9 Ianuarie 2024
Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat.
1 Corinteni 5.6,7
A spune că cel credincios trebuie să se despartă de lume și de corupția eclesiastică și, în același timp, a nega faptul că adunarea este pătată printr-un păcat cunoscut și a spune că cei credincioși trebuie să recunoască o astfel de adunare pătată – toate acestea sunt afirmații complet greșite. Apostolul Pavel spune: „Înlăturați din mijlocul vostru pe răul acela!”. În caz contrar, nu rămâne decât să te desparți de o asemenea adunare, adică să-i tăgăduiești cu totul caracterul de adunare.
Să presupunem că o adunare ca cea din Corint ar fi dat afară un rău, iar o altă adunare l-ar fi primit. Aceasta din urmă n-ar tăgădui ea caracterul de adunare a celei dintâi? Ar tăgădui lucrarea Duhului Sfânt în adunare! Dacă o persoană înlăturată din adunarea din Corint ar fi fost primită în Efes, atunci adunarea din Efes ar fi tăgăduit lucrarea Duhului Sfânt în Corint sau ar fi tăgăduit autoritatea Duhului Sfânt și a lui Hristos. Adunările erau recunoscute, pentru că fiecare dintre ele, în localitatea ei, lucra în dependență de Hristos și prin Duhul Sfânt. Și orice adunare este recunoscută, pentru că în ea se lucrează prin Duhul Sfânt, sub autoritatea Domnului Isus Hristos.
Celor din Corint li se spune de către apostol: „Ați arătat că sunteți curați în lucrul acela”. Dacă ar fi tolerat răul, n-ar fi fost curați. Adunarea n-ar fi fost o plămădeală nouă și ei n-ar fi fost curați, dacă ar fi acceptat în mijlocul lor principiul tolerării răului. Nu trebuie să recunosc ca reprezentând Trupul lui Hristos sau ca fiind una care acționează în Numele lui Hristos, o adunare în care păcatul este tolerat. Trupul lui Hristos este sfânt. Că un păcătos sau un fățarnic se poate strecura în adunare, acesta este un fapt pe care toți îl admitem. Dar, dacă o colectivitate admite păcatul sau îi tolerează pe păcătoși, atunci ea încetează de a fi o manifestare a Trupului lui Hristos.
J. N. Darby
Deci nu vă îngrijorați.
Matei 6.31
Orizont limitat
Pănțărușul (pasăre mică, numită și ochiul-boului) hibernează în păduri și își intonează bucuros cântul, chiar dacă afară este frig și zăpada acoperă pământul. Se pare că este atât de fericit, încât niciodată vremea rea nu-i poate tăia cu nimic elanul.
Comportamentul lipsit de griji al păsărilor i-a pus pe mulți pe gânduri. Aceste creaturi înaripate par să aibă ceva ce noi nu avem, pentru că, de multe ori, seninătatea și bucuria noastră sunt doar de suprafață. Îngrijorarea ne alungă într-o clipă buna dispoziție – nu însă și pe cea a păsărilor, fiindcă ele nu-și fac griji. Nu sunt îngrijorate nici de o penurie de alimente, nici de cotele privind poluarea mediului. „Orizontul lor limitat” le face să fie extrem de „nepăsătoare”.
Noi, oamenii, „gândim mai departe” decât păsările și, din acest motiv, suntem adesea deprimați. Totuși, nu gândim suficient de departe! Aceasta este, de fapt, problema! Rămânem blocați în limitele lumii noastre vizibile.
De multe ori, Dumnezeu nu are loc în gândurile noastre. Ajutorul și purtarea Lui de grijă sunt concepte neclare pentru mulți, dar nu trebuie să rămână așa!
Cine crede în Domnul Isus devine un copil al lui Dumnezeu. El poate privi cu încredere la Dumnezeu ca la Tatăl său și își poate lăsa grijile în seama Lui. Acest lucru aduce în inimă bucurie și alungă grijile.
Citirea Bibliei: Numeri 5.1-31 · Matei 5.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TREBUIE SĂ ÎNGRIJEȘTI DE CEI NEVOIAȘI (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit…” (Ieremia 22:16).
Pe când era student la teologie, Jim Wallis și câțiva dintre colegii săi au luat foarfecele și au decupat din niște Biblii fiecare verset referitor la sărăcie, avere, dreptate sau opresiune. Nu le-a venit să creadă, când au terminat, că pe podea stăteau întinse cam 2000 de versete! De fapt, dacă vrei să scoți din Biblie preocuparea pentru cei sărmani, scoți afară însăși inima Bibliei! Iată un astfel de verset: „Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte?”, zice Domnul.” (Ieremia 22:16). Domnul Isus cita deseori din Sfânta Scriptură, dar numai o dată Îl găsim deschizând-o și citind din ea. Și ce fragment a ales să citească în public? Unul despre săraci și neputincioși: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18).
Iată lista Sa cu lucruri de făcut: ajutor pentru trup și suflet, tărie pentru partea fizică și cea spirituală și terapie pentru partea pământească și cea veșnică. Unii (chiar dacă reprezintă o minoritate) sunt săraci pentru că sunt leneși și trebuie să li se spună că în Cuvântul lui Dumnezeu scrie: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10). Dar mulți alții sunt săraci pentru că paraziții și infecțiile le-au slăbit trupurile, pentru că petrec șase ore pe zi colectând apă, pentru că se răzvrătesc împotriva armatelor care le-au distrus fermele sau pentru că boala le-a ucis părinții. Aceștia sunt oamenii de care ne-a spus Dumnezeu să avem grijă – azi!
de Jean Koechlin
Psalmii 100, 101
Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul” să–L celebreze pe Domnul şi să-L slujească cu bucurie.
Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)! Este aceasta pentru noi o bucurie, să-L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (Ioan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău” (Matei 25.21,23)!
Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într-un fel, conţinutul declaraţiei publice a Împăratului la instaurarea Împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău. Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile Împărăţiei Sale.
Mana Zilnica 