16 Decembrie 2023
Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă și Samuel era culcat în templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, când Domnul l-a chemat pe Samuel. Și el a spus: „Iată-mă!”.
1 Samuel 3.3,4
Omul poate falimenta, însă nu și Dumnezeu. El ridică noi slujitori, pentru a-i înlocui pe cei care au eșuat în împlinirea scopurilor Sale. Acest lucru nu-L face să fie indiferent față de eșecul omenesc, însă El nu este nici limitat, nici controlat de acest eșec.
Cel puțin două versete din 1 Samuel 3 ilustrează falimentul lui Israel: „Cuvântul Domnului era rar în zilele acelea” (versetul 1), ceea ce arată că poporul nu era într-o stare potrivită pentru a primi revelații din partea Domnului. Apoi ni se spune că preotul Eli „era culcat” și că „ochii săi începeau să se întunece, nu putea să vadă” (versetul 2). Aceasta înseamnă că omul care trebuia să fie reprezentantul lui Dumnezeu pentru popor și reprezentantul poporului pentru Dumnezeu era neputincios și aproape orb.
Dumnezeu însă nu este niciodată luat prin surprindere. „Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă”, iar El deja începuse să-l pregătească pe Samuel. Pe când acesta dormea, Domnul l-a chemat. Nu contează că el nu a înțeles la început cine îl chema; important este că Dumnezeu începea o lucrare în viața lui, care avea să reînvie flacăra candelei lui Dumnezeu.
Este uimitor să vedem care a fost primul lucru pe care Domnul i l-a spus micuțului Samuel. Acesta este cu totul diferit de ceea ce noi, în mod normal (și pe drept), i-am fi spus. El nu a început prin a-i transmite un mesaj cu privire la atributele sau la promisiunile Sale, ori cu privire la planurile Sale pentru el, ci i-a transmis un mesaj dur cu privire la judecata pe care avea s-o aducă asupra lui Eli. De ce a acționat Dumnezeu în felul acesta? Nu pot da un răspuns sigur, însă suveranitatea Lui manifestată aici este copleșitoare. El nu are nevoie să acționeze potrivit cu ceea ce face apel la sensibilitatea omului pentru a-Și împlini voia perfectă.
G. W. Steidl
Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.
Romani 1.16
Religie sau evanghelie?
Sunt multe religii, dar numai o singură evanghelie – vestea bună despre Isus Hristos.
Religia este lucrarea omului, evanghelia este darul lui Dumnezeu.
Religia ne spune ce vrea omul să facă pentru Dumnezeu, evanghelia ne arată ce a făcut Dumnezeu pentru om.
În religie, omul Îl caută pe Dumnezeu, în evanghelie, Dumnezeu îl caută pe om.
Religia este încercarea zadarnică a omului de a urca pe scara faptelor sale bune, în speranța că Îl va găsi pe Dumnezeu pe ultima treaptă. Evanghelia ne descoperă cum S-a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi, păcătoșii, care ne găseam pe cea mai de jos treaptă.
Religia evidențiază voința bună a omului, evanghelia însă este vestea bună despre Dumnezeu, că oricine crede în Isus Hristos primește iertarea păcatelor.
Religia constă în mare parte din ritualuri, evanghelia propovăduiește dragostea și harul lui Dumnezeu.
Religia vrea să îmbunătățească exteriorul omului, evanghelia îi schimbă omului inima.
Religia vopsește exteriorul, evanghelia curăță inima.
Sunt multe religii, dar numai un singur Dumnezeu Mântuitor.
Citirea Bibliei: 2 Cronici 28.16-27 · Apocalipsa 14.9-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII CREDINCIOS LA LOCUL DE MUNCĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)
Dacă responsabilitatea ta la locul de muncă ar fi să angajezi oameni, ce anume ai căuta? Competențe, dedicare, punctualitate, responsabilitate, răbdare, bunătate, consecvență? Domnul Isus a zis: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari…” (Luca 16:10). În mare parte, viața este compusă din lucruri mărunte, deci dacă ești necredincios în lucruri mărunte, vei fi necredincios cea mai mare parte a vieții.
Ai cumva în custodie o „grămadă de vinovății” la locul de muncă? Acea grămadă de lucruri pentru care nu ți-ai făcut încă timp… Credincioșia include modul în care te ocupi de această grămadă. Poate pentru tine nu contează prea mult că cineva ți-a trimis un e-mail sau un mesaj, dar acea persoană așteaptă un răspuns. Poate soarta acelei persoane depinde de el! Cum gestionezi lucrurile mărunte ale vieții? Domnul Isus a zis: „dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Întrebare: Dacă ai fi proprietarul firmei pentru care lucrezi, ți-ai mai lua toate acele pauze suplimentare de cafea? Ți-ai cumpăra mașina închiriată de care ai abuzat toată săptămâna?
Modul în care te ocupi de lucrurile care nu-ți aparțin este un test al credincioșiei față de Dumnezeu. Înțelegi cât de sensibile sunt lucrurile? Credincioșia este importantă în toate domeniile vieții. Dumnezeu spune că vei fi răsplătit pentru credincioșia ta, așa că dă-ți toate silințele la locul de muncă. Apostolul Pavel ne spune că orice facem „să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Ca urmaș al lui Hristos, tu trebuie să ai o reputație profesională neștirbită pentru o anumită sarcină.
De ce? Pentru că știi cine este adevăratul tău șef! Așa că, fii credincios lui Dumnezeu la locul tău de muncă!
de Jean Koechlin
Apocalipsa 10:1-11; 11:1-13
Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de–al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.
În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).
Mana Zilnica 