvântul lui Dumnezeu aduce o viață nouă și veșnică în fiecare om care crede în Isus Hristos!
Citirea Bibliei: Numeri 7.30-65 · Matei 5.33-48
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ELIBEREAZĂ-TE (2) | Fundația S.E.E.R. România
„I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:14)
Când iudeii „au strigat către Domnul… El i-a izbăvit din necazurile lor. I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:13-14). El te poate elibera și pe tine astăzi, din orice lucru care te ține rob! Și El îți oferă nu o eliberare temporară, ci libertate veșnică: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36). Iată doi pași pe care îi poți face spre libertate:
1) Strigă către Domnul. Dumnezeu a zis: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13) Gata cu diplomația și politețurile – situațiile disperate cer măsuri disperate! Nu mai încerca să te ocupi singur! Dacă te-ai putea mântui singur, nu ai mai avea nevoie de un Mântuitor! Lasă totul în grija lui Dumnezeu și „aruncă asupra Lui toate îngrijorările tale, căci El Însuşi îngrijeşte de tine.” (vezi 1 Petru 5:7).
2) Hrănește-ți sufletul din punct de vedere spiritual. Libertatea este un proces binar: prima parte implică relația ta cu Hristos. Iudeii s-au hrănit cu mielul pascal ca pregătire pentru eliberarea din robie. Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, a spus: „Eu sunt Pâinea vie… Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51). Când îți împărtășești cu El sentimentele și nevoile, El îți va ușura povara și singurătatea, și-ți va hrăni sufletul.
Domnul Isus a venit să vestească „robilor de război slobozirea şi… să dea drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18). A doua parte a libertății implică meditarea la Sfânta Scriptură. Iudeii au devenit robi din cauză că au respins Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că ei „se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.” (Psalmul 107:11-12)
Așadar, pentru a fi eliberat și a rămâne liber – hrănește-te zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu cel dătător de viață… începând de acum!
de Jean Koechlin
Geneza 6:12-33
Deşi Noe este numit om „drept”, „fără pată” faţă de cei din vremea lui (v. 9), nu meritul lui, ci numai harul îl va cruţa (v. 8). Sosise momentul ca Dumnezeu să-i facă cunoscut intenţiile Sale şi să-i dea instrucţiunile Sale. Este uşor să te faci ascultat şi înţeles de cineva care merge pe aceeaşi cale cu tine. La aceste înştiinţări, Noe răspunde prin credinţă: „Prin credinţă, Noe, după ce a fost divin înştiinţat, … a pregătit o arcă pentru salvarea casei lui” (Evrei 11.7). El nu are nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu pentru a arăta că va veni judecata. Dar acesta îi este suficient. El construieşte corabia şi prin ea condamnă lumea. Fiecare lovitură de ciocan le reaminteşte contemporanilor săi că judecata se apropie. Şi în tot timpul construcţiei, răbdarea lui Dumnezeu aşteaptă (1 Petru 3.20).
Dar oare câţi profită de aceasta? În afară de familia patriarhului, s-ar părea că nimeni! Avertismentele stăruitoare ale acestui „vestitor al dreptăţii” sunt întâmpinate cu indiferenţă şi cu batjocură. Şi astăzi sunt numeroşi batjocoritorii care nu cred nici în revenirea Domnului, nici în judecată (2 Petru 2.5; 3.3-6). Ei ignoră în mod voit ceea ce spune Biblia despre potop şi consideră această relatare drept o legendă.
Mana Zilnica 