7 Decembrie 2023
Pentru că v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme iscusit alcătuite, ci fiind martori oculari ai măreției Sale. Pentru că El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea»; și noi am auzit acest glas rostit din cer, fiind împreună cu El pe muntele cel sfânt.
2 Petru 1.16-18
Apostolul trebuia să le comunice acestor creștini puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, la care, printr-o favoare specială, el fusese martor ocular. Aici nu este vorba de venirea Domnului Isus pentru a-i lua la Sine pe sfinți – subiect despre care apostolul nu face decât o aluzie în treacăt, în versetul 19, și care nu face parte din slujba specială încredințată apostolului Petru – ci este vorba de venirea Lui în putere pentru a-Și întemeia „împărăția eternă”, o împărăție care nu se va clătina.
Cei trei ucenici fuseseră aleși pentru a vedea și a cunoaște în ce consta această împărăție. Nu era vorba nici de împărăția milenială pământească iudaică – cu atât mai mult cu cât credința lor îi separa de aceasta – nici de o împărăție a dreptății, instituită prin judecata exercitată asupra tuturor vrăjmașilor lui Mesia, nici de o împărăție a păcii și a dreptății pe pământ – ci era vorba de o împărăție a gloriei și a comuniunii în cer, o împărăție în care, în intimitatea casei Tatălui, în nor, vor fi manifestate cele mai tainice gânduri ale Tatălui cu privire la Fiul, locul unic pe care Fiul îl ocupă în inima Tatălui.
Petru fusese martorul ocular al acestor lucruri. Înaintea ochilor săi se desfășurase măreția Aceluia pe care el Îl urmase, în umilința Lui, pe acest pământ. Apostolul Îl văzuse primind de la Dumnezeu Tatăl onoarea – în schimbul ocărilor și a dezonoarei pe care oamenii le aruncaseră asupra Lui – și gloria – în schimbul umilinței Sale de pe acest pământ – atunci când, din gloria minunată, fusese proclamată plăcerea pe care Tatăl Și-o găsea în Fiul, în locul unic, ceresc și viitor, care va fi partea Lui. Petru și tovarășii săi auziseră acest glas venit din cer, pe când se aflau cu El pe muntele cel sfânt. Nimic nu lipsise din această mărturie.
H. Rossier
Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este vreunul care să aibă pricepere, care să caute pe Dumnezeu.
Psalmul 53.2
Cel mai mare bine
Iarna a sosit cu zăpadă, ger, zile scurte și întunecate – semnele ei caracteristice. Dar și cu bucurii pentru cei mici, iubitori de săniuș, sau pentru cei mari care îndrăgesc sporturile de iarnă. Cei în vârstă se gândesc cu groază cum vor ieși din iarnă din cauza bolii care se accentuează în timpul rece, iar cei săraci își fac gânduri cu privire la lemnele pe care nu le au sau pe care le au într-o cantitate mică.
Indiferent că ești bogat sau sărac, tânăr sau vârstnic, Dumnezeu îl vede pe fiecare om în parte. El ne vede din înălțimea cerurilor și cunoaște totul despre noi, mai mult decât știm noi despre noi înșine.
Dacă astăzi ai un îndemn să întinzi o mână de ajutor celui mai nevoiaș decât tine, fă-o, pentru că nu știi dacă mâine vei mai avea această șansă și îți va părea rău că nu ai făcut un bine atunci când l-ai putut face. Dumnezeu ne răsplătește, El nu Se lasă dator.
Cel mai mare bine însă pe care l-ai putea face pentru tine, de astă dată, este să te îndrepți prin credință către Domnul Isus, să mărturisești înaintea Lui păcatele tale, să crezi că jertfa Lui pe cruce a fost adusă pentru tine personal. Atunci primești o viață nouă, o viață din Dumnezeu și vei trece mai ușor peste obstacolele vieții. Vei putea și tu intona versurile acestei cântări:
Când drumul meu e-ntunecos, Lumina mea este Hristos,
Cu El străbat calea voios, Ce bun e El, ce bun e El!
Citirea Bibliei: 2 Cronici 22.1-12 · Apocalipsa 9.13-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BIRUITORI ASUPRA ÎNCERCĂRILOR | Fundația S.E.E.R. România
„Ştiu că Tu poţi totul…” (Iov 42:2)
Iov și-a pierdut averea, sănătatea și copiii. Cartea lui Iov nu își numește în mod specific autorul, dar ne prezintă viața lui Iov, suferințele lui, discuțiile sale cu prietenii și conversațiile sale cu Dumnezeu. La începutul ei, Iov se tânguie și se întreabă: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă?”. Cu siguranță că el se întreba de ce i se întâmplă toate aceste nenorociri, și era deznădăjduit… Ajuns în acest punct, concentrat complet pe propria sa persoană, el a rămas totuși credincios lui Dumnezeu și nu a păcătuit deloc. La mijlocul cărții, Iov apare crescut spiritual, având acum o altă abordare.
În loc să se justifice, el se hotărăște să se încreadă în Cuvântul lui Dumnezeu: „Dar El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). În ultimul capitol, Iov declară că se încrede în Dumnezeu pe deplin: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale… Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5). Iov a ajuns în sfârșit în punctul în care să poată spune: „Mă încred în Dumnezeu, nu mai am niciun motiv de îngrijorare!”
După multe luni de îngrijorări, de întrebări și de judecăți, Iov și-a dat seama că nu are nevoie de răspunsuri la toate întrebările sale, ci doar să știe că Dumnezeu îl iubește. Și istoria sa se încheie cu următoarele cuvinte: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început… Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.” (Iov 42:10) Așadar, să luăm exemplu de la Iov pentru a fi și azi biruitori asupra îngrijorărilor!
de Jean Koechlin
Apocalipsa 2:1-11
Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezeşte reforma, o puternică mişcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul îşi face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Aminteşte-ţi, ~ pocăieşte-te!” este ea îndemnată (v. 3; comp. cu cap. 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu şi-a murdărit veşmintele. Cunoaştem noi acest fel de victorie pentru a rămâne curaţi? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veşminte albe şi, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăieşte”, numele său nu va fi niciodată şters din cartea vieţii.
Filadelfia (dragoste frăţească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de:
1. Puţină putere! Domnul însă ţine deschisă pentru ea uşa evangheliei.
2. Credinţă în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”.
3. Ataşament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.
Dispreţul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaşte că Eu te-am iubit” (v. 9).
Noi suntem moştenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei şi să nu pierdem cununa! Pentru că El va dovedi mai multă bucurie să dea această recompensă, decât învingătorul să o primească.
Mana Zilnica 