4 Decembrie 2023
I s-a spus: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”; după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.
Romani 9.12,13
Citim că Dumnezeu l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau. Da, așa stă scris, și nu avem dreptul, nici motivul, să slăbim cu nimic forța acestui cuvânt. În primul rând, trebuie să fim atenți la faptul că Dumnezeu nu a spus aceste cuvinte (ca în cazul celorlalte) înainte de nașterea copiilor, ci ele se găsesc în Maleahi, ultimul profet din Vechiul Testament, care a trăit cu aproximativ 1.400 de ani după nașterea lor, într-o vreme în care Esau își arătase de mult timp gândirea sa rea, „neevlavioasă”, iar urmașii săi, edomiții, își dovediseră dușmănia de neîmpăcat împotriva lui Israel. Deci atunci când Dumnezeu spune că l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau, dragostea își găsește izvorul în inima Sa – este gratuită și nemeritată – în timp ce ura se bazează pe comportamentul moral al lui Esau. Ambii copii se născuseră în păcat și cu siguranță că amândoi crescuseră în păcat; dar într-unul s-au împlinit planurile harului lui Dumnezeu, pe când celălalt a primit pedeapsa dreaptă pentru căile sale rele.
Deoarece profeția lui Maleahi citată aici le-a produs multor cititori dificultăți și a dus adesea la interpretări greșite, vreau să mai accentuez încă o dată foarte explicit faptul că ea a fost făcută cu mult timp după moartea celor doi fii ai lui Isaac. Nu găsim nimic despre ea în Geneza 25. Deci nu se poate trage din ea concluzia că Dumnezeu l-ar fi iubit mai dinainte pe unul dintre fii și că l-ar fi urât pe celălalt, hotărând astfel dinainte soarta veșnică a celor doi; nici că El a vorbit astfel privind în viitor în atotștiința Sa. Ambele idei sunt false; dar omul deduce atât de des faptul că, dacă unul a fost ales mai dinainte, celălalt a fost urât tot dinainte. Nu! Lucrurile stau astfel: dacă dintre doi oameni – care nu au nicio pretenție înaintea Lui, așa cum este cazul aici – Dumnezeu îl alege pe unul pentru un loc favorizat, aceasta este doar voința Sa suverană; și cine Îi poate spune: „De ce faci aceasta?”? Dacă Îi face plăcere ca, în harul Său, să Se preamărească pe Sine într-un om, cine are dreptul să-L acuze pentru aceasta? – În același timp, alegerea unuia nu implică în niciun caz condamnarea celuilalt.
R. Brockhaus
Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.
1 Ioan 4.14
I se defectase mașina de cusut
Domnul Isus a luat în brațe copilașii, a mâncat cu păcătoșii și a spălat picioarele ucenicilor. Totuși, El poartă întreaga creație prin Cuvântul puterii Sale și Își va supune totul ca Moștenitor al cerului și al pământului.
În această lume, El n-a avut o casă, n-a avut un loc unde să-Și poată odihni capul. În schimb, El le oferă tuturor oamenilor mântuiți din timpul de har un loc în multele locuințe, pe care le pregătește pentru ei în Casa Tatălui.
El a trăit în sărăcie cruntă, încât n-a avut nici măcar bani pentru a plăti impozitul de la templu. Dar El a binecuvântat milioane de oameni cu o bogăție spirituală nepătrunsă.
În viața Sa pe acest pământ, El a cunoscut ce este foamea și setea. Totuși, a putut să le spună oamenilor: „Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).
A fost încununat cu o cunună de spini și condamnat la moarte pe cruce ca „Împăratul iudeilor”. Tuturor oamenilor mântuiți, care rabdă în încercările credinței, El le va acorda cununa vieții.
Isus Hristos n-a compus nicio cântare și n-a scris nicio carte. Însă El este subiectul multor cântări și cărți, care vorbesc despre suferințele și despre gloriile Sale.
Citirea Bibliei: 2 Cronici 20.14-23 · Apocalipsa 7.9-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SIMȚI CĂ SUFLETUL ȚI-E GOL? | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul… mă paşte în păşuni verzi și mă duce la ape de odihnă.” (Psalmul 23:1-2)
Chiar și când duci o viață morală și faci tot ceea ce trebuie, viața tot poate părea goală. Cred că fiecare dintre noi am găsit în cutia poștală și plicuri fără destinatar precis. La fel se întâmplă și în viața spirituală. Uneori te simți secătuit nu pentru că ai făcut ceva greșit, ci pentru simplul fapt că „ocupi” un loc pe planetă. Combinația dintre lume, fire pământească și diavol îți va absorbi vitalitatea spirituală – dacă îi dai voie. Încerci să te rogi, dar nu-ți iese niciun cuvânt din gură. Știi că trebuie să citești Biblia, dar când o iei în mână, literele aleargă pe pagină și nu au niciun sens. Și nu vrei să asculți oameni spirituali, mai ales când îi suspectezi că părerile lor pozitive sunt false. Când experimentezi asemenea stări, nu faci altceva decât să îndeplinești activități care țin de latura spirituală, dai din cap și spui „amin”… și cu toate acestea, sufletul tău este din ce în ce mai gol. David, care era păstor, a spus că Dumnezeu „ne paște” în pășuni verzi. De ce? Pentru că altfel, la fel ca oile, am rătăci de colo colo, până la epuizare! Să reținem două lucruri pe care le-a spus psalmistul David:
1) „El mă paşte în păşuni verzi.” Cuvântul verde înseamnă proaspăt. În fiecare zi, ai nevoie de o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu prin rugăciune, și de o absorbție proaspătă a Cuvântului Său. Pâinea nu este singurul lucru care se învechește, ci și viața ta spirituală.
2) „Mă duce la ape de odihnă…” Cuvântul odihnă înseamnă că ai nevoie de perioade de liniște și de reflecție. Biblia ne spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10) Singura modalitate prin care Îl poți cunoaște pe Dumnezeu în mod profund și personal, prin care Îi poți simți călăuzirea, și prin care poți primi puterea Sa – este să te oprești!
Așadar, oprește-te astăzi din ce faci, și du-te la o întâlnire proaspătă cu Dumnezeu și cu Scriptura!
de Jean Koechlin
Apocalipsa 1:12-20
Fiul Omului, care aici apare în atributele dreptăţii sfinte şi neînduplecate, să fie oare Isus cel umil din evanghelii, Mântuitorul nostru blând şi bun? Odinioară Ioan s-a plecat la pieptul Lui cu încredere (Ioan 13.25). Aici cade la picioarele Sale ca mort. Ce contrast!
Nu trebuie să uităm de această latură a gloriei lui Hristos: Tatăl I-a dat toată judecata Fiului (Ioan 5.22); şi această judecată trebuie să se exercite în viitor asupra celor care nu vor fi crezut (cap. 19 şi 20). Însă de acum, cât timp Biserica este pe pământ, El ia cunoştinţă de starea fiecăreia dintre adunările Lui de pe pământ (cele şapte sfeşnice de aur care trebuie să strălucească în absenţa Lui). Da, Domnul poate ierta totul. El a murit şi a înviat pentru a ne da iertarea şi viaţa (v. 18). Însă El nu poate trece nimic cu vederea. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc; nimic nu-I scapă (cap. 2.18; 19.12).
Versetul 19 ne oferă planul general al cărţii:
1. lucrurile pe care le-ai văzut ~ această apariţie solemnă a Domnului în glorie (cap. 1.12
);
2. lucrurile care sunt ~ istoria actuală a Bisericii în responsabilitate (capitolele 2 şi 3);
3. lucrurile care vor fi după acestea ~ evenimentele profetice care se vor împlini după răpirea Bisericii (capitolele 4‑22).
Mana Zilnica 