9 Decembrie 2023
Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Și, dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora.
Ioan 12.26
Câțiva greci veniseră la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui, ca să se închine. În timp ce erau acolo, ei au întrebat despre Isus și au dorit să-L vadă. Probabil auziseră că El intrase la Ierusalim călare pe un măgăruș. Potrivit cu profetul Zaharia, Împăratul avea să Se prezinte în acest fel smerit poporului Israel, ca Fiu al lui David.
Când Andrei și Filip au venit să-I spună Domnului că acei greci doreau să-L vadă, El a rostit câteva cuvinte în anticiparea acelor zile glorioase când, ca Fiu al Omului, va domni peste iudei și peste cei dintre națiuni. Imediat după ce a vorbit despre gloria Sa viitoare, Domnul are înaintea ochilor Săi crucea și auzim aceste cuvinte: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). El n-a vrut să rămână singur, ci dorința Lui a fost să aibă pe mulți împreună cu El, de aceea a fost gata să moară, pentru ca noi să dobândim o viață nouă împreună cu El, în înviere. Ce dragoste! Ce har minunat!
Acum noi așteptăm să fim luați la El și să ne arătăm împreună cu El atunci când va veni să domnească asupra întregii lumi. Până atunci însă, noi suntem în această lume care L-a crucificat pe Mântuitorul nostru, iar inima noastră este cercetată de astfel de întrebări: Suntem gata să-L urmăm și să-I slujim? Suntem gata să suferim împreună cu El acum? A-L urma pe Cel pe care lumea Îl urăște înseamnă să ne tăgăduim pe noi înșine: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înainte de voi” (Ioan 15.18). Adevărata slujire se va bucura de aprobarea Tatălui și va aduce bucurie și binecuvântare inimii slujitorului credincios.
J. Redekop
El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.
[Isus] trăiește pururea, ca să mijlocească pentru ei.
Evrei 13.5; Evrei 7.25
Schimbarea și statornicia
În urmă cu ceva timp l-am sunat pe medicul meu de familie care m-a îngrijit mulți ani la rând, dar asistenta mi-a comunicat că s-a pensionat recent. Un alt doctor, pe care nu-l cunoșteam, urma să-i ia locul. Am încheiat discuția cam tulburat; mă simțeam părăsit…
De câtva timp primesc îngrijiri la domiciliu, dar personalul medical se schimbă adesea. Îmi vine greu să mă acomodez și să le explic totul de fiecare dată…
De aproximativ 50 de ani am avut aceiași vecini cu care m-am ajutat de multe ori. Când aveam o problemă, puteam să bat la ușa lor în mijlocul nopții. Dar de scurt timp s-au mutat…
Într-adevăr, în lumea noastră, nimic nu este statornic. Eu însă Îi aparțin lui Hristos, iar în Biblie este un verset care mă mângâie: „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci” (Evrei 13.8). El nu mă va părăsi niciodată.
Hristos a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele mele și a murit la cruce pentru mine. Zi de zi mă însoțește cu grija Lui plină de înțelepciune și de dragoste. Atunci când orice ajutor omenesc dispare, Isus rămâne pentru totdeauna: El va îngriji de mine până la sfârșit. Când va trebui să-mi iau rămas bun de la pământ, El mă va lua la Sine în glorie. Ce statornicie și ce siguranță!
Citirea Bibliei: 2 Cronici 23.12-21 · Apocalipsa 11.1-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ISTORIA BIBLIEI | Fundația S.E.E.R. România
„Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1:25)
În secolul al XIV-lea, nu exista niciun exemplar al Bibliei în limba engleză! Biblia se putea găsi doar în latină, limba clericilor, iar aceștia erau legați de podiumurile catedralelor. Atunci, John Wycliffe, preot și teolog catolic englez, a invocat limitarea influenței bisericești asupra puterii politice laice din Anglia. El era și profesor universitar la Universitatea Oxford și a spus: „Nu este un lucru bun. Oamenii trebuie să poată citi Biblia în limba lor maternă.” Liderii bisericii l-au etichetat drept unealtă a celui rău. Asemenea lui Noe care a construit o arcă în timp ce oamenii l-au ridiculizat și l-au intimidat, și John Wycliffe a început să traducă Sfânta Scriptură sub un potop de persecuții. A fost declarat eretic și și-a pierdut slujba.
Când în cele din urmă a finalizat traducerea Scripturilor, John Wycliffe a scris pe pagina albă din interiorul primului exemplar al Sfintelor Scripturi în limba engleză: „Această Biblie a fost tradusă ca să facă posibilă guvernarea poporului de către popor și pentru popor.” Președintele Abraham Lincoln a împrumutat această sintagmă, 500 de ani mai târziu, pentru celebrul său discurs din Gettysburg. La 30 de ani de la moartea lui Wycliffe, el a fost declarat din nou eretic. Prin urmare, trupul său a fost exhumat și oasele i-au fost arse, iar cenușa a fost aruncată într-un mic râu. Un istoric contemporan descria scena în felul următor: „Acel pârâu a dus cenușa în râul Avon, râul Avon în fluviul Severn, fluviul Severn în mările înguste și acestea în ocean. Și astfel cenușa este emblema doctrinei sale, care s-a dispersat acum în întreaga lume.” De aceea apostolul Petru spune: „Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” – iată Cuvântul pentru astăzi!
de Jean Koechlin
Apocalipsa 4:1-11
Aici începe cea de–a treia parte a cărţii, anunţată în capitolul 1.19. Bineînţeles, toate detaliile viziunii sunt de înţeles într‑un sens simbolic. În mod sigur, în cer nu vom vedea niciun tron material; acesta este, simplu, marca guvernării imperiale. Totuşi, interpretarea acestor simboluri nu este nicidecum lăsată în seama imaginaţiei noastre; ne este dată chiar în Biblie, în alte pasaje.
Pentru a contempla aceste lucruri care „trebuie să aibă loc” curând (după ce Biserica va fi răpită), apostolul este invitat să se suie în cer. Şi creştinul trebuie întotdeauna să privească evenimentele de pe pământ dintr–o poziţie cerească, pentru a le vedea în adevărata lor perspectivă, avându–L pe Hristos în centru.
Potrivit promisiunii făcute Filadelfiei, răscumpăraţii Domnului vor fi feriţi de ceasul încercării. Atunci când încercarea vine peste lume (cap. 6), pe răscumpăraţi îi vedem deja strânşi în glorie. Ei sunt reprezentaţi prin cei douăzeci şi patru de bătrâni care se prosternează aruncându–şi cununile înaintea tronului. Ei Îl celebrează pe Dumnezeul Creator, iar în capitolul 5 îl vor adora pe Dumnezeul Răscumpărător.
Mana Zilnica 