24 Decembrie 2023
Atunci am zis: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre mine. Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii mele”.
Psalmul 40.7,8
Primul om a fost creat în curăție. Însă el a călcat singura poruncă, atunci când abia o primise. A fost așezat de Dumnezeu în paradis, în grădina Eden, unde totul era numai binecuvântare și unde exista un singur lucru pe care nu trebuia să-l facă. Avea voie să mănânce din toate roadele, însă numai din ale unui singur pom, nu. Dar el nu a putut ține porunca și a dorit să mănânce din acel pom. Prin aceasta, el a folosit singurul mod prin care putea să-și dovedească neascultarea.
Acum Omul Isus a venit, și El, Cel care a fost curat și sfânt, a trăit într-o lume care era murdărită prin păcat și care era sub blestemul lui Dumnezeu. El, Cel care n-a cunoscut păcat, a venit într-o atmosferă plină de păcat. El, Creatorul, a venit într-o lume al cărei conducător era Satan, lume care, în curând, va dovedi că l-a primit ca dumnezeu pe Satan. El, Cel Sfânt, a trebuit să trăiască într-o atmosferă păcătoasă, unde totul era împotriva Lui, unde nu exista nimic curat. Și acolo unde totul era împotriva Lui, El a fost ascultător. În împrejurările cele mai nefavorabile și mai neplăcute, El a fost ascultător până la moarte de cruce; ascultător când a fost lepădat de pe acest pământ, în timp ce toată creația L-a lepădat și când cerul s-a închis deasupra Lui; ascultător pe când era între cer și pământ, unde toată puterea răutății, Satan cu toți demonii săi, s-a năpustit asupra Lui. Acolo Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El – de la El, Omul Isus Hristos, singur în tot universul, încărcat cu păcatele mele. Se părea că Dumnezeu, Satan și lumea făcuseră legământ împotriva Lui, toți împotriva Lui, iar El rămăsese singur. Dacă El a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, El adaugă: „Totuși Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Atunci a fost probată în întregime natura Sa omenească.
H. L. Heijkoop
Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.
2 Corinteni 8.9
Isus Hristos a devenit sărac pentru noi
Fiul veșnic al lui Dumnezeu era în cer nespus de bogat și Se bucura acolo de dragostea Tatălui, fiind înconjurat de mare glorie. Mulți îngeri erau în slujba Sa și ascultau de poruncile Lui.
Apoi a venit din cer pe pământ și a devenit Om. Isus S-a născut în Betleem. Maria „L-a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2.7). Cât de sărac a fost atunci Fiul lui Dumnezeu, fiind pus într-o iesle!
La vârsta de aproximativ treizeci de ani, Isus Și-a început slujba în Israel și a umblat din loc în loc predicând Cuvântul lui Dumnezeu și vindecându-i pe cei bolnavi. Fiind sărac, femeile care Îl urmau se îngrijeau de cele necesare traiului zilnic (Luca 8.3).
Când Isus Hristos a fost răstignit pe cruce, soldații I-au luat hainele și le-au împărțit între ei, trăgând la sorț pentru cămașa Sa (Marcu 15.24).
El Și-a dat viața, pentru ca noi să devenim bogați prin sărăcia Lui. Ce dăruire! El S-a smerit atât de mult, ca să ne dăruiască bogăția harului Său. Prin credința în El avem iertarea păcatelor și viața veșnică. Suntem copiii preaiubiți ai lui Dumnezeu și așteptăm viitorul minunat la El în cer. Pe toate acestea le-am primit datorită Lui, care S-a făcut sărac pentru noi!
Citirea Bibliei: 2 Cronici 32.16-33 · Apocalipsa 19.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CEL MAI FRUMOS DAR | Fundația S.E.E.R. România
„Și-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri…” (Matei 2:11)
Despre nașterea Domnului Isus, citim în Biblie următoarele: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea… iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” …Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul… Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2:1-2, 9, 11).
Un învățător biblic spunea: „Cred că fiecare vă amintiți relatarea Bibliei despre Nașterea Domnului; cum magii au venit din răsărit conduși de o stea până au ajuns la Sfântul Prunc, cum au intrat și I s-au închinat, așezând înaintea lui daruri prețioase. Maria și Iosif nu au mers să caute daruri. Chiar dacă au fost nevoiți să-și petreacă noaptea într-un staul rece și întunecos, ei nu au trimis mesaje, cerând daruri. Dar pentru că se aflau în centrul planului lui Dumnezeu, El le-a trimis niște magi, pe cămile, încărcați cu provizii. Dacă suntem în voia lui Dumnezeu, El ne va aduce și nouă provizii. Nu trebuie să mergem să le căutăm, ele vor veni la noi. Nu noi trebuie să facem lucrurile să se întâmple, ci Dumnezeu Se va îngriji! „Cămilele” vor veni la fiecare dintre noi dacă rămânem în voia lui Dumnezeu. Singura cale prin care ne putem aștepta la astfel de lucruri este să rămânem credincioși, acolo unde ne-a așezat Dumnezeu. Când începem să credem lucrul acesta, suntem liberi să aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre. Nu trebuie să stăm toată noaptea plini de teamă și de îngrijorare!”
Așadar, dacă-L ai pe Hristos în viața ta, închină-I-te și mulțumește-I!
de Jean Koechlin
Apocalipsa 18:14-24
Plângerile negustorilor (v. 11, 15) ne amintesc de nemulţumirile lui Dimitrie şi ale artizanilor din Efes care se temeau să nu cumva să piardă „un mare câştig” şi „bunăstarea” pe care le-o procura cultul idolului (Fapte 19). În fond, care este diferenţa dintre marea „Diană a efesenilor” şi „Babilonul cel mare”, între idolatria păgână şi corupţia creştinismului? Nu poate să nu aibă succes religia care-i dă omului toate roadele dorite de sufletul său (v. 14), care-i încântă simţirile, adormindu-i conştiinţa (muzica joacă în aceasta un rol important: v. 22; Daniel 3.7), care-i favorizează comerţul, pretextând tot felul de bucurii. Este îndeajuns să vedem, la sfârşitul anului, în ce mod păgân este celebrată de mulţi naşterea Domnului Isus.
„În ea s-a găsit sângele sfinţilor” (v. 24). Deja în cetatea lui Cain, la începutul Bibliei, se găseau nenumărate lucruri plăcute, „în timp ce sângele lui Abel striga” (comp. cu Geneza 4.10,17).
Astăzi, lumea religioasă se bucură, în timp ce adevăratul credincios suferă şi se întristează (Ioan 16.20). Mâine vor răsuna vaietele pe pământ, dar la acestea va răspunde bucuria cerului (v. 20). Să ne ajute Dumnezeu ca, prin credinţă, să vedem toate lucrurile aşa cum le vede El!
Mana Zilnica 