Mana Zilnica

19 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și îndată a plecat din țară.

Matei 25.15

Aspectul vizibil al împărăției a fost întrerupt atunci când Domnul a fost lepădat. Nu putea exista o împărăție pe pământ fără Împăratul ei. Însă, înainte de plecarea Sa la cer, El le-a dat slujitorilor Săi un număr diferit de talanți, potrivit cu abilitatea fiecăruia, ca ei să-i folosească pentru El, până când El avea să Se întoarcă. În relatarea din Matei, cel care primise cinci talanți i-a dublat prin punerea lor în negoț, iar cel care primise doi talanți a făcut la fel. Prin urmare, ei au primit aceleași cuvinte de aprobare, fiindcă fuseseră la fel de credincioși în lucrurile pe care le primiseră. Acest lucru este foarte încurajator, în special pentru cei care sunt dezamăgiți din cauză că se compară cu alții care au daruri mai multe și lucrări mai întinse. Credincioșia este aspectul pe care Domnul îl accentuează în relatarea din Matei.

În Luca 19.11-27, fiecare dintre cei zece slujitori ai Săi a primit câte o mină, însă rezultatele au fost diferite. Un slujitor a câștigat zece mine, iar altul, cinci. În consecință, răsplata a fost potrivit cu câștigul fiecăruia. Cârmuirea peste zece cetăți a fost răsplata pentru cel care câștigase zece mine, în timp ce acela care câștigase cinci mine a primit cârmuirea peste cinci cetăți. Aici Domnul ne învață despre responsabilitatea pe care o avem de a cheltui și de a ne cheltui pentru El, până când va veni. Nu putem să cheltuim puțin și să ne așteptăm să câștigăm mult. Sârguința și perseverența vor fi răsplătite în ziua Domnului – în ziua arătării și a gloriei Sale.

Slujitorul care și-a îngropat talantul a arătat astfel că îi păsa doar de lucrurile pământești (Filipeni 3.19). În Luca, slujitorul care și-a pus mina într-un ștergar a făcut acest lucru fiindcă se iubea pe sine mai mult decât pe Dumnezeu (2 Timotei 3.2,4). Să lucrăm cu toții cu sârguință pentru Domnul!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări.

Psalmul 50.15

Dumnezeu ascultă rugăciuni

Era iarnă. Între Statele Unite ale Americii și Canada se iscă brusc în această perioadă furtuni de zăpadă. Aceasta este o mare problemă pentru piloții de avioane mici. De data aceasta, o astfel de furtună l-a surprins pe un misionar creștin care dorea să zboare spre Canada cu avionul lui Cessna.

Nu avea nici vizibilitate, nici recepția radio nu era posibilă, iar gheața făcea ca aeronava să fie din ce în ce mai grea. Pilotul trebuia să încerce să aterizeze; dar numai o roată a trenului de rulare putea fi mișcată, cealaltă rămânea blocată. În plus, sufla un vânt ascuțit. Pilotul nu avea nicio posibilitate să-și sune familia și să le spună să se roage lui Dumnezeu pentru el. Dar Dumnezeu veghea asupra slujitorului Său! În acest caz, vântul atât de temut a susținut capacitatea portantă a aripii pe partea roții blocate. Prin urmare, pilotul a putut ateriza nevătămat pe singura roată mobilă.

Câteva zile mai târziu, pilotul a aflat că exact în timpul în care era în acele greutăți, cineva de acasă s-a gândit la el și s-a rugat stăruitor pentru el. Din cauza vremii rele, unul dintre membrii familiei nu a putut merge la adunarea de rugăciune; fiind singur acasă, s-a rugat în mod special pentru misionar.

Ce putere mare are rugăciunea plină de încredere! Când stăm neputincioși în fața unei situații dificile, să-I spunem Dumnezeului viu și atotputernic și să-I cerem ajutorul. Dumnezeu nu ne va părăsi, dacă ne încredem în El.

Citirea Bibliei: 2 Cronici 30.1-14 · Apocalipsa 16.12-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

URMEAZĂ PROCESUL PÂNĂ LA CAPĂT! | Fundația S.E.E.R. România

„Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau…” (Iosua 1:3)

Cartea lui Iov are 42 de capitole. În primele 41, Iov a experimentat pierderea sănătății, a averii și a familiei sale. El L-a întrebat pe Dumnezeu de nenumărate ori cu privire la ce i se întâmpla, dar singurul răspuns primit a fost tăcerea. Dar el a continuat să umble cu Dumnezeu și a spus: „El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). Să reținem trei lucruri din acest verset – primul: ca să devii aur, trebuie să treci prin foc; al doilea: la ce temperatură, și cât stai în foc – decide aurarul; al treilea: când încerci să grăbești procesul, sfârșești prin a fi ceva de valoare inferioară, de exemplu tinichea.

Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau.” Cu alte cuvinte, „Ca să primești ce ți-am promis, trebuie să treci prin proces până la capăt.” Poetul american C.V. White a scris: „Omul de succes nu stă niciodată după mulțime. El atacă de unul singur. E nevoie de curaj și de multă tărie de caracter, dar omul de succes le are pe amândouă. Succesul înseamnă îndeplinirea acelui lucru despre care ceilalți cred că este imposibil de făcut.”

Complacerea, oboseala, îndoiala, spiritul critic și descurajarea sunt obstacole zilnice care trebuie depășite. Și cum putem face asta? Continuând să umblăm! În Biblie există un fir roșu pe care-l putem urmări: când avem nevoie de Dumnezeu cu adevărat, El ni Se descoperă și face pentru noi ceea ce nu putem face singuri. În restul timpului – adică aproape tot timpul! – El ne întărește și ne spune: „Trebuie să treci prin acest proces până la capăt!” Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: urmează tot procesul, până la capăt!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 14:1-13

După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului ~ anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13) ~ cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru? Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?

Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El” (v. 4; comp. cu Ioan 1.36,37). Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în Împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte. Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?

18 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

Romani 9.11

Omul, care gândește potrivit cărnii, întreabă: Dacă dintre doi oameni la fel de păcătoși Dumnezeu mântuiește pe unul și îl lasă pe celălalt să meargă la pierzare, nu este El atunci nedrept? Întrebarea în sine dă la iveală îngâmfarea inimii omului, care își ia dreptul de a-L judeca și evalua pe Dumnezeu, în loc să se lase judecată de El și să se supună judecății Sale. Nu poate fi altfel: imediat ce eu pun la îndoială suveranitatea lui Dumnezeu, mă așez pe poziția de a-L judeca și a-L condamna pe Dumnezeu. Într-un astfel de caz, nu El este Cel care judecă, ci eu.

Gândirea firească a omului se ridică de fapt împotriva adevărului care decurge tocmai din firea divină și pe care aceasta se bazează. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, atunci trebuie ca El să fie suveran în tot ceea ce face. Orice învățătură care neagă măreția suverană a lui Dumnezeu sau care vrea să prezinte faptul că Dumnezeu acționează după principii asemănătoare cu păcatul și să-L compare cu starea nenorocită a omului este împotriva adevărului și nedemnă de Dumnezeu. Dumnezeu este lumină și este imposibil ca lumina să fie unită cu întunericul din inimile oamenilor; Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este liberă să acționeze în sfințenia naturii ei.

Omul, neștiutor cu privire la sine și la Dumnezeu, neagă conștient stricăciunea sa totală, se ridică împotriva Cuvântului lui Dumnezeu și Îi desconsideră căile. Dar, făcând aceasta, încercând chiar să se așeze împotriva lui Dumnezeu tocmai pe temeiul „dreptății”, el însuși își rostește judecata și Îl îndreptățește pe Dumnezeu.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.

1 Cronici 29.15

Nu rămânem veșnic aici!

De fapt, știm cu toții că niciunul dintre noi nu va rămâne veșnic pe pământ. Totuși, mulți dintre noi ignoră această realitate. O femeie ajunsă la vârsta de optzeci de ani îi spunea soțului ei: „Dacă unul dintre noi moare, eu mă mut într-un cămin pentru persoane vârstnice!”.

Poate râdem de aceste cuvinte. Dar cum stau lucrurile cu noi? Suntem conștienți că putem fi chemați de pe acest pământ chiar astăzi? Ne-am pus viața în ordine cu Dumnezeu și ne-am îngrijit astfel unde ne vom petrece veșnicia? Din nefericire, mulți oameni evită să răspundă la aceste întrebări.

Unul spune: „Lăsați-mă în pace cu acest subiect! Când voi ajunge în acea situație, mă voi preocupa cu acest subiect”. Și astfel amână să se decidă pentru Isus Hristos și uită că timpul nu este în mâna lui. Cine știe dacă cu puțin timp înainte de moarte se mai poate întoarce la Dumnezeu? De aceea, Dumnezeu ne îndeamnă: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15).

Altul spune: „Cu moartea se sfârșește totul!”. Un astfel de om crede minciuna lui Satan, pentru a-și liniști conștiința și pentru a evita să ia o decizie cu privire la viața de dincolo de moarte. În Biblie însă scrie:

„Căci toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile înfăptuite în trup, potrivit cu binele sau răul pe care-l va fi făcut” (2 Corinteni 5.10).

Citirea Bibliei: 2 Cronici 29.20-36 · Apocalipsa 16.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM TE VEDE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Ai preţ în ochii Mei…” (Isaia 43:4)

Ai mers vreodată la un târg de vechituri, cu speranța că vei găsi un chilipir?

Pentru ochiul neformat, cea mai mare parte a produselor par a fi bune… de aruncat la gunoi! Poate chiar sunt pline de praful și mucegaiul din podul cuiva. Dar ochiul experimentat vede o comoară chiar dacă e mascată – lucruri care trebuie doar să fie curățate, lustruite și restaurate pentru a deveni din nou valoroase. Asta vede Dumnezeu la noi! Când Satan îți spune că ești lipsit de valoare, Dumnezeu se uită înlăuntrul tău și vede comoara ascunsă. Când Îl faci pe Hristos Domnul vieții tale, El te ajută să învingi trecutul, să te împotrivești ispitei, să dai la o parte obiceiurile rele, să te ridici deasupra limitelor autoimpuse și să înțelegi că în ochii lui Dumnezeu ai o mare valoare. De fapt, începi să crezi ce a spus El despre tine: „ai preț în ochii Mei.”

Adevărul este că atunci când te defăimezi mereu, ai tendința să te îndrepți spre cei ce fac la fel. Dar odată ce înțelegi valoarea pe care ți-o atribuie Dumnezeu, toată perspectiva ți se poate schimba. Cu Dumnezeu, nu poți pierde! Chiar și când te împiedici, El te va ajuta să te ridici, să devii mai puternic, mai înțelept și să te îndrepți spre victorie. Când te vezi doar o persoană care face greșeli și păcătuiește, te uiți în oglinda nepotrivită. Odată ce începi să te vezi în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, te vezi ca o persoană care este transformată zi de zi după asemănarea Domnului Isus (vezi 2 Corinteni 3:18). Și – așa te vede Dumnezeu, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 12:18; 13:1-18

Aruncat pe pământ, diavolul profită de timpul scurt pe care–l are. Se foloseşte de două instrumente, două „fiare”, termen care implică absenţa relaţiei cu Dumnezeu. Prima dintre acestea (v. 1), corespunde imperiului roman reconstituit. El va reuni trăsăturile celor trei imperii precedente: rapiditatea leopardului (Grecia), tenacitatea ursului (Persia) şi ferocitatea leului (Babilonul; vezi Daniel 7.4‑6). În pustie, Isus refuzase împărăţiile lumii. Satan le dăruieşte împăratului roman, obţinând astfel închinarea întregului pământ (v. 4; Luca 4.5–8).

Cât despre cea de-a doua fiară, ea este o contrafacere a Mielului, însă limbajul o trădează. Este Antihristul, care va avea putere religioasă, va face minuni şi va susţine prima fiară. Mulţimile de oameni pe care îi va ademeni vor fi marcate precum vitele, cu numele „fiarei romane”. Aceşti oameni vor fi numiţi: „cei care locuiesc pe pământ” (v. 8, 14; cap. 3.10; 6.10; 8.13; 11.10), pentru că toate interesele şi aspiraţiile lor ţin de pământ. Cât de numeroasă este încă de astăzi această categorie de persoane! În contrast cu aceştia, versetul 6 vorbeşte despre „cei care locuiesc în cer” (Filipeni 3.19,20). Creştini, să arătăm clar, fără îndoială, unde se află locuinţa noastră (Evrei 11.14).

16 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă și Samuel era culcat în templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, când Domnul l-a chemat pe Samuel. Și el a spus: „Iată-mă!”.

1 Samuel 3.3,4

Omul poate falimenta, însă nu și Dumnezeu. El ridică noi slujitori, pentru a-i înlocui pe cei care au eșuat în împlinirea scopurilor Sale. Acest lucru nu-L face să fie indiferent față de eșecul omenesc, însă El nu este nici limitat, nici controlat de acest eșec.

Cel puțin două versete din 1 Samuel 3 ilustrează falimentul lui Israel: „Cuvântul Domnului era rar în zilele acelea” (versetul 1), ceea ce arată că poporul nu era într-o stare potrivită pentru a primi revelații din partea Domnului. Apoi ni se spune că preotul Eli „era culcat” și că „ochii săi începeau să se întunece, nu putea să vadă” (versetul 2). Aceasta înseamnă că omul care trebuia să fie reprezentantul lui Dumnezeu pentru popor și reprezentantul poporului pentru Dumnezeu era neputincios și aproape orb.

Dumnezeu însă nu este niciodată luat prin surprindere. „Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă”, iar El deja începuse să-l pregătească pe Samuel. Pe când acesta dormea, Domnul l-a chemat. Nu contează că el nu a înțeles la început cine îl chema; important este că Dumnezeu începea o lucrare în viața lui, care avea să reînvie flacăra candelei lui Dumnezeu.

Este uimitor să vedem care a fost primul lucru pe care Domnul i l-a spus micuțului Samuel. Acesta este cu totul diferit de ceea ce noi, în mod normal (și pe drept), i-am fi spus. El nu a început prin a-i transmite un mesaj cu privire la atributele sau la promisiunile Sale, ori cu privire la planurile Sale pentru el, ci i-a transmis un mesaj dur cu privire la judecata pe care avea s-o aducă asupra lui Eli. De ce a acționat Dumnezeu în felul acesta? Nu pot da un răspuns sigur, însă suveranitatea Lui manifestată aici este copleșitoare. El nu are nevoie să acționeze potrivit cu ceea ce face apel la sensibilitatea omului pentru a-Și împlini voia perfectă.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

Romani 1.16

Religie sau evanghelie?

Sunt multe religii, dar numai o singură evanghelie – vestea bună despre Isus Hristos.

Religia este lucrarea omului, evanghelia este darul lui Dumnezeu.

Religia ne spune ce vrea omul să facă pentru Dumnezeu, evanghelia ne arată ce a făcut Dumnezeu pentru om.

În religie, omul Îl caută pe Dumnezeu, în evanghelie, Dumnezeu îl caută pe om.

Religia este încercarea zadarnică a omului de a urca pe scara faptelor sale bune, în speranța că Îl va găsi pe Dumnezeu pe ultima treaptă. Evanghelia ne descoperă cum S-a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi, păcătoșii, care ne găseam pe cea mai de jos treaptă.

Religia evidențiază voința bună a omului, evanghelia însă este vestea bună despre Dumnezeu, că oricine crede în Isus Hristos primește iertarea păcatelor.

Religia constă în mare parte din ritualuri, evanghelia propovăduiește dragostea și harul lui Dumnezeu.

Religia vrea să îmbunătățească exteriorul omului, evanghelia îi schimbă omului inima.

Religia vopsește exteriorul, evanghelia curăță inima.

Sunt multe religii, dar numai un singur Dumnezeu Mântuitor.

Citirea Bibliei: 2 Cronici 28.16-27 · Apocalipsa 14.9-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CREDINCIOS LA LOCUL DE MUNCĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)

Dacă responsabilitatea ta la locul de muncă ar fi să angajezi oameni, ce anume ai căuta? Competențe, dedicare, punctualitate, responsabilitate, răbdare, bunătate, consecvență? Domnul Isus a zis: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari…” (Luca 16:10). În mare parte, viața este compusă din lucruri mărunte, deci dacă ești necredincios în lucruri mărunte, vei fi necredincios cea mai mare parte a vieții.

Ai cumva în custodie o „grămadă de vinovății” la locul de muncă? Acea grămadă de lucruri pentru care nu ți-ai făcut încă timp… Credincioșia include modul în care te ocupi de această grămadă. Poate pentru tine nu contează prea mult că cineva ți-a trimis un e-mail sau un mesaj, dar acea persoană așteaptă un răspuns. Poate soarta acelei persoane depinde de el! Cum gestionezi lucrurile mărunte ale vieții? Domnul Isus a zis: „dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Întrebare: Dacă ai fi proprietarul firmei pentru care lucrezi, ți-ai mai lua toate acele pauze suplimentare de cafea? Ți-ai cumpăra mașina închiriată de care ai abuzat toată săptămâna?

Modul în care te ocupi de lucrurile care nu-ți aparțin este un test al credincioșiei față de Dumnezeu. Înțelegi cât de sensibile sunt lucrurile? Credincioșia este importantă în toate domeniile vieții. Dumnezeu spune că vei fi răsplătit pentru credincioșia ta, așa că dă-ți toate silințele la locul de muncă. Apostolul Pavel ne spune că orice facem „să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Ca urmaș al lui Hristos, tu trebuie să ai o reputație profesională neștirbită pentru o anumită sarcină.

De ce? Pentru că știi cine este adevăratul tău șef! Așa că, fii credincios lui Dumnezeu la locul tău de muncă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 10:1-11; 11:1-13

Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de–al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

15 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi în călătorie și va pregeta să țină Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât; bărbatul acela își va purta păcatul.

Numeri 9.13

În fața acestui subiect solemn am putea întreba: Nu este oare un lucru la fel de serios și acum, ca un creștin să neglijeze, săptămână de săptămână și lună de lună, Cina Domnului? Am putea să ne imaginăm că Acela care, în Numeri 9, hotăra ca evreul care neglija Paștele să fie nimicit din popor ar putea să fie indiferent când cineva neglijează Cina Domnului? Nu putem crede acest lucru nici măcar pentru un moment. Chiar dacă acest lucru nu echivalează cu nimicirea cuiva din Adunarea lui Dumnezeu – Trupul lui Hristos – suntem noi autorizați, din acest motiv, să fim neglijenți? Nicidecum! Din contră, acest lucru ar trebui să-l facă pe creștin și mai atent cu privire la celebrarea celui mai prețios ritual, anume „vestirea morții Domnului până va veni El”.

Pentru un israelit evlavios nu exista niciun lucru care să poată fi comparat cu Paștele, deoarece acesta era amintirea răscumpărării. În același fel, pentru un creștin evlavios, nu este niciun lucru care să poată fi comparat cu Cina Domnului, pentru că aceasta reprezintă amintirea răscumpărării lui și a morții Domnului Său. Din toate exercițiile de inimă pe care le poate avea creștinul, nu este nimic mai prețios, nimic mai expresiv, nimic care să ni-L aducă pe Hristos mai aproape și într-un mod atât de solemn înaintea inimii, așa cum o face Cina Domnului. El poate și cu alte ocazii să cânte despre moartea Domnului său, poate să se roage cu privire la aceasta, poate să citească despre ea și poate să asculte diferite lucruri privitoare la ea; însă doar la Cină vestește această moarte.

În Luca 22.19,20 avem instituirea Cinei; în Fapte 20.7 avem celebrarea Cinei; iar în 1 Corinteni 11.23-26 avem explicația Cinei. Și putem spune că în instituire, în celebrare și în explicație avem o funie împletită în trei, care nu se rupe ușor și care ne leagă sufletele de cel mai prețios ritual.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, iată, aduc cele dintâi din roadele pământului pe care Tu, Doamne, mi le-ai dat.

Deuteronom 26.10

Cel dintâi pește din undiță

În ținutul canadian Labrador trăiește Marcus, un băiat eschimos. Locuiește împreună cu părinții săi într-o colibă sărăcăcioasă. Doar prin vânat și pescuit își hrănește tatăl mica familie.

Atunci când are voie să meargă cu tatăl său la pescuit în mica sa barcă, pentru Marcus este o zi mare. Tatăl îi dă o undiță și Marcus poate să o lase singur în apă, iar după aceea să o miște încet încoace și încolo.

Deodată Marcus scoate un chiot de bucurie. Firul este tras în adânc și îi scapă printre degete. Tatăl său vrea să-l ajute, dar Marcus reușește singur: un cod mare se zbate în barcă. „Este peștele meu”, spune Marcus, „eu singur l-am prins.”

Acasă, peștele este sărat și pus la uscat. Câteva zile mai târziu, tatăl și fiul pleacă spre casa misionară. Marcus duce sub braț codul său.

„Ce ai acolo, Marcus?”, îl întreabă misionarul. „Acest pește Îi aparține Domnului Isus”, spune Marcus. Misionarul nu înțelege ce vrea să spună băiatul și tatăl îi explică: „Am citit în Biblie că poporul Israel a adus odinioară lui Dumnezeu cele dintâi roade. De aceea și Marcus vrea să-I aducă Domnului Isus primul pește pe care l-a prins”.

„Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must” (Proverbe 3.9,10).

Citirea Bibliei: 2 Cronici 28.1-15 · Apocalipsa 14.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINȚA CARE ADUCE ROD | Fundația S.E.E.R. România

„Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

În acest verset sunt trei adevăruri care îți vor face credința mai eficientă – primul: crede că Dumnezeu este! Forța limbajului folosit aici este mult mai mare decât o recunoaștere vagă a existenței lui Dumnezeu. Omenirea își revendică o mulțime de dumnezei, dar Dumnezeul Bibliei nu este unul dintre ei – și nici măcar cel mai bun dintre ei. El este Singurul Dumnezeu Adevărat! Și acest verset ne spune că El este prezent și activ în mod unic, autentic și permanent! Al doilea adevăr: crede că Dumnezeu poate!

Când doi orbi s-au apropiat de Isus, cerând vindecare, El i-a întrebat: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:28-29). Și ei au putut vedea numaidecât. Domnul Isus știa că-i poate vindeca, dar El a dorit ca ei să fie convinși că El poate. Până nu crezi în puterea lui Dumnezeu de a-ți împlini nevoile, tu nu ai nicio temelie pe care să-ți fundamentezi încrederea și rugăciunile. Al treilea adevăr: crede că Dumnezeu vrea! După ce știi că El poate, trebuie să mai faci un pas al credinței.

Un lepros s-a apropiat de Domnul Isus spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureți.” Isus S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Și îndată el a fost curăţat de lepra lui. (Matei 8:2-3). Este Dumnezeu dornic? Fără urmă de îndoială! Să ne gândim la promisiunea Sa: El – nu noi – este Cel ce „răsplătește pe cei ce-L caută”. Așadar, Dumnezeu poate și în același timp dorește să-ți împlinească nevoia!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 10:1-11; 11:1-13

Capitolele 10 şi 11.1–13 se intercalează între a şasea şi a şaptea trâmbiţă, aşa cum capitolul 7 forma o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Din nou Hristos apare sub înfăţişarea unui „alt înger”, aici de asemenea însoţit de semne de har. Norul în care este învăluit şi stâlpii de foc pe care stă amintesc de grija pe care i–a purtat–o Dumnezeu lui Israel în pustie (Exod 13.21,22). Curcubeul (comp. cu cap. 4.3) vorbeşte despre legământul lui Dumnezeu cu pământul (Geneza 9.13). Promisiunile Sale sunt în felul acesta amintite indirect.

Dar Hristos posedă şi atributele autorităţii: faţa Lui este asemănătoare cu soarele şi El Îşi revendică drepturile de a stăpâni lumea. Într–o mână El are „o carte mică deschisă” (v. 2), reprezentând o scurtă profeţie descoperită deja în Vechiul Testament. Este vorba despre cea de–a doua „jumătate a săptămânii” necazului celui mare (Daniel 9.27), în timpul căreia Dumnezeu mai recunoaşte încă templul, altarul şi pe „cei care se închină acolo”.

Un detaliu remarcabil, aceşti trei ani şi jumătate sunt evaluaţi în luni (42), pentru a vorbi despre asuprire (cap. 11.2), dar de asemenea în zile (1260), pentru a măsura mărturia rămăşiţei credincioase. Dumnezeu a socotit fiecare din aceste zile şi ştie ce reprezintă, ce curaj şi ce suferinţe implică (Psalmul 56.8).

14 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți.

Evrei 2.18

În cazul Său, ispitirea n-a însemnat niciodată altceva decât suferință. El nu a suferit după ce a fost ispitit; acest lucru este valabil pentru omul care cedează ispitei și care apoi se pocăiește. Nu a existat și nici nu putea exista tulburare a conștiinței în Domnul Isus, nici vreo lucrare a necredinței, așa cum se întâmplă cu noi. El a simțit în întreaga Lui ființă morală suferințele sfințeniei și ale harului; a detestat și a respins tot ceea ce vrăjmașul a prezentat naturii Sale sfinte. Astfel că El, care în natura Sa umană a cunoscut încercarea și suferința mai mult decât toți, poate veni în ajutorul credinciosului încercat. Aceasta este aici adevărata idee și aplicație a cuvântului „ispită”. Nu semnifică susceptibilitatea ori tendința interioară către rău; înțelesul acesta îl are în Iacov 1.14, unde ispita este pusă în mod expres în legătură cu pofta. Dacă cineva îndrăznește să aplice așa ceva Domnului, s-o spună deschis, ca să putem cunoaște ce fel de om este și ca oile lui Hristos să poată fugi de glasul unui străin. Iar Iacov, în același capitol (versetele 2 și 12), folosește cuvântul în modul scripturistic obișnuit cu aplicație la încercare. Confuzia se creează din pricina neluării în seamă a diferenței dintre lucrarea interioară a naturii căzute, așa cum este descrisă în Iacov 1.14, și ispitirea de către Satan, venită din afara noastră.

Adevărata credință în Fiul lui Dumnezeu ar trebui să facă imposibile astfel de sugestii cu privire la Persoana Lui. Păcatul nu a existat în Adam și în Eva atunci când au fost ispitiți; în consecință, nu este necesar să ai o natura căzută pentru a fi ispitit. Dar să remarcăm că, atunci când primii noștri părinți au fost ispitiți, n-a existat nicio suferință, ci ei au cedat. Acest lucru stă în contrast cu ultimul Adam, care a fost incomparabil mai mult ispitit, dar care n-a cedat în nicio privință. El a întâmpinat orice atac prin Cuvântul lui Dumnezeu, în loc de a uita și de a încălca acest Cuvânt, așa cum au făcut ei. A venit să facă voia lui Dumnezeu, nu pe a Lui, și a acționat în puterea Duhului Sfânt, care oferă cuvântul potrivit fiecărei nevoi, oricare ar fi ea.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!

Fapte 16.31

Domnule doctor, nu mă simt bine!

Dacă s-a instalat o durere în gât, avem febră mare, o tuse persistentă și ne simțim slăbiți, încercăm cu remediile obișnuite. Dacă acestea nu ne ajută, apelăm la medic. Acesta pune diagnosticul și ne scrie o rețetă. Acum trebuie să luăm medicamentele și să urmăm instrucțiunile medicului.

Ca să ne vindecăm, trebuie să facem mai multe lucruri: să recunoaștem că suntem bolnavi; să consultăm un medic; să acceptăm diagnosticul acestuia; să urmăm cu atenție instrucțiunile medicului.

Exact aceeași procedură este necesară dacă cineva dorește să fie vindecat de „boala” sa spirituală, pentru că omul este infectat de la naștere cu un virus periculos care îi atacă sufletul și aduce cu sine moartea spirituală. Acest virus este păcatul care ne împiedică să facem binele și să-I slujim lui Dumnezeu.

Cine poate trata această „boală”? Numai Dumnezeu! „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți” (1 Timotei 2.3,4). Care este diagnosticul? „Toți au păcătuit.” Și care este medicamentul? „Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus” care, murind, „S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (Romani 3.23; 6.23; 1 Timotei 2.6). Cum ne putem însănătoși? „Prin credința în Fiul lui Dumnezeu” (Galateni 2.20).

Citirea Bibliei: 2 Cronici 27.1-9 · Apocalipsa 13.11-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎȚI CREȘTI SINGUR COPIII? | Fundația S.E.E.R. România

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

Un expert în probleme maritale spunea că a primit de la o mamă singură o istorisire care l-a ajutat să înțeleagă mai bine singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care-și cresc singuri copiii. Ea a povestit cum, într-o zi ploioasă, se uita pe fereastră și a văzut într-un copac o prigorie împreună cu puii ei în cuib. Pe măsură ce ploaia cădea, mama-pasăre și-a acoperit puii gălăgioși cu aripile ei desfăcute. Apoi a început să cadă grindina. În loc să-și bage capul în cuib, mama prigorie s-a înfoiat, și-a ridicat capul și a primit ea loviturile, protejându-și odraslele… Și toți puii au supraviețuit furtunii! Ce imagine sugestivă a provocărilor cu care se confruntă părinții care își cresc singuri copiii!

Responsabilitatea acestor părinți este necontenită, și le impune să lucreze ca să câștige bani, să gătească, să se ocupe de curățenie, să supravegheze teme, să aibă grijă de copiii bolnavi și așa mai departe. Pe lângă aceste îndatoriri zilnice, ei trebuie să aibă grijă și de propriile nevoi și aspirații (inclusiv spirituale). Dacă ne gândim la toate astea, vom fi de acord că e una dintre cele mai dure misiuni de pe pământ. Părinții singuri, fie că e vorba de mame, fie de tați, au nevoie de sprijinul nostru și de rugăciunile noastre necurmate. Cei care încasați loviturile în locul copiilor voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând, veți vedea pe cerul spălat curcubeul!

Când misiunea voastră va luat sfârșit și puii voștri vor fi crescut, vor apărea dulci beneficii și pentru voi – dragilor, care nu ați zburat din cuib și ați rămas să vă creșteți copiii! Este Cuvântul lui Dumnezeu cel care promite asta: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 9:1-21

Unii comentatori au dat acestor capitole interpretările cele mai fanteziste, străduindu–se în special să facă o corespondenţă între profeţii şi evenimentele contemporane. Dar să ne amintim că toată această a treia parte a profeţiei lui Ioan este cu privire la viitor. Ea cuprinde numai intervalul de câţiva ani dintre venirea Domnului pentru a-Şi lua Biserica şi începutul domniei Lui mileniale.

A cincea trâmbiţă, sau prima nenorocire, dă drumul din adânc unui roi înspăimântător de lăcuste, instrumente directe ale lui Satan, care le produc iudeilor necredincioşi o suferinţă morală mai rea decât moartea. La a şasea trâmbiţă apar cai nemaipomeniţi, scuipând foc, fum şi pucioasă, semănând moartea pe unde trec. Călăreţii lor poartă platoşe (v. 9, 17), imagine a conştiinţelor împietrite (1 Timotei 4.2). În acelaşi timp, acele şi cozile lor, asemănătoare cu cele ale scorpionilor (v. 10) sau cu cele ale şerpilor (v. 19), reprezintă învăţăturile mincinoase şi otrăvitoare, armele perfide de care Satan se va folosi mai mult ca oricând (comp. cu Isaia 9.15).

Folosirea trâmbiţelor pentru a anunţa aceste judecăţi le dă caracterul de avertismente pentru oameni. Inimile lor sunt însă atât de împietrite, încât chiar şi aceste dezastre nemaivăzute nu–i vor conduce la pocăinţă (v. 20, 21).

10 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Darul lui să fie din floarea făinii; să toarne untdelemn peste ea și să adauge și tămâie.

Levitic 2.1

Jertfa de mâncare diferă de cea de ardere-de-tot. În cazul celei din urmă, cel care aducea jertfa și preoții, fiii lui Aaron, trebuiau să cerceteze jertfa, s-o înjunghie, să-i jupoaie pielea, s-o taie în bucăți și apoi s-o ardă pe altar ca un miros plăcut, însă nu aveau voie să mănânce din ea. Ceea ce a însemnat jertfa Domnului Isus pentru Dumnezeu este prea profund pentru oameni, ca ei să se hrănească din ea. Lucrul cel mai înalt pe care îl putem face este ca puținul pe care îl vedem în aceasta să-l luăm cu mâini temătoare și pline de respect și să I-l oferim lui Dumnezeu, căci El vrea să îl primească din mâinile noastre. Însă El îl ia în totalitate pentru Sine. Era o jertfă întreagă și trebuia arsă în întregime. Aici însă, la jertfa de mâncare, vedem că preotul avea voie să primească o parte.

Floarea făinii are o semnificație bogată. Domnul Isus este asemănat cu rodul pământului, ca bobul de grâu, însă ca bobul de grâu care a ajuns la coacere deplină. Acest bob copt pe deplin era măcinat foarte fin, încât i se putea vedea orice părticică. Și Dumnezeu vrea să ne îndrepte inimile asupra Fiului, ca să-L vedem. Nu este nimic zgrunțuros, niciun cusur în El. Toate părțile au fost fărâmițate, așa că se poate vedea că nimic necurat nu este ascuns în El. Poți avea un bob întreg în care să fie ascuns ceva nepotrivit. Cei care se ocupă cu agricultura știu lucrul acesta; înăuntru se poate ascunde necurăția, poate vreo insectă. În floarea făinii însă, acest lucru nu se poate întâmpla. Și Dumnezeu dorește ca noi să privim viața Domnului Isus și să vedem că era floare de făină și că în El nu era nimic ascuns, ci totul era descoperit pe deplin.

Talleyrand, unul dintre marii oameni de stat din istoria lumii, a spus odată: «Cuvintele sunt date pentru a-ți ascunde gândurile». Însă când vorbea Domnul Isus, fiecare cuvânt al Său era descoperirea a ceea ce era El Însuși. Când L-au întrebat: „Cine ești Tu?”, El a răspuns: „În totul ceea ce vă vorbesc” (Ioan 8.25). Aceasta înseamnă că orice cuvânt pe care-l rostea și orice faptă a Lui erau descoperirea a ceea ce era El. Întreaga Sa trăire descoperea ce era El. Nimic nu era ascuns în El. Oricine putea vedea nemijlocit cine era El, căci totul era pe deplin descoperit.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Slujitorii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”.

Ioan 7.46

El rostea întotdeauna cuvinte potrivite

Oamenii au fost nevoiți să recunoască efectul deosebit al cuvintelor Domnului Isus atunci când a trăit și a lucrat pe pământ. Într-adevăr, niciodată nimeni nu a rostit cuvinte atât de puternice.

Domnul a știut să mângâie cu adevărată compasiune și „să învioreze prin cuvânt pe cel obosit”. El a știut să-i învețe pe ucenicii Săi cu dragoste și cu răbdare. Când învăța mulțimile, toți rămâneau uimiți, „căci El îi învăța” – spre deosebire de cărturari – „ca unul care avea autoritate”. El „vorbea cuvintele lui Dumnezeu”. Orice exprimare a Fiului lui Dumnezeu era „Cuvântul lui Dumnezeu”, pentru că El Însuși era „Cuvântul devenit trup”, prin care Dumnezeu le vorbea oamenilor și Se descoperea (Isaia 50.4; Marcu 1.22; Ioan 3.34; 1.14).

Cuvintele Domnului mărturiseau despre înțelepciunea Lui divină. Chiar și conducătorii foarte învățați ai poporului Israel nu puteau nega mesajul lui Isus, ci, dimpotrivă, erau puși în lumina lui Dumnezeu și astfel erau descoperite cele mai adânci convingeri și motive ale lor.

Domnul a găsit întotdeauna cuvintele potrivite pentru ascultătorii dintr-o anumită situație. Cât de măreață s-a arătat autoritatea Lui divină, când a liniștit furtuna, a alungat demonii, a curățit leproșii, a vindecat paralitici și orbi, chiar a înviat morți! Duhul Sfânt ne pune înaintea ochilor, prin evanghelii, atât de multe lucruri pe care le-a făcut și le-a spus Domnul Isus (Ioan 14.26; 20.30,31)!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 24.1-27 · Apocalipsa 11.15-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM NE CĂLĂUZEȘTE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)

Oare ce vrea să zică psalmistul când spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele…”? Că trebuie să trăiești după voia lui Dumnezeu, nu după propriile tale gânduri, dorințe sau porniri. Iar continuarea, „și o lumină pe cărarea mea” – înseamnă că nu poți merge oriunde vrei tu, ci trebuie să urmezi calea pe care a plănuit-o Dumnezeu pentru tine. Nu vei greși niciodată dacă vei consulta Sfânta Scriptură pentru călăuzire, dar asigură-te că nu scoți versetele din context. Nu folosi „metoda ferestrei deschise”, lăsând vântul să sufle peste paginile Bibliei și apoi închizând ochii, punând degetul pe un verset și spunând: „Iată călăuzirea lui Dumnezeu!”

Dacă faci lucrul acesta, s-ar putea să primești vreun verset nepotrivit ca verset al zilei! Ți-ar plăcea să mergi la doctor când ești bolnav și să-l auzi spunând: „E de la bilă”, fără să te fi consultat măcar? Atunci ai întreba: „De unde știți?” și el îți va spune: „Ei bine, cu câteva clipe în urmă am stat lângă fereastră și am avut încredere că Dumnezeu a suflat peste manualul de anatomie exact la problema ta – și subiectul de pe acea pagină era vezica biliară.” Ai fugi de-acolo cât ai putea de repede, nu-i așa? Unii oameni practică această „superstiție” teologică, apoi dau de necaz și spun: „Ei bine, așa m-a călăuzit Dumnezeu!”, când de fapt Dumnezeu nu a avut nicio legătură cu alegerile lor! De fiecare dată când citești expresia biblică „aceasta este voia lui Dumnezeu”, poți fi sigur că este voia Sa. Dacă nu asculți de ea, vei avea de suferit, dar dacă vei asculta – vei fi binecuvântat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 5:1-14

O întrebare ţine universul în suspensie: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să–i rupă peceţile?” (v. 2). Altfel spus, cine va exercita judecata? Numai Unul poate s–o facă: Acela care este fără păcat (comp. cu Ioan 8.7), învingând prin însăşi perfecţiunea Sa pe Satan şi lumea. Hristos este „Leul din seminţia lui Iuda” (v. 5), desemnat deja în Geneza 49.9, dar imediat după aceea El este văzut ca un Miel care pare înjunghiat. Pentru a triumfa asupra lui Satan şi a umple cerul de o mulţime de făpturi fericite şi recunoscătoare, a fost nevoie de crucea lui Isus. Şi sacrificiul Său este amintit inimilor tuturor sfinţilor în modul cel mai emoţionant. În acest cer, unde totul vorbeşte despre putere şi despre măreţie, amintirea permanentă a umilinţei scumpului nostru Mântuitor este cel mai izbitor contrast. Smerenia Lui, blândeţea Lui, dependenţa Lui, răbdarea Lui ~ toate aceste perfecţiuni morale pe care le-a manifestat aici Isus nu vor înceta niciodată să fie vizibile, dându–ne pentru veşnicie măsura dragostei Lui.

Atunci, cântării celei noi intonate de sfinţii glorificaţi îi va răspunde ecoul universal al tuturor sferelor creaţiei.

Vrednic este Mielul

să primească puterea şi bogăţii

şi înţelepciune şi tărie şi onoare

şi glorie şi binecuvântare!

9 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Și, dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora.

Ioan 12.26

Câțiva greci veniseră la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui, ca să se închine. În timp ce erau acolo, ei au întrebat despre Isus și au dorit să-L vadă. Probabil auziseră că El intrase la Ierusalim călare pe un măgăruș. Potrivit cu profetul Zaharia, Împăratul avea să Se prezinte în acest fel smerit poporului Israel, ca Fiu al lui David.

Când Andrei și Filip au venit să-I spună Domnului că acei greci doreau să-L vadă, El a rostit câteva cuvinte în anticiparea acelor zile glorioase când, ca Fiu al Omului, va domni peste iudei și peste cei dintre națiuni. Imediat după ce a vorbit despre gloria Sa viitoare, Domnul are înaintea ochilor Săi crucea și auzim aceste cuvinte: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). El n-a vrut să rămână singur, ci dorința Lui a fost să aibă pe mulți împreună cu El, de aceea a fost gata să moară, pentru ca noi să dobândim o viață nouă împreună cu El, în înviere. Ce dragoste! Ce har minunat!

Acum noi așteptăm să fim luați la El și să ne arătăm împreună cu El atunci când va veni să domnească asupra întregii lumi. Până atunci însă, noi suntem în această lume care L-a crucificat pe Mântuitorul nostru, iar inima noastră este cercetată de astfel de întrebări: Suntem gata să-L urmăm și să-I slujim? Suntem gata să suferim împreună cu El acum? A-L urma pe Cel pe care lumea Îl urăște înseamnă să ne tăgăduim pe noi înșine: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înainte de voi” (Ioan 15.18). Adevărata slujire se va bucura de aprobarea Tatălui și va aduce bucurie și binecuvântare inimii slujitorului credincios.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISTORIA BIBLIEI | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1:25)

În secolul al XIV-lea, nu exista niciun exemplar al Bibliei în limba engleză! Biblia se putea găsi doar în latină, limba clericilor, iar aceștia erau legați de podiumurile catedralelor. Atunci, John Wycliffe, preot și teolog catolic englez, a invocat limitarea influenței bisericești asupra puterii politice laice din Anglia. El era și profesor universitar la Universitatea Oxford și a spus: „Nu este un lucru bun. Oamenii trebuie să poată citi Biblia în limba lor maternă.” Liderii bisericii l-au etichetat drept unealtă a celui rău. Asemenea lui Noe care a construit o arcă în timp ce oamenii l-au ridiculizat și l-au intimidat, și John Wycliffe a început să traducă Sfânta Scriptură sub un potop de persecuții. A fost declarat eretic și și-a pierdut slujba.

Când în cele din urmă a finalizat traducerea Scripturilor, John Wycliffe a scris pe pagina albă din interiorul primului exemplar al Sfintelor Scripturi în limba engleză: „Această Biblie a fost tradusă ca să facă posibilă guvernarea poporului de către popor și pentru popor.” Președintele Abraham Lincoln a împrumutat această sintagmă, 500 de ani mai târziu, pentru celebrul său discurs din Gettysburg. La 30 de ani de la moartea lui Wycliffe, el a fost declarat din nou eretic. Prin urmare, trupul său a fost exhumat și oasele i-au fost arse, iar cenușa a fost aruncată într-un mic râu. Un istoric contemporan descria scena în felul următor: „Acel pârâu a dus cenușa în râul Avon, râul Avon în fluviul Severn, fluviul Severn în mările înguste și acestea în ocean. Și astfel cenușa este emblema doctrinei sale, care s-a dispersat acum în întreaga lume.” De aceea apostolul Petru spune: „Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” – iată Cuvântul pentru astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 4:1-11

Aici începe cea de–a treia parte a cărţii, anunţată în capitolul 1.19. Bineînţeles, toate detaliile viziunii sunt de înţeles într‑un sens simbolic. În mod sigur, în cer nu vom vedea niciun tron material; acesta este, simplu, marca guvernării imperiale. Totuşi, interpretarea acestor simboluri nu este nicidecum lăsată în seama imaginaţiei noastre; ne este dată chiar în Biblie, în alte pasaje.

Pentru a contempla aceste lucruri care „trebuie să aibă loc” curând (după ce Biserica va fi răpită), apostolul este invitat să se suie în cer. Şi creştinul trebuie întotdeauna să privească evenimentele de pe pământ dintr–o poziţie cerească, pentru a le vedea în adevărata lor perspectivă, avându–L pe Hristos în centru.

Potrivit promisiunii făcute Filadelfiei, răscumpăraţii Domnului vor fi feriţi de ceasul încercării. Atunci când încercarea vine peste lume (cap. 6), pe răscumpăraţi îi vedem deja strânşi în glorie. Ei sunt reprezentaţi prin cei douăzeci şi patru de bătrâni care se prosternează aruncându–şi cununile înaintea tronului. Ei Îl celebrează pe Dumnezeul Creator, iar în capitolul 5 îl vor adora pe Dumnezeul Răscumpărător.

7 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme iscusit alcătuite, ci fiind martori oculari ai măreției Sale. Pentru că El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea»; și noi am auzit acest glas rostit din cer, fiind împreună cu El pe muntele cel sfânt.

2 Petru 1.16-18

Apostolul trebuia să le comunice acestor creștini puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, la care, printr-o favoare specială, el fusese martor ocular. Aici nu este vorba de venirea Domnului Isus pentru a-i lua la Sine pe sfinți – subiect despre care apostolul nu face decât o aluzie în treacăt, în versetul 19, și care nu face parte din slujba specială încredințată apostolului Petru – ci este vorba de venirea Lui în putere pentru a-Și întemeia „împărăția eternă”, o împărăție care nu se va clătina.

Cei trei ucenici fuseseră aleși pentru a vedea și a cunoaște în ce consta această împărăție. Nu era vorba nici de împărăția milenială pământească iudaică – cu atât mai mult cu cât credința lor îi separa de aceasta – nici de o împărăție a dreptății, instituită prin judecata exercitată asupra tuturor vrăjmașilor lui Mesia, nici de o împărăție a păcii și a dreptății pe pământ – ci era vorba de o împărăție a gloriei și a comuniunii în cer, o împărăție în care, în intimitatea casei Tatălui, în nor, vor fi manifestate cele mai tainice gânduri ale Tatălui cu privire la Fiul, locul unic pe care Fiul îl ocupă în inima Tatălui.

Petru fusese martorul ocular al acestor lucruri. Înaintea ochilor săi se desfășurase măreția Aceluia pe care el Îl urmase, în umilința Lui, pe acest pământ. Apostolul Îl văzuse primind de la Dumnezeu Tatăl onoarea – în schimbul ocărilor și a dezonoarei pe care oamenii le aruncaseră asupra Lui – și gloria – în schimbul umilinței Sale de pe acest pământ – atunci când, din gloria minunată, fusese proclamată plăcerea pe care Tatăl Și-o găsea în Fiul, în locul unic, ceresc și viitor, care va fi partea Lui. Petru și tovarășii săi auziseră acest glas venit din cer, pe când se aflau cu El pe muntele cel sfânt. Nimic nu lipsise din această mărturie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA ÎNCERCĂRILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Ştiu că Tu poţi totul…” (Iov 42:2)

Iov și-a pierdut averea, sănătatea și copiii. Cartea lui Iov nu își numește în mod specific autorul, dar ne prezintă viața lui Iov, suferințele lui, discuțiile sale cu prietenii și conversațiile sale cu Dumnezeu. La începutul ei, Iov se tânguie și se întreabă: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă?”. Cu siguranță că el se întreba de ce i se întâmplă toate aceste nenorociri, și era deznădăjduit… Ajuns în acest punct, concentrat complet pe propria sa persoană, el a rămas totuși credincios lui Dumnezeu și nu a păcătuit deloc. La mijlocul cărții, Iov apare crescut spiritual, având acum o altă abordare.

În loc să se justifice, el se hotărăște să se încreadă în Cuvântul lui Dumnezeu: „Dar El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). În ultimul capitol, Iov declară că se încrede în Dumnezeu pe deplin: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale… Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5). Iov a ajuns în sfârșit în punctul în care să poată spune: „Mă încred în Dumnezeu, nu mai am niciun motiv de îngrijorare!”

După multe luni de îngrijorări, de întrebări și de judecăți, Iov și-a dat seama că nu are nevoie de răspunsuri la toate întrebările sale, ci doar să știe că Dumnezeu îl iubește. Și istoria sa se încheie cu următoarele cuvinte: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început… Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.” (Iov 42:10) Așadar, să luăm exemplu de la Iov pentru a fi și azi biruitori asupra îngrijorărilor!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 2:1-11

Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezeşte reforma, o puternică mişcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul îşi face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Aminteşte-ţi, ~ pocăieşte-te!” este ea îndemnată (v. 3; comp. cu cap. 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu şi-a murdărit veşmintele. Cunoaştem noi acest fel de victorie pentru a rămâne curaţi? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veşminte albe şi, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăieşte”, numele său nu va fi niciodată şters din cartea vieţii.

Filadelfia (dragoste frăţească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de:

1. Puţină putere! Domnul însă ţine deschisă pentru ea uşa evangheliei.

2. Credinţă în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”.

3. Ataşament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.

Dispreţul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaşte că Eu te-am iubit” (v. 9).

Noi suntem moştenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei şi să nu pierdem cununa! Pentru că El va dovedi mai multă bucurie să dea această recompensă, decât învingătorul să o primească.

5 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și voi v-ați îngâmfat și nu v-ați mâhnit, mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru.

1 Corinteni 5.2

Orice disciplină, până la cea din urmă încercare, lucrează în vederea restabilirii. Actul de dare afară, de înlăturare, nu este propriu-zis disciplină, ci arătarea faptului că disciplina nu are roade și că ea s-a sfârșit. A da afară înseamnă a spune: «adunarea nu mai poate face nimic pentru acest om».

În ce privește întrebarea dacă este necesară unanimitatea în cazurile de disciplină a adunării, trebuie să ne amintim că este vorba de disciplina pe care o face Fiul în casa Sa. În cazul din Corint, Pavel a trebuit să intervină direct cu autoritatea sa apostolică. Nu este un drept al adunării să exercite disciplina. Nu se poate concepe un lucru mai urâcios; înseamnă a schimba familia lui Dumnezeu într-un tribunal de judecată!

Presupuneți cazul unui tată care gândește să dea afară din casă pe un fiu netrebnic, iar ceilalți copii ai familiei ar spune: «Noi avem dreptul să-l ajutăm pe tatăl nostru să izgonească din casă pe fratele nostru». Ce îngrozitor lucru! Îl vedem pe apostol obligându-i pe corinteni să facă disciplină, când ei nu erau deloc dispuși la aceasta. Dar el le spune în felul acesta: „Este păcat între voi, și voi nu v-ați mâhnit [nu v-ați îndoliat], mai degrabă, pentru ca cel care a făcut lucrul acesta să fie îndepărtat dintre voi”; el îi face să înțeleagă faptul că păcatul este al lor, ca și al acelui om; „iar acum dați afară pe cel rău dintre voi înșivă”. Adunarea nu este niciodată în stare să exercite disciplina, până când păcatul individului nu ajunge să fie recunoscut ca păcat al adunării.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAI CU DĂRNICIA? | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui…” (1 Corinteni 16:2)

Domnul Isus a spus: „Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?” (Luca 16:11). Cu alte cuvinte, dacă nu ești credincios față de Dumnezeu cu banii tăi, El nu-ți va încredința binecuvântări mai mari! Ce înseamnă să fii credincios cu banii tăi? Apostolul Pavel scrie că în ziua Domnului „fiecare dintre voi să pună deoparte” ceva din cât a câștigat în acea săptămână și să folosească pentru dărnicie. Suma depinde de cât te-a ajutat Domnul să câștigi. Asta înseamnă că trebuie să ne gândim la următoarele trei lucruri, când vorbim despre dărnicie:

1) Dărnicia regulată. Să reținem cuvintele: „în ziua dintâi a săptămânii” – asta înseamnă dărnicie sistematică, nu sporadică. Dărnicia nu se face după principiul „Azi mă simt bine, deci îi voi dărui lui Dumnezeu”! Dacă încerci să faci așa ceva cu creditul tău ipotecar, vei rămâne fără casă! Nu trebuie să dăruiești din impuls, ci din angajamentul de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu!

2) Dărnicia planificată: „Fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui.” Dacă ești căsătorit, stai jos și discută cu soțul sau cu soția ta și hotărâți suma pe care credeți că Dumnezeu dorește s-o dăruiți în fiecare săptămână. Dacă nu faci planuri, nu vei dărui cu consecvență.

3) Dărnicia proporțională: „Fiecare din voi să pună deoparte… după câştigul lui.” Dacă Dumnezeu te binecuvântează pe plan financiar, trebuie să te gândești să-ți mărești dărnicia. Trebuie să-I înapoiezi lui Dumnezeu un procentaj din ce te ajută El să câștigi. Când faci lucrul acesta, El promite că-ți va da binecuvântări din belșug (vezi Maleahi 3:10; 2 Corinteni 9:6-10). Așa că, dăruiește cu bucurie – și vei fi iubit de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 2:1-11

Aceste scrisori către cele şapte adunări din Asia descriu, în tot atâtea tablouri succesive, istoria creştinătăţii responsabile. Domnul Se prezintă fiecăreia dintre aceste biserici, face un inventar exact a ceea ce găseşte ~ şi a ceea ce nu găseşte, dă îndemnuri şi promite răsplătirea Sa celui care învinge.

La Efes, aparent totul mergea cât se poate de bine (v. 2, 3). Domnul însă priveşte la inimă (Ieremia 2.2). Din nefericire, nu vede acolo răspunsul la propria Sa dragoste; El a încetat să mai ocupe acolo primul loc. Ori, dacă un râu este „tăiat” de la izvorul său, oamenii situaţi pe malurile râului la vărsare nu vor remarca imediat. Cât timp apa se scurge, malurile rămân tot verzi; şi, pentru câtva timp, se va putea vedea acolo aceeaşi animaţie. Dragi prieteni, să ne întrebăm ce este nu cu zelul nostru, ci cu afecţiunile noastre faţă de Hristos. Pentru a frâna acest declin, Domnul cel credincios va recurge la un remediu ciudat: încercarea. Lasă frâu liber puterii lui Satan.

După Efes (binevoitor) urmează Smirna, care semnifică „amărăciune”. Aceasta a fost perioada martirilor sub cruzii împăraţi romani (în secolele 2 şi 3), când, în arene, înaintea fiarelor sălbatice, creştinii „Smirnei” au avut ocazia să-şi arate dragostea pentru Mântuitorul lor printr-o credincioşie până la moarte.

4 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

I s-a spus: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”; după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Romani 9.12,13

Citim că Dumnezeu l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau. Da, așa stă scris, și nu avem dreptul, nici motivul, să slăbim cu nimic forța acestui cuvânt. În primul rând, trebuie să fim atenți la faptul că Dumnezeu nu a spus aceste cuvinte (ca în cazul celorlalte) înainte de nașterea copiilor, ci ele se găsesc în Maleahi, ultimul profet din Vechiul Testament, care a trăit cu aproximativ 1.400 de ani după nașterea lor, într-o vreme în care Esau își arătase de mult timp gândirea sa rea, „neevlavioasă”, iar urmașii săi, edomiții, își dovediseră dușmănia de neîmpăcat împotriva lui Israel. Deci atunci când Dumnezeu spune că l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau, dragostea își găsește izvorul în inima Sa – este gratuită și nemeritată – în timp ce ura se bazează pe comportamentul moral al lui Esau. Ambii copii se născuseră în păcat și cu siguranță că amândoi crescuseră în păcat; dar într-unul s-au împlinit planurile harului lui Dumnezeu, pe când celălalt a primit pedeapsa dreaptă pentru căile sale rele.

Deoarece profeția lui Maleahi citată aici le-a produs multor cititori dificultăți și a dus adesea la interpretări greșite, vreau să mai accentuez încă o dată foarte explicit faptul că ea a fost făcută cu mult timp după moartea celor doi fii ai lui Isaac. Nu găsim nimic despre ea în Geneza 25. Deci nu se poate trage din ea concluzia că Dumnezeu l-ar fi iubit mai dinainte pe unul dintre fii și că l-ar fi urât pe celălalt, hotărând astfel dinainte soarta veșnică a celor doi; nici că El a vorbit astfel privind în viitor în atotștiința Sa. Ambele idei sunt false; dar omul deduce atât de des faptul că, dacă unul a fost ales mai dinainte, celălalt a fost urât tot dinainte. Nu! Lucrurile stau astfel: dacă dintre doi oameni – care nu au nicio pretenție înaintea Lui, așa cum este cazul aici – Dumnezeu îl alege pe unul pentru un loc favorizat, aceasta este doar voința Sa suverană; și cine Îi poate spune: „De ce faci aceasta?”? Dacă Îi face plăcere ca, în harul Său, să Se preamărească pe Sine într-un om, cine are dreptul să-L acuze pentru aceasta? – În același timp, alegerea unuia nu implică în niciun caz condamnarea celuilalt.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIMȚI CĂ SUFLETUL ȚI-E GOL? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… mă paşte în păşuni verzi și mă duce la ape de odihnă.” (Psalmul 23:1-2)

Chiar și când duci o viață morală și faci tot ceea ce trebuie, viața tot poate părea goală. Cred că fiecare dintre noi am găsit în cutia poștală și plicuri fără destinatar precis. La fel se întâmplă și în viața spirituală. Uneori te simți secătuit nu pentru că ai făcut ceva greșit, ci pentru simplul fapt că „ocupi” un loc pe planetă. Combinația dintre lume, fire pământească și diavol îți va absorbi vitalitatea spirituală – dacă îi dai voie. Încerci să te rogi, dar nu-ți iese niciun cuvânt din gură. Știi că trebuie să citești Biblia, dar când o iei în mână, literele aleargă pe pagină și nu au niciun sens. Și nu vrei să asculți oameni spirituali, mai ales când îi suspectezi că părerile lor pozitive sunt false. Când experimentezi asemenea stări, nu faci altceva decât să îndeplinești activități care țin de latura spirituală, dai din cap și spui „amin”… și cu toate acestea, sufletul tău este din ce în ce mai gol. David, care era păstor, a spus că Dumnezeu „ne paște” în pășuni verzi. De ce? Pentru că altfel, la fel ca oile, am rătăci de colo colo, până la epuizare! Să reținem două lucruri pe care le-a spus psalmistul David:

1) „El mă paşte în păşuni verzi.” Cuvântul verde înseamnă proaspăt. În fiecare zi, ai nevoie de o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu prin rugăciune, și de o absorbție proaspătă a Cuvântului Său. Pâinea nu este singurul lucru care se învechește, ci și viața ta spirituală.

2) „Mă duce la ape de odihnă…” Cuvântul odihnă înseamnă că ai nevoie de perioade de liniște și de reflecție. Biblia ne spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10) Singura modalitate prin care Îl poți cunoaște pe Dumnezeu în mod profund și personal, prin care Îi poți simți călăuzirea, și prin care poți primi puterea Sa – este să te oprești!

Așadar, oprește-te astăzi din ce faci, și du-te la o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu și cu Scriptura!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 1:12-20

Fiul Omului, care aici apare în atributele dreptăţii sfinte şi neînduplecate, să fie oare Isus cel umil din evanghelii, Mântuitorul nostru blând şi bun? Odinioară Ioan s-a plecat la pieptul Lui cu încredere (Ioan 13.25). Aici cade la picioarele Sale ca mort. Ce contrast!

Nu trebuie să uităm de această latură a gloriei lui Hristos: Tatăl I-a dat toată judecata Fiului (Ioan 5.22); şi această judecată trebuie să se exercite în viitor asupra celor care nu vor fi crezut (cap. 19 şi 20). Însă de acum, cât timp Biserica este pe pământ, El ia cunoştinţă de starea fiecăreia dintre adunările Lui de pe pământ (cele şapte sfeşnice de aur care trebuie să strălucească în absenţa Lui). Da, Domnul poate ierta totul. El a murit şi a înviat pentru a ne da iertarea şi viaţa (v. 18). Însă El nu poate trece nimic cu vederea. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc; nimic nu-I scapă (cap. 2.18; 19.12).

Versetul 19 ne oferă planul general al cărţii:

1. lucrurile pe care le-ai văzut ~ această apariţie solemnă a Domnului în glorie (cap. 1.12…);

2. lucrurile care sunt ~ istoria actuală a Bisericii în responsabilitate (capitolele 2 şi 3);

3. lucrurile care vor fi după acestea ~ evenimentele profetice care se vor împlini după răpirea Bisericii (capitolele 4‑22).