Mana Zilnica

11 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina.

Psalmul 62.6

Gândurile lui David cu privire la Dumnezeu sunt prezentate într-un mod foarte sugestiv. Nu exista nimic mai stabil și mai neclintit pentru David decât Dumnezeul său. Dumnezeu nu era pentru David una dintre mai multe stânci, ci el spune: „Numai El este stânca mea”. Noi adesea ne bizuim pe Dumnezeu, însă doar pentru anumite lucruri; ne îndreptăm către El în unele situații, însă nu în toate. Nu poți spune cu adevărat „nu mă voi clătina”, dacă există vreun gram de încredere în orice altcineva sau altceva în afară de Dumnezeu. Singurul pe care ne putem sprijini cu adevărat este Dumnezeu.

David n-a fost singurul care s-a încrezut în Dumnezeu atunci când a avut întrebări. Lui Ioan Botezătorul i-a fost dată onoarea specială de a pregăti calea Domnului și a făcut acest lucru cu râvnă și cu credincioșie. Totuși, atunci când era în închisoare, a avut nevoie chiar și el să-și lămurească anumite îndoieli, și pentru aceasta i-a trimis pe câțiva ucenici de-ai săi la Domnul Isus, pentru a-I pune câteva întrebări (Matei 11.3). După ce a răspuns, Domnul Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?” (Matei 11.7). Acest slujitor al lui Dumnezeu avea reputația de a sta drept și neabătut, însă încrederea sa nu era în sine însuși, ci în Dumnezeul pe care-L slujea. Astfel că, atunci când s-au ivit întrebări, el n-a căutat răspuns în sine însuși, ci s-a îndreptat către Fiul lui Dumnezeu.

Cu siguranță, Dumnezeu nu devine mai vrednic de încredere odată cu trecerea timpului, fiindcă El rămâne Același, însă încrederea noastră în El crește pe măsură ce Îl cunoaștem pe El și căile Lui de har.

„Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina” (Psalmul 16.8).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin credință înțelegem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Evrei 11.3

Louis Pasteur

Era în anul 1892. Un domn în vârstă călătorea cu trenul și citea din Biblie. Alături de el, un tânăr student părea adâncit în cartea de literatură științifică pe care o studia. După o vreme, tânărul l-a întrebat pe domnul în vârstă: „Mai credeți în cartea aceasta veche, plină de fabule și de basme?” — „Da, bineînțeles! Dar nu este o carte cu fabule, este Cuvântul lui Dumnezeu”. Studentul a izbucnit: „Ar trebui să studiați puțin istoria noastră. În timpul Revoluției Franceze, acum aproape o sută de ani, religia a fost demascată ca fiind o iluzie! Numai oamenii fără cultură mai cred că Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Ar trebui să auziți ce are de spus știința despre acest basm al creației”. — „Ei bine”, a răspuns domnul în vârstă, „și ce au de spus oamenii de știință despre aceasta?”.

„Pentru că trebuie să cobor la prima stație, nu am timp să vă explic în detaliu. Dar vă rog să-mi dați cartea dumneavoastră de vizită, ca să vă pot trimite literatură științifică pe această temă.” Domnul în vârstă și-a deschis portofelul și i-a dat tânărului cartea de vizită. Când acesta a citit-o, s-a simțit mai mic decât o furnică. Cu capul plecat, a părăsit compartimentul și a coborât din tren. Pe cartea de vizită scria:

Profesor Doctor Louis Pasteur,

Director General al Institutului de Cercetare în Științele Naturii – Universitatea Națională a Franței

„Puțină știință ne desparte de Dumnezeu. Multă știință ne aduce mai aproape de El.” —Louis Pasteur

Citirea Bibliei: Numeri 7.1-29 · Matei 5.21-32

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ELIBEREAZĂ-TE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.” (Exodul 3:7)

Timp de 400 de ani, poporul Israel a fost oprimat de către supraveghetorii lor egipteni, care „le-au făcut viaţa amară” (Exodul 1:14). Le poți înțelege sentimentele de neajutorare, când te gândești la domeniile din viața ta în care te lupți pentru eliberarea din vechi obiceiuri. Fie că vorbim de mânie, mâncare, alcool, droguri, relații intime, bani sau relații abuzive, ne confruntăm și noi adesea cu sentimente de neputință în luptele noastre. Și încercările repetate de a ne elibera pot produce sentimente intense de deznădejde, care ne fac nici să nu mai încercăm. Dar iudeii au strigat către Dumnezeu, și El le-a răspuns: „Am văzut asuprirea poporului Meu… am auzit strigătele pe care le scoate… căci îi cunosc durerile. M-am coborât ca să-l izbăvesc… să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă… unde curge lapte şi miere.” (Exodul 3:7-8).

Să reținem expresia „am coborât ca să-l izbăvesc…” Cum a făcut lucrul acesta? Eliberarea lor a necesitat moartea mielului de Paște fără cusur. După ce au stropit cu sângele jertfei ușiorii ușii, au pregătit și au mâncat mielul îmbrăcați în hainele de plecare, cu toiagul în mână, gata să lase robia în urmă. Astăzi, Dumnezeu dorește să te pregătești pentru călătoria spre libertate; nu prin strădanii omenești și trecătoare, ci prin credința în sângele vărsat al lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ne ia păcatele. Biblia spune: „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5:7). Te bucuri? Dumnezeu te-a eliberat din păcat, și El vrea și poate să te elibereze din orice situație care te ține captiv.

Așadar, roagă-L să te ajute – acum!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 6:1-12

Şi Petru şi Iuda fac aluzie, fiecare în parte, la acest timp de dinainte de potop în care îngerii „nu şi-au păstrat starea iniţială” şi, prin urmare, şi-au suportat consecinţele (2 Petru 2.4; Iuda 6, 7). Oamenii se înmulţiseră pe pământ şi, odată cu ei, s-a înmulţit şi răul sub cele două forme ale lui: co­rup­ţia şi violenţa (v. 11). Este oare omenirea mai bună în zilele noastre? Toate ne arată că nu. Şi Scriptura ne avertizează: „oamenii răi … vor înainta spre mai rău” (2 Timotei 3.13). Astăzi, ca şi atunci, admiraţia pentru oamenii viteji cu renume (sf. v. 4), fie că sunt campioni sportivi, eroi de război etc, poate merge mână-n mână cu cea mai gravă corupţie. Dumnezeu priveşte la inima oamenilor, nu la realizările lor (1 Sa­m. 16.7). Versetul 5 ne arată rezultatul tragic al aces­tui test: „orice imaginaţie a gândurilor inimii lui era îndreptată în fiecare zi numai spre rău”. „De asemenea, inima fiilor oamenilor este plină de rău, iar nebunia este în inima lor cât trăiesc” confirmă Eclesiastul (Vulgata: Predicatorul) – Ecl. 9.3; de citit şi Ieremia 17.9.

Atunci „Domnului I-a părut rău că făcuse pe om” (v.6). Aceasta vrea să spună că Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Dar răutatea omului Îl obligă să schimbe hotărârile.

Dumnezeu decide deci să înlăture făptura Sa de pe pământ, cu excepţia lui Noe, singurul care umbla cu El.