Mana Zilnica

9 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

De acum veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând peste Fiul Omului.

Ioan 1.51

Cerul deschis (2) – Fiul Omului, Obiect al slujirii îngerilor

Această mărturie cu privire la cerul deschis este dată de Însuși Domnul Isus și din nou El, Fiul Omului, este Obiectul cerului deschis. Afirmația Domnului aici vine către Natanael, „un israelit în care nu este deloc viclenie” (versetul 47).

În acest pasaj din Ioan 1, Natanael reprezintă rămășița iudaică din viitor, care Se va întoarce la Hristos. El Îl mărturisește pe Domnul exclamând: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Împăratul lui Israel!” (versetul 49). Aceste cuvinte erau foarte adevărate; Natanael a făcut această mărturisire în duhul Psalmului 2.6,7, un important psalm mesianic. În acest psalm minunat citim cuvinte profetice cu privire la Împăratul lui Dumnezeu, pe care El L-a așezat în Sion, iar acest Împărat avea să fie Fiul Său, care va moșteni națiunile. Natanael a crezut că Isus din Nazaret era împlinirea acestor cuvinte și L-a mărturisit astfel.

Totuși, Hristos i-a vorbit lui Natanael despre ceva încă și mai măreț – despre „lucruri mai mari decât acestea” (versetul 50), adică mai minunate decât faptul că El era Mesia pentru iudei și pentru pământ. Fiul Omului avea să fie, de atunci încolo, Obiectul cerului. Fiul Omului avea să domnească peste cer și peste pământ, nu doar peste Israel. Chiar acum El „este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supuși îngeri și autorități și puteri” (1 Petru 3.22; de asemenea Efeseni 1.20,21; Matei 28.18).

Bineînțeles, acest lucru nu poate fi văzut acum decât prin credință. În Mileniu totul va fi revelat, iar Fiul Omului va fi marele Administrator al binecuvântării în întregul univers și Obiect al slujirii îngerilor. Împărăția va fi sub conducerea Sa, nu a îngerilor (Evrei 2.5). Cât de mult tânjește și suspină lumea, chiar dacă nu conștient, după acea zi!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

Proverbe 22.6

O investiție importantă

Un proverb chinezesc spune: „Dacă viziunea ta este pentru un an, seamănă grâu. Dacă este pentru zece ani, plantează copaci. Dacă este pentru o viață, atunci investește în oameni”.

Ce înseamnă pentru noi „a investi”? Unii se gândesc la afacerile lor, alții la recoltele lor. Dar o investiție importantă constă în educația copiilor. Mulți părinți nu-și fac timp să stea de vorbă cu copiii lor, să se roage cu ei, să le povestească, în funcție de vârstă, anumite istorioare biblice, să le explice pe înțelesul lor lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Unii părinți lasă educația copiilor lor în seama străzii, a televizorului și a altor „sfătuitori” moderni. Nu degeaba mulți copii, când ajung la vârsta adolescenței sau a majoratului, eșuează, pentru că nu au avut o bază solidă, un fundament pe care să-și clădească viața spirituală.

În vechime, evreii aveau porunca să-și educe copiii în Legea Domnului. Apostolul Pavel este și el beneficiarul unei asemenea investiții. Încă de copil a fost dus și educat la Ierusalim, în școala lui Gamaliel, probabil unul dintre cei mai învățați oameni ai acelor timpuri, din Israel. La maturitate, Dumnezeu S-a folosit de Pavel și de educația lui, bineînțeles, după o convertire adevărată, care a produs schimbarea în viața lui.

Să ne lăsăm atenționați și învățați de astfel de exemple biblice și să acționăm, ca părinți responsabili, investind în copiii noștri pentru o viață dedicată lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 5.1-26 · Psalmul 80.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” (Psalmul 119:97)

Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este diferită de meditarea pe care o știm din societate.

Meditația, așa cum se învață în filozofiile orientale, ne spune să ne golim cu totul mintea, de orice gând. Este exact opusul a ceea ce spune Sfânta Scriptură! Meditarea biblică presupune să ne umplem mintea cu adevărul pe care ni l-a revelat Dumnezeu.

David a fost rege; imaginează-ți presiunile și problemele, cerințele și deciziile cu care se confrunta el, zi de zi. Cu toate acestea, a lăsat scris: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Ai observat cât timp pierdem făcând mecanic lucruri așa de firești, cum ar fi: butonarea telefonului sau a televizorului, statul la coadă sau parcurgerea drumului spre sau de la serviciu? În orașele mari, îți trebuie cel puțin o oră să ajungi la serviciu și la fel de mult timp să te întorci acasă. Asta înseamnă 10 ore pe săptămână. 40 de ore pe lună. 480 de ore pe an. Este o cantitate extraordinară de timp!

Întrebarea care se ridică de aici este ce faci cu mintea ta, în acest timp? Conduci, gândindu-te la lucruri nesemnificative? Sau asculți radioul, un CD sau muzică pe telefon? Sau te enervezi pe fiecare șofer cu care ai de-a face în trafic? Dar acesta este un timp așa de potrivit și de prețios, ca să-ți pui mintea în mișcare… o ocazie să crești spiritual și mental!

Ceea ce face exercițiul fizic pentru trupul tău, face meditația pentru sufletul tău. Meditarea la care ne îndeamnă Biblia este ca o rumegare spirituală. Ea pătrunde în urechile noastre, ne schimbă gândurile, ne hrănește sufletele, ne antrenează conștiința și ne activează ascultarea. Biblia ne spune să medităm la Dumnezeu, la bunătatea Lui, la lucrările Lui, la minunile Lui și la isprăvile Sale (vezi Psalmul 77).

Pe peretele unui birou era un afiș pe care scria: „Tu nu ești ceea ce crezi că ești. Dar ceea ce crezi – aceea ești!” Dacă vrei ca viața ta să fie altfel, începe să gândești diferit; meditează la Cuvântul lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 3:16-19; 4:1-7

Odihna lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de atunci „până astăzi”, lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (Ioan 5.17). Învăţăm însă de aici că:

1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui.

2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească.

3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune.

De altfel, Ioan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L–a trimis El (Ioan 6.29). În mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă” (v. 2; citiţi Romani 10.17).

Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).

8 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Prin această viață eu sunt în stare să-L cunosc pe Tatăl. Îl cunoaște Domnul Isus pe Tatăl? Cu siguranță! Dacă Domnul Isus este viața mea, atunci și eu Îl cunosc pe Tatăl, sunt în stare să-I cunosc gândurile și, în felul acesta, am părtășie cu El. Eu am aceleași sentimente, aceleași obiective pentru inima mea, aceleași interese ca și Tatăl și Fiul. Iar când Tatăl ne spune: «Dacă vreți să-Mi aduceți ceva, atunci Eu vreau să vă spun ce Îmi este întotdeauna plăcut», El ne arată de fapt ce înseamnă părtășia, căci Tatăl ne spune ce Îi este plăcut, ce Îi înveselește inima.

Nu este o realitate minunată faptul că Dumnezeu Își deschide inima față de noi și ne lasă să vedem ce Îl preocupă? Ce îndurare că El vorbește cu noi și ne spune gândurile Sale cele mai tainice, întreaga slavă a Persoanei Domnului Isus, care umple pentru veșnicie inima Sa cu plăcere, mai ales acum, după ce El a înfăptuit această lucrare minunată! Deci, dacă există în inima noastră dorința să-I aducem ceva lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Își deschide inima și ne spune ce a văzut El la Domnul Isus și ne arată această slavă, așa ca și noi să ne putem umple inimile cu ce ne spune El: «Priviți-L! Admirați-I toată slava și apoi aduceți-Mi ce ați văzut la El; căci aceasta este întotdeauna plăcut pentru Mine». Cu tot respectul, putem spune că Dumnezeu ne roagă: «Veniți să vorbim împreună despre El, să-L privim împreună! Priviți-L și vedeți frumusețea Lui! Priviți-L în toată slava Sa, nu în primul rând ca jertfă pentru păcat – și cât de importantă este și aceasta! – ci ca jertfă de ardere-de-tot, ceea ce este în mod deosebit plăcut pentru Mine! Priviți-L astfel și aduceți-Mi jertfa aceasta! Primesc jertfa din mâna voastră și putem să vorbim despre ea. Voi puteți să-Mi spuneți ce ați văzut la El, iar Eu vă voi arăta ceea ce Eu am văzut la El».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

Ioan 19.18

Isus a murit pe cruce

În afara cetății Ierusalim au fost înălțate trei cruci. La dreapta și la stânga celei din mijloc, doi tâlhari își primeau pedeapsa cu moartea pentru faptele lor rele. Dar în mijloc era răstignit Isus, care nu cu mult timp înainte tocmai fusese declarat nevinovat de către judecător. De ce trebuia totuși să moară? La această întrebare sunt două răspunsuri:

Pentru că oamenii sunt răi. Oamenii n-au vrut să aibă nimic de-a face cu Isus Hristos, Cel drept. Ei L-au urât pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că viața Sa exemplară îi acuza, iar prin cuvintele Sale au fost convinși de starea lor rea. De aceea L-au răstignit.

Pentru că Dumnezeu este bun. Dumnezeu a permis ca Fiul Său să fie răstignit, pentru că ne iubește. Dumnezeu a vrut ca Mântuitorul să-Și dea viața la cruce pentru oamenii pierduți. Astfel s-a creat posibilitatea prin care păcătoșii să fie mântuiți.

Ceea ce s-a petrecut în urmă cu două mii de ani pe dealul Golgota ne privește și pe noi astăzi. Dacă nu suntem într-o relație bună cu Dumnezeu, avem aceeași gândire ca oamenii de odinioară. Inima noastră este rea și stricată; de aceea nu dorim să avem de-a face cu Isus Hristos.

Totuși, Dumnezeu ne iubește și ne îndreaptă privirile spre jertfa Fiului Său. Acesta a murit pe cruce și a făcut pentru noi un pod spre Dumnezeu. Cine își recunoaște păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Domnului Isus scapă de pedeapsă și este împăcat cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 4.1-43 · Psalmul 79.8-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cartea aceasta… să nu se depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte…” (Iosua 1:8)

Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu a scăzut în topul preferințelor.

De ce?

Pentru că trăim într-o societate a lucrurilor și a satisfacției „instant”, și a îngrijorărilor. Suntem bombardați cu atâtea chestii prin intermediul televizorului, telefoanelor mobile, platformelor digitale de tot felul, aplicațiilor multimedia, internetului, linkurilor prin satelit, știrilor prin cablu, podcasturilor ș.a.m.d, încât abia dacă avem răgaz să reacționăm – cu atât mai puțin să reflectăm.

Dar dragi creștini, să fim serioși! Nu putem „descărca” maturitatea spirituală apăsând câteva butoane ale unei tastaturi! De aceea Sfânta Scriptură vorbește atât de des despre meditație. Dumnezeu, autorul Bibliei, i-a dat lui Iosua formula pentru a izbândi în carieră și pentru a prospera în orice lucru pe care va pune mâna: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Să reținem cuvintele „vei izbândi”… Pentru a izbândi în viață, trebuie să faci ceva…

Ce anume? Să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu! Cât de des? „Zi și noapte”! Tu n-ai cum să fii mai ocupat decât generalul Iosua. Dacă-ți lipsește ceva, pentru a medita, este inima, nu timpul. Așadar, la ce fragment din Biblie ai meditat în această dimineață, când ți-ai început ziua? Sau în timp ce mergeai la serviciu, sau întorcându-te spre casă? Sau… când a fost ultima oară când ai reflectat în mod conștient la vreun adevăr sau principiu biblic? Dacă nu reușești să-ți amintești, începe să faci schimbări – chiar acum! Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15). Iar această poruncă este valabilă și astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 3:1-15

Epistola către Evrei a fost numită „epistola cerurilor deschise”. Şi pe Cine contemplăm noi în aceste ceruri? Pe Isus, deopotrivă Apostol (adică purtător de cuvânt al lui Dumnezeu către oameni) şi Mare Preot (purtătorul de cuvânt al oamenilor înaintea lui Dumnezeu). Scriindu–le creştinilor evrei, autorul, apelând la istoria lor, a dorit să arate cum Isus reuneşte în Persoana Lui şi depăşeşte gloriile pe care le venerau iudeii: cele ale lui Moise (cap. 3), ale lui Iosua (cap. 4) şi ale lui Aaron (cap. 5)

Dar nu putem învăţa să–L cunoaştem pe Domnul fără ca, prin contrast, să descoperim perversitatea inimii fireşti. Dumnezeu o numeşte „inimă rea şi necredincioasă” (v. 12), amintindu-ne că aceasta este la originea tuturor nenorocirilor noastre. „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor”, declară versetul 10 (comp. cu Marcu 7.21). De aceea, oricine aude vocea Domnului (şi cine va îndrăzni să spună că n-a auzit-o niciodată?) este invitat solemn, în trei rânduri, să nu–şi împietrească inima (v. 7, 15; cap. 4.7).

În general, noi limităm acest îndemn la evanghelia crucii. Dar noi, care suntem creştini, nu avem în fiecare zi ocazia de a auzi vocea Domnului în Cuvântul Lui? Să fim păziţi de orice formă de împietrire, oricare ar fi astăzi cerinţele Domnului faţă de noi!

7 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fariseii și unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El; și, văzându-i pe unii dintre ucenicii Săi mâncând pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, îi condamnau … El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor”.

Ei L-au dus deci pe Isus de la Caiafa în pretoriu; și era dis-de-dimineață. Și ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca paștele.

Marcu 7.1,2,6; Ioan 18.28

Cu o altă ocazie, Domnul spusese că fariseii stăteau pe scaunul lui Moise, aceasta însemnând că ei se plasaseră pe poziția de a-i învăța pe cei din popor care era voia lui Dumnezeu pentru ei. Domnul însă i-a condamnat pentru faptul că puseseră tradițiile lor mai presus de poruncile lui Dumnezeu. El a afirmat că „nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată întina; ci acelea care ies din el sunt cele care-l întinează pe om” (Marcu 7.15). Iudeii au și în ziua de azi multe reguli și tradiții ceremoniale, cu privire la spălări și la alte detalii de felul acestora, toate mergând cu mult mai departe decât poruncile lui Dumnezeu.

Când privim la scena din Ioan citată mai sus vedem o ipocrizie dintre cele mai cumplite. După ce Îi înscenaseră Domnului un proces în care-L judecaseră pe nedrept, cele mai înalte autorități religioase iudaice Îl aduc din palatul marelui preot la sala de judecată a guvernatorului roman, Pilat. Ei refuză să intre în pretoriu, fiindcă, potrivit cu tradițiile lor, acest lucru i-ar fi întinat și n-ar mai fi putut mânca Paștele. Doreau ca guvernatorul roman să-L răstignească pe Isus, care mărturisise sub jurământ că era Fiul lui Dumnezeu – o mărturisire întru totul adevărată. Ei au adus acuzații mincinoase împotriva Lui, căutând să-L omoare, însă nu voiau să pună piciorul în sala de judecată; doreau ca Isus să fie omorât, iar ei să rămână curați și neîntinați, ca să poată mânca Paștele.

Ce fățărnicie! Ce nelegiuire a preoților și a învățătorilor legii, care ar fi trebuit să pledeze pentru îndurare față de cei acuzați! Oare noi cum ne-am fi comportat?

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”.

Ioan 1.29

Mielul lui Dumnezeu

Păcatul a pătruns în grădina Eden, afectând întreaga creație, și l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu. Păcatul însă nu a reușit să distrugă planul lui Dumnezeu pentru creația Sa. Răspunsul final al lui Dumnezeu la această problemă este Isus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”.

„Iată Mielul lui Dumnezeu …” – În Vechiul Testament găsim multe dovezi simbolice cu privire la Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Astfel, la ieșirea poporului Israel din Egipt, mielul pascal trebuia să fie „fără cusur” (Exod 12.5). Isus este fără cusur – fără păcat. De aceea numai El poate „să ridice păcatul lumii”. Profetul Isaia Îl descrie pe Mântuitorul suferind „ca un miel pe care-l duci la tăiere” (Isaia 53.7). De aici înțelegem că „Mielul lui Dumnezeu” a trebuit să moară, ca să aducă salvarea.

„… care ridică păcatul lumii!” – Lucrarea de ispășire a Domnului Isus la cruce are un efect cu mult mai mare decât mielul pascal care i-a protejat pe israeliți în Egipt de judecata lui Dumnezeu și a salvat astfel poporul. Prin lucrarea de ispășire a lui Hristos, „creația va fi eliberată” și va fi readusă într-o deplină armonie cu Dumnezeu (Romani 8.21; Coloseni 1.19,20).

Cine nu vrea să creadă în Isus Hristos nu se poate bucura de lucrarea Sa de răscumpărare. „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36b). Dar toți cei care cred în Hristos și în moartea Sa de ispășire au garanția: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36a).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 3.1-24 · Psalmul 79.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„…Poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo…” (Isaia 28:13)

Astăzi vom duce puțin mai departe ideea cugetării la Cuvântul lui Dumnezeu și a filtrării sale. Dacă ești un iubitor de ceai, înlocuiește cuvântul filtrare cu infuzie. S-ar putea ca meditația de azi să te ajute și să nu te facă să te simți copleșit de gândul că nu ai timpul necesar să meditezi, sau nu ești disciplinat în această direcție. Aceasta nu este o provocare de tipul totul sau nimic. Fă pași mărunți. Dacă ai numai 10 minute, profită la maximum de fiecare clipă. Nu trebuie să citești 10 capitole din Biblie. Nu trebuie să faci o fișă de lectură pentru școală și nici nu vei primi notă la acest test. Ia aminte la acest verset și te va ajuta: „Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo…” (Isaia 28:13).

Cuvântul lui Dumnezeu este atât de bogat în adevăr, încât poți lua o frază sau o idee și s-o lași să se infiltreze și să infuzeze în mintea ta, fie că ai 10 minute, fie că ai două ore la dispoziție. În loc să te uiți la televizor sau să-ți verifici mereu mesajele primite pe telefon, mai bine stai, bea o cafea sau un ceai, și îngăduie Duhului Sfânt care locuiește în tine să interpreteze, să lărgească și să îmbogățească Cuvântul lui Dumnezeu, pe măsură ce îl derulezi în mintea ta. Gândește-te la el în timp ce te afli la volan, sau în pauzele de cafea. Vor fi zile când vei avea impresia că ai câștigat potul cel mare pe plan spiritual; în altele, ți se va părea că n-ai adăugat mai nimic la cunoașterea de bază a Bibliei. Perseverența este cheia. Fă lucrul acesta timp de un an și vei avea 365 de perspective biblice la care să te întorci mereu – iar acest fapt îți poate schimba viața în bine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 2:10-18

Se cuvenea pentru Dumnezeu să consume prin suferinţe pe „Căpetenia mântuirii noastre” (v. 10). De altfel, Isaia a spus: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinţei” (cap. 53.10). Şi cu ce scop? Ca să aducă mulţi fii la glorie. „Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi”, adaugă de asemeni profetul. Aceşti copii, pe care Dumnezeu I-a dat lui Hristos ca tovarăşi în glorie, sunt răscumpăraţii Lui dragi. „Lui nu-I este ruşine să–i numească fraţi” (v. 11). Dar, pentru a putea lua în mâini cauza lor, El a trebuit mai întâi să fie făcut asemenea lor, să fi devenit Om adevărat (v. 14). Şi capitolul nostru ne oferă mai multe motive nepreţuite pentru acest secret:

Isus a venit în natura noastră pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, reîncepând istoria noastră, şi pentru a–I permite să realizeze planurile cu privire la om.

El a luat un trup pentru a putea muri şi astfel pentru a repurta victoria asupra prinţului morţii în propria sa întăritură.

În sfârşit, Isus S-a îmbrăcat în firea noastră omenească pentru a intra deplin în durerile noastre şi pentru a le înţelege cu o inimă de Om. Propria Lui experienţă de suferinţă Îi permite să simpatizeze deplin cu încercările noastre, ca Preot credincios şi îndurător. Ce mângâiere pentru toţi cei necăjiţi!

6 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Aleși după știința dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, în sfințirea Duhului, spre ascultarea lui Isus Hristos și stropirea cu sângele Lui.

1 Petru 1.2

Suntem aleși spre ascultarea lui Isus și spre stropirea cu sângele Lui. Prin sfințirea Duhului, Dumnezeu ne-a pus deoparte pentru aceste două lucruri. Suntem aleși atât pentru a da expresie vieții Sale, cât și pentru a rămâne sub eficacitatea morții Sale.

Sfințirea Duhului este o lucrare efectivă a Duhului Sfânt în noi, prin care suntem născuți din Duhul și prin care primim o viață nouă și o natură nouă. Aceasta produce o schimbare totală a tendințelor noastre, fapt care se traduce printr-o dorință de a asculta. Apostolul Pavel a putut astfel să spună chiar înainte de a avea cunoștință de eficacitatea sângelui: „Ce trebuie să fac, Doamne?”. Ascultarea de Hristos nu înseamnă că ne plasăm sub un nou regulament, în baza căruia dăm curs ascultării de Hristos, ci înseamnă faptul că suntem puși deoparte pentru a asculta cum a ascultat El. Avem o natură nouă, căreia îi place să facă voia lui Dumnezeu, precum Hristos care putea să zică: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29).

Sfințirea despre care se vorbește aici nu este sfințirea practică a credinciosului, care este în mod cert una relativă sau gradată, și pe care o găsim tratată în alte pasaje, ci este acea sfințire mult mai profundă, care este absolută. Este vorba de acea «lucrare efectivă a harului divin care întâi de toate separă de lume și pune deoparte pentru Dumnezeu, fie el iudeu sau păgân» (W. Kelly). Ordinea în care este prezentat adevărul arată clar că nu poate fi vorba de sfințirea practică. Astfel, în timp ce sfințirea practică are loc după îndreptățirea prin sânge, sfințirea din acest pasaj are loc înainte de a fi menționat sângele.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.3

Rugăciune și învățătură

Ana era o elevă conștiincioasă. Aproape întotdeauna primea nota maximă. Într-o zi, Ana a fost întrebată de una dintre colege cum se face că își rezolvă așa de bine temele. Colega nu era prea silitoare la învățătură și adesea nu-și făcea temele. Ana a răspuns:

— Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Binecuvântarea Lui este un mare ajutor pentru mine.

— Într-adevăr? Chiar așa? Atunci mă voi ruga și eu.

A doua zi, colega a greșit la o temă. După oră, ea a venit la Ana și i-a zis nemulțumită:

— Eu m-am rugat și iată rezultatul: Nimic!

— Poate n-ai învățat suficient, i-a zis Ana.

— Învățat? Eu m-am gândit că este treaba lui Dumnezeu.

— Trebuie și să înveți, și să te rogi, i-a zis liniștită Ana.

Cum ar putea Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze în lucrarea noastră, dacă noi nu luăm lucrurile în serios și suntem leneși la învățătură? Iată un exemplu și pentru cei mici, și pentru cei mari! Dumnezeu ascultă rugăciunea fiecăruia, dar și noi trebuie să ne facem partea de lucrare. A ne ruga și a învăța, a ne ruga și a lucra este partea noastră, iar Dumnezeu este Cel care dăruiește binecuvântarea Sa peste munca noastră.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 2.1-55 · Psalmul 78.65-72

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înțelepciunea…” (Coloseni 3:16)

A reflecta pe îndelete la Cuvântul lui Dumnezeu constituie una dintre cheile creșterii spirituale. În Psalmul 1, în versetul 2, David îl fericește pe omul care „zi şi noapte cugetă la Legea” Domnului. Dar termenul „cugetare” nu este unul pe care generația mesajelor rapide și a rețelelor de socializare să-l înțeleagă foarte bine. Când vorbim despre „a cugeta” ne închipuim poate niște călugări sobri, îmbrăcați cu robe aspre, psalmodiind îngenunchiați de când răsare soarele și până când apune. Prin urmare, ne vine s-o luăm la sănătoasa în direcție opusă. Admirăm astfel de oameni și considerăm că e nevoie de chemare divină pentru așa ceva, dar ajungem la concluzia că sigur El nu ne-a chemat și pe noi să facem asta! Sau credem că meditația este o disciplină care necesită timp neîntrerupt, adică exact ceea ce noi nu avem deloc!

Care sunt consecințele? Trăim niște vieți ocupate, dar goale din punct de vedere spiritual. Unii dintre noi credem de fapt că meditația este un lucru bun, dar avem impresia că există prea multe alte domenii din sfera creșterii spirituale și a dezvoltării caracterului la care trebuie să lucrăm mai întâi. Care este problema? Noi nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă să medităm pe îndelete și în liniște asupra Bibliei și nu pricepem bogăția beneficiilor pe care ni le oferă cugetarea la Scriptură!

O linguriță de cafea instant este bună dacă dorești gustul simplu de cafea. Dar dacă îți dorești ceva mai mult – dacă vrei să te bucuri de aromele cafelei în toată bogăția ei, făcută după toate regulile artei – atunci trebuie să separi zațul de lichid, printr-o sită… Așadar, am putea parafraza versetul 2 din Psalmul 1, în felul următor: „Legea Domnului este filtru pentru viața sa, zi și noapte.” Iată de ce a spus apostolul Pavel: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Astăzi, bucură-te de aroma Cuvântului lui Dumnezeu și experimentează-i puterea.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 2:1-9

Pentru că „Dumnezeu ne-a vorbit în Fiul”, „de aceea ~ adaugă capitolul 2 ~ trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite”.

Deja, pe muntele sfânt, o voce din cer îi îndemnase solemn pe cei trei ucenici să asculte, nu mai mult de Moise şi de Ilie, ci de Fiul Preaiubit. „Şi ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur” (Matei 17.5,8). Şi noi, prin credinţă, „Îl vedem pe Isus” (v. 9).

Capitolul 1 ni L-a prezentat potrivit titlurilor Sale divine, de Creator şi de Întâi–născut. Aici este înfăţişat ca Om glorificat şi ca Învingătorul morţii. În capitolul 1, toţi îngerii lui Dumnezeu I se închinau; aici, în capitolul 2, Isus a fost făcut mai prejos decât ei, din cauza acestei morţi căreia a trebuit să-i cunoască gustul nespus de amar (v. 9b).

Psalmul 8 însă, citat aici, ne dezvăluie ansamblul planului lui Dumnezeu cu privire la „Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5). O cunună de glorie şi de onoare Îi încununează fruntea, stăpânirea universală Îi aparţine de drept; în curând, totul se va supune legii Lui. Dar deja locul ocupat de „Căpetenia mântuirii” noastre proclamă excelenţa acestei mântuiri (v. 10). Cum vom scăpa noi dacă o neglijăm? (cap. 10.29). Să remarcăm cu atenţie: este suficient a fi neglijent, a amâna pe mai târziu. În adevăr, să ne grăbim să apucăm „o mântuire aşa de mare” (v. 3).

5 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălțat prin dreapta Sa ca Domn și Mântuitor, ca să dea pocăință lui Israel și iertare de păcate.

Fapte 5.30,31

Hristos, Mântuitorul nostru (4) – Înălțat

Aici, în Fapte 5, îi vedem pe Petru și pe ceilalți apostoli cum sunt puși în închisoare de către conducătorii religioși (versetul 18). Totuși, avem în aceasta o ilustrație a faptului că niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. Un înger este trimis pentru a-i elibera din închisoare, iar el le spune: „Duceți-vă, și stați în templu și vorbiți poporului toate cuvintele Vieții acesteia” (versetul 20).

Apostolii sunt apoi aduși înaintea marelui preot și a sinedriului. Petru și ceilalți apostoli îi avertizează pe acești conducători că împotrivirea lor era, în realitate, față de Dumnezeu Însuși. Ei erau vinovați de omorârea Domnului Isus, pe care Îl răstigniseră pe o cruce: „Pe El Dumnezeu L-a înălțat prin dreapta Sa”. Israel Îl lepădase pe Mesia al lor, însă Dumnezeu Îl primise. Ce lucru solemn! Petru le spune că El era înălțat pentru a fi „Domn și Mântuitor”. Chiar și atunci, înălțat ca Mântuitor, El era la dispoziția lui Israel pentru a fi chemat de ei, „ca să dea lui Israel pocăința și iertarea de păcate”. Ioel profețise despre acest lucru: „Oricine va chema numele Domnului va fi mântuit” (Ioel 2.32). În timp ce Israel aștepta eliberarea de romani, Petru le spune că Domnul este gata să-i mântuiască de păcatele lor (conform cu Matei 1.21).

Știm că Israel, ca popor, a refuzat și această ofertă, venită din partea unui Hristos înălțat. Ce minunat însă că la noi, la cei dintre națiuni, evanghelia a venit în felul acesta (Isaia 49.6)! Noi Îl cunoaștem astăzi ca Mântuitor. Și ce mare îndurare a Dumnezeului nostru că, într-o zi viitoare, rămășița restabilită a lui Israel Îl va primi pe Mesia și va cunoaște atât iertarea de păcate, cât și eliberarea de vrăjmașii ei! Îndurarea care ne-a mântuit pe noi îi va mântui și pe ei (Romani 11.30-32).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!

Psalmul 119.103

Același „tratament” îl folosea și medicul

O doamnă care se lupta adesea cu melancolia a decis în cele din urmă să consulte un medic cunoscut. Acesta, pe lângă cunoștințe medicale, avea și abilități de comunicare cu oamenii și i-a pus o serie de întrebări, a notat răspunsurile și le-a examinat cu atenție. Și-a dat seama care era problema ei și, fără să-i prescrie ceva, s-a ridicat de la birou și i-a spus: „De acum înainte, vă rog să citiți Biblia timp de o oră în fiecare seară. După o lună, aș vrea să ne revedem”.

„Își bate joc de mine. Nu am venit la un preot, ci la un doctor”, și-a spus femeia. – Cu toate acestea, în acea seară a luat Biblia ca să citească. „La urma urmei, nu mă costă nimic. Vreau să încerc acest «tratament».” A citit și, după un timp, a simțit nevoia să se roage. Și așa a făcut seară de seară. Încetul cu încetul, un anumit echilibru interior i-a alungat gândurile întunecate. Apoi a mers din nou la medic.

„Se vede imediat că vă simțiți mai bine!”, a exclamat medicul. „Dar nu mă surprinde deloc. V-am prescris același «tratament» pe care îl folosesc și eu.” Apoi a luat de pe birou o Biblie uzată de mult citit și a continuat: „Vedeți această carte? O citesc în fiecare dimineață. Nu încep niciodată o consultație fără să o citesc. Ea îmi oferă stabilitate interioară. Nu-mi mulțumiți mie, mulțumiți-I lui Dumnezeu! Și, mai presus de toate, continuați acest tratament!”.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 1.1-54 · Psalmul 78.54-64

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI O PERSOANĂ CRITICĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Aaron a zis: …Nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi…” (Numeri 12:11)

Dacă trăiești cu impresia că atitudinea critică față de ceilalți este doar o exercitare a dreptului tău de liberă exprimare, și că nu e mare lucru, atunci oprește-te și gândește-te la următoarele patru lucruri:

1) Dumnezeu a considerat că Aaron și Maria au păcătuit atunci când l-au criticat pe Moise că s-a căsătorit cu o femeie etiopiancă. El a lovit-o pe Maria cu lepră, iar Aaron a recunoscut, s-a grăbit să se pocăiască și a spus: „nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi.” Da, Dumnezeu a vindecat-o pe Maria, dar după ce a fost făcută de rușine, în mod public.

2) Atitudinea critică îți va aduce suferință pe plan relațional. Iată ce a pățit Maria: „Domnul a zis lui Moise: „Să fie închisă deci şapte zile afară din tabără, după aceea să fie primită în tabără.” (Numeri 12:14). Lepra era o boală contagioasă și cei care o aveau erau izolați de restul lumii. Din exemplul acesta putem primi o învățătură importantă. Când ajungi să fii cunoscut pentru atitudinea ta critică, oamenii se vor distanța de tine și te vor evita. E o chestiune de încredere; ei știu că dacă vei discuta cu ei despre alții, vei discuta și cu alții despre ei.

3) Atitudinea critică zădărnicește propășirea tuturor. „Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n-a pornit până ce n-a intrat din nou Maria în tabără.” (Numeri 12:15) Ai auzit sau ai făcut parte, vreodată, dintr-o organizație în care cineva care găsea vină tuturor a distrus eficiența și a încetinit progresul întregului grup? Asta face atitudinea critică în colectivitate, familie sau biserică!

4) O atitudine critică rănește relația ta cu Dumnezeu. Biblia ne spune ce fel de atitudine trebuie să avem: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său… Cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:1-3, 5). Așa că, fii atent azi la atitudinea ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 1:1-14

Autorul Epistolei către Evrei este probabil apostolul Pavel. El însă nu şi–a dat numele, pentru a lăsa în întregime locul Domnului Isus, marelui „Apostol al mărturisirii noastre” (cap. 3.1). După ce vorbise prin atâtea instrumente diferite, Dumnezeu a sfârşit prin a Se adresa direct lui Israel şi oamenilor prin propriul Lui Fiu (Ieremia 7.25; Marcu 12.6). El este Cuvântul, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu. Iar pentru a ne da o idee mai înaltă, ne învaţă Cine este acest Fiu: Moştenitorul tuturor lucrurilor, Creatorul lumilor, Strălucirea gloriei Sale şi Întipărirea fiinţei Sale, Cel care susţine toate lucrurile (Ioan 1.1,18). Iar Cel care a făcut lumile este, de asemenea, Cel a făcut curăţirea de păcate. Însă, în timp ce, pentru a crea, a fost suficient un cuvânt, pentru a face curăţirea de păcate, El a trebuit să plătească preţul suprem: propria Lui viaţă.

Mai multe citate din psalmii pe care îi numim mesianici: Psalmul 2, 45, 102, 110, fixează înălţarea şi supremaţia Fiului lui Dumnezeu. Îngerii sunt creaturi, Isus este Creatorul; ei sunt slujitori, El este Domnul. Îngerii, în chip nevăzut, lucrează în favoarea noastră; Isus singur a înfăptuit curăţirea de păcate, de ale mele şi de ale tale. Iar ceea ce El este pune în evidenţă într-un mod incomparabil valoarea a ceea ce El a făcut.

4 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin îndurarea Ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale.

Exod 15.13

Poporul a putut rosti aceste cuvinte, deși picioarele lor abia călcaseră marginea pustiei. Aceasta nu era expresia unei speranțe vagi, care să se bazeze pe șansa oarbă. Nu! Când sufletul este în întregime cu Dumnezeu, poate să se avânte în toată plinătatea harului Său, să se încălzească în strălucirea feței Sale și să se desfete în belșugul îndurărilor Sale și în bunătatea Sa plină de dragoste. Nu este niciun nor la orizont atunci când sufletul credinciosului, ocupându-și locul pe stânca veșnică pe care dragostea răscumpărătoare l-a așezat și l-a unit cu un Hristos înviat, caută în vistieria nelimitată a planurilor și scopurilor infinite ale lui Dumnezeu și se bazează pe strălucirea acelei glorii pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru toți aceia care și-au spălat hainele, albindu-le în sângele Mielului.

Acesta este motivul acelor laude strălucitoare, înalte și fără pereche pe care le găsim de-a lungul Scripturii. Făptura este cu totul dată deoparte și Dumnezeu rămâne singurul Obiect al laudei. El umple întregul orizont al sufletului. Nu mai există nimic de la om – nici simțăminte de-ale sale, nici experiențe de-ale sale – de aceea fluviul laudei poate curge din belșug și neîntrerupt. Ce diferență între această stare și unele cântări pe care le auzim adesea cântate de creștini, cântări care abundă în menționarea falimentului, a slăbiciunii și a lipsurilor noastre! Realitatea este că nu vom putea niciodată să cântăm cu o adevărată inteligență și putere spirituală, cât timp privim la noi înșine. Căci, privind la noi, vom descoperi mereu ceva înăuntrul nostru care va fi o piedică în calea închinării. De fapt, mulți consideră o virtute să se afle într-o stare de continuă îndoială și ezitare; și, în consecință, cântările lor sunt potrivite cu starea lor. Astfel de persoane, oricât de sincere și de pioase ar fi, nu au pătruns niciodată, în ce privește experiența practică a sufletului, pe adevăratul teren al închinării. Astfel de creștini încă nu au terminat cu ei înșiși; nu au trecut prin Marea Roșie și, ca oameni botezați spiritual, nu și-au luat locul pe țărmul celălalt, în puterea învierii. Într-un fel sau altul, ei încă se preocupă cu ei înșiși și nu privesc eul ca fiind crucificat și înlăturat pentru totdeauna dinaintea lui Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, are urechi și n-aude!

Ieremia 5.21

Plantele care aud

„Pot auzi plantele?” Înainte de a scutura energic din cap, vă rugăm să citiți mai departe: Oamenii de știință au dovezi solide că unele plante răspund la undele sonore într-un anumit spectru de frecvențe. Dacă se difuzează plantei sunetul unei albine în zbor sau semnale sonore cu frecvențe similare, florile produc, în câteva minute, mai mult nectar sau nectar mai concentrat. Se pare că petalele „aud” albina și cresc imediat producția de nectar.

Faptul că plantele „aud” este o situație avantajoasă pentru ambele părți: planta își poate folosi mai bine resursele, iar albina este răsplătită cu o cantitate mai mare de nectar. Cu toate acestea, modul în care plantele și albinele au învățat să interacționeze este încă un mister.

Deci se pare că unele plante au „urechi” și pot auzi. Dar câți oameni au urechi, mult mai perfecte și mai eficiente decât cele ale plantelor – și totuși nu aud: copiii nu aud, pentru că sunt captivați de jocurile lor; persoanele în vârstă nu aud, pentru că auzul lor s-a deteriorat; elevii nu aud, pentru că se gândesc în altă parte.

Adesea suntem surzi atunci când Dumnezeu ne vorbește prin evenimente naturale sau prin nenorociri. El ne vorbește prin intermediul oamenilor, precum profetul Ieremia în versetul de astăzi, și prin Cuvântul Său, Biblia. Dumnezeu dorește ca oamenii să audă, să asculte și să-I deschidă ușa. Domnul Isus spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20).

Citirea Bibliei: Rut 4.1-22 · Psalmul 78.34-53

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ-ȚI GESTIONEZI EMOȚIILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:19-21)

Dacă ai citit istoria lui Iosif, cred că ești de acord că el ar fi avut toate motivele să fie mânios, plin de amărăciune și dornic să se răzbune, pentru felul vrednic de dispreț în care l-au tratat frații săi.

Dar, ce a făcut el? Nu s-a umplut de furie și nu s-a răzbunat. El a ajutat Egiptul, țara robiei și întemnițării sale nedrepte, să supraviețuiască în timpul foametei. Și-a hrănit familia, când frații săi au venit să cumpere mâncare. El a ales să ierte, și astfel a fost eliberat de emoțiile negative. El a rezolvat problemele trecutului, nu a lăsat ca acestea să-i afecteze viitorul, și a rămas în voia lui Dumnezeu. Ajuns al doilea ca rang în Egipt, după Faraon, Iosif avea putere de viață și de moarte asupra celor care-l făcuseră să sufere. Cu toate acestea, el le-a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:20-21).

Toți avem reacții emoționale în relațiile noastre, dar mânia sau dezamăgirea vor fi o problemă doar dacă ești controlat de emoții. Când mânia te face să deteriorezi lucrurile de care Dumnezeu te-a făcut responsabil, emoțiile tale sunt gestionate greșit! Când nu reușești să-ți gestionezi mânia, îi faci loc diavolului! Iar Biblia ne avertizează în privința aceasta: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: învață să-ți gestionezi bine emoțiile!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Filimon 13-25

Onisim înseamnă „folositor”. Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). În plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s-ar fi gândit numai la el însuşi, nu s-ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să-i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste” faţă de el (2 Corinteni 2.8).

Această istorie a lui Onisim este, într–un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu Ioan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17‑19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul, ~ pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.

3 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, rugându-ne întotdeauna pentru voi, după ce am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți pentru toți sfinții, datorită speranței care vă este păstrată în ceruri.

Coloseni 1.3-5

Iată pentru ce mulțumește apostolul! Era o frumoasă mărturie. Hristos Isus era obiectul credinței și al încrederii lor. Privirea lor spirituală se oprea asupra Persoanei și lucrării Sale. De aici decurge în mod necesar dragostea, deoarece credința lucrează prin dragoste. Fără dragoste, credința este ca un pom fără roade. Iar această dragoste nu excludea pe nimeni; ea îi cuprindea pe „toți sfinții”, pe toți aceia care, ca și ei, fuseseră puși deoparte pentru Dumnezeu și erau părtași privilegiilor copiilor Săi. Astfel se caracterizează dragostea creștină: ea este largă, este cuprinzătoare.

Dacă apostolul aduce mulțumiri și se roagă necurmat pentru coloseni, el o face și „datorită speranței care le este păstrată în ceruri”. Apostolul știa ce le era rezervat în ceruri, în afara sferei pământești, și se bucura de acest lucru, îndreptând și privirile lor spre această țintă cerească. Înviați cu Hristos – cu un Hristos aflat acum în ceruri – ei nu puteau avea altă speranță decât una cerească; acesta era lucrul care îi caracteriza pe ei și care trebuia să caracterizeze și umblarea lor. Nici iudaismul, cu preceptele lui, și nici filosofia, cu speculațiile ei zadarnice, nu le puteau da această speranță care să îi desprindă de pământ și să îi atașeze de cer, locul unde Se află Obiectul credinței și al dragostei. Numai evanghelia ne luminează cu această lumină cerească, deoarece ea vine de sus și într-acolo ne îndreaptă și inimile noastre.

Colosenii, care erau în pericol să fie antrenați în practicile unei religii pământești, sunt readuși spre adevărata lor destinație prin chiar aceste cuvinte: „Speranța care vă este păstrată în ceruri”. Fie ca și noi, care suntem expuși aceluiași pericol de a ceda la provocările preocupării cu cele ale pământului, să ne amintim neîncetat de „speranța care ne este păstrată în ceruri” și care trebuie să facă din noi oameni cerești, realizând faptul că suntem înviați cu Hristos nu pentru pământ, ci pentru cer, unde se află izvorul vieții noastre.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama ca nu cumva să refuzați să ascultați pe Cel … care vorbește din ceruri.

Evrei 12.25

Destinul sau providența divină?

Călătoria de afaceri fusese minuțios planificată, totul trebuia să decurgă foarte bine. Însă, pe drumul către aeroport, mașina a avut o pană. Toți cei trei din mașină au pierdut zborul și astfel au ratat întâlnirea importantă cu un client. Primul a rămas liniștit, al doilea și-a stăpânit cu greu indignarea, în timp ce al treilea a fiert de mânie.

Seara, cei trei au aflat uimiți știrea tragică: acel avion se prăbușise. Și nu era niciun supraviețuitor!

Primul este un om credincios, are o familie și este tată. Cu toate că în acea dimineață nu a înțeles de ce a permis Dumnezeu acea pană, a acceptat liniștit situația. Acum știe că Dumnezeu a vrut să-l păzească pe el și pe familia lui de o nenorocire. Adânc mișcat, Îi mulțumește Tatălui său ceresc.

Cel de-al doilea nu este credincios. Această întâmplare l-a pus însă pe gânduri. Unde ar fi fost acum, dacă ar fi prins avionul? Înțelege că există un Creator care îl iubește și care astăzi l-a ocrotit într-un mod special. Apelul de trezire al lui Dumnezeu l-a atins adânc și el se pune pe genunchi în fața acestui Dumnezeu atotputernic.

Cel de-al treilea este ateu. De dimineață era mânios. Acum se felicită pentru norocul lui și le povestește cunoscuților săi cum a scăpat de moarte. Apelul de trezire al lui Dumnezeu a ajuns la urechile lui, dar nu l-a mișcat cu nimic.

Recunoaștem noi oare intenția lui Dumnezeu în evenimentele care au loc în viața noastră?

Citirea Bibliei: Rut 3.1-18 · Psalmul 78.17-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINCI HOTĂRÂRI DE PUS ÎN PRACTICĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Să alergăm cu stăruinţă…” (Evrei 12:1)

Susan Alexander Yates, autoare creștină, ne sfătuiește să luăm următoarele cinci decizii pe care să le practicăm în fiecare zi din viața noastră:

1) Comunică Vestea Bună unei persoane care nu-L cunoaște pe Hristos. Dumnezeu ne poruncește să fim „sare și lumină” (Matei 5:13-16); lucrul acesta nu se va întâmpla dacă ne petrecem tot timpul cu persoane credincioase. Poate ți se pare înfricoșător să-i evanghelizezi pe alții, dar când îți asumi riscul, vei vedea că Dumnezeu lucrează prin tine.

2) Fii mulțumitor! Obișnuiam să mă trezesc și să mă gândesc la toate lucrurile pe care trebuia să le fac și la persoanele care aveau nevoie de mine. Mă cuprindea depresia înainte să cobor măcar din pat! Așa că am început să meditez la trăsăturile caracterului lui Dumnezeu, gândindu-mă cât de minunat este Dumnezeu. Perspectiva mea s-a schimbat. Încearcă și tu!

3) Petrece timp de calitate cu soțul sau cu soția ta. Mai demult aveam o bucată de pământ pe care am plantat zmeură. În primii ani am avut grijă de ea și am strâns o recoltă bogată. Apoi am devenit ocupată și zmeura a fost năpădită de buruieni. Căsnicia poate fi la fel. Devenim ocupați cu copiii, cu cariera, cu biserica… Avem impresia că vom petrece destul timp împreună când lucrurile se vor mai liniști. Problema este că viața nu se liniștește niciodată. Nu lăsa ca buruienile să-ți înece căsnicia! Tu crești viitori soți și soții, iar ei trebuie să învețe și să vadă că o căsnicie fericită se zidește în timp.

4) Uneori, spune „nu”! Maturizarea înseamnă să amâni ceva ce ai vrea să faci, pentru a te focaliza pe ce trebuie să faci. Peste zece ani, ce crezi că va conta mai mult: că ți-ai înscris copilul la încă o activitate, sau că ai spus „nu” și ați petrecut mai mult timp împreună?

5) Urmează-L pe Hristos cu forțe proaspete. Psalmistul David s-a rugat: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale” (Psalmul 51:12). Diversifică-ți programul. Alege un nou subiect de studiu biblic. Notează-ți într-un jurnal gândurile pe care le primești de la Domnul. Iar dacă te simți blazat, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate motivul!” Așadar, „să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1). Așa să ne ajute Dumnezeu și azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Filimon 1-12

În manualele şcolare, lecţiile propriu-zise sunt adesea urmate de câte un exerciţiu aplicativ. Epistola către Filimon ne face să ne gândim la aceasta. Ea nu conţine nicio revelaţie particulară, însă ne arată punerea în practică de către Pavel şi tovarăşii lui a îndemnurilor din celelalte epistole ale sale.

„Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie”, le scria el colosenilor (cap. 3.12; comp. şi v. 5 cu Efeseni 1.15). Şi tocmai în Colose locuia Filimon, om evlavios, prieten al apostolului, bogat, pentru că avea sclavi. Unul dintre ei, Onisim, după ce fugise de la el, l–a întâlnit pe Pavel, întemniţat la Roma, şi s–a întors la Dumnezeu. Acum apostolul îl trimitea la stăpânul lui, purtând acest mesaj emoţionant. Era o acţiune contrară poruncii legii, potrivit căreia sclavul fugit nu trebuia dat înapoi stăpânului său (citiţi Deuteronom 23.15,16). Legea, în adevăr, ţinea cont de împietrirea inimii omului (comp. cu Marcu 10.5), în timp ce harul, la apostol, ţinea cont de acelaşi har care lucra şi în inima lui Filimon. Pavel cunoştea dragostea acestuia pentru toţi sfinţii (v. 5) şi dovezile pe care le dăduse (v. 7).

2 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis.

Matei 3.16

Cerul deschis (1) – Isus Hristos, Obiectul plăcerii cerului

Există patru ocazii în Noul Testament în care vedem cerurile deschise (Matei 3.16; Ioan 1.51; Fapte 7.56; Apocalipsa 19.11). Fiecare dintre ele Îl are pe Domnul Isus ca Obiect special.

Prima dintre ele, care oferă caracterul următoarelor, apare la începutul slujirii lui Hristos pe pământ. Domnul Isus a venit la Ioan pentru a fi botezat, însă Ioan căuta să-L împiedice (Matei 3.14), spunând că el ar fi trebuit să fie botezat de Hristos. Domnul însă i-a răspuns: „Lasă acum; pentru că așa se cuvine, să împlinim toată dreptatea” (versetul 15). Domnul, în har deplin, spune: „Se cuvine să împlinim”, identificându-Se astfel cu lucrarea lui Ioan. Trebuie să știm însă că El nu avea deloc nevoie să fie botezat, fiindcă nu păcatul Îl adusese acolo, ci dreptatea.

Acesta este motivul pentru care cerul s-a deschis și pentru care auzim glasul Tatălui, exprimând plăcerea Sa supremă în Fiul Său. Fiindcă El luase această poziție de umilință, oamenii ar fi putut să-L așeze la același nivel cu cei păcătoși. Cerul însă n-a permis așa ceva, astfel că glasul divin a răsunat – Hristos era Obiectul plăcerii cerului.

Este scris că, atunci când „Domnul a privit din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul cu pricepere, care-L caută pe Dumnezeu”, concluzia a fost că „toți s-au abătut, toți s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar” (Psalmul 14.2,3). Această concluzie a fost valabilă doar până când Fiul lui Dumnezeu a venit aici și a locuit printre oameni – atunci cerul s-a deschis cu plăcere deasupra unui Om.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

1 Timotei 2.1,3

Străbunica mea

Amintirile din copilărie despre străbunica mea sunt, din nefericire, foarte sumare. Locuința ei era mică și întunecoasă. Și-a petrecut ultimii ani ai vieții, în mare parte, lângă soba din fontă, care servea atât pentru încălzit, cât și pentru gătit.

Îmi pot aminti însă foarte bine de fața ei prietenoasă și binevoitoare și de mâinile ei care m-au impresionat ca și copil, deoarece aveau multe riduri. În ultimii ei ani de viață, străbunica ședea adesea cu mâinile împreunate pe scaunul ei din apropierea sobei. Cât de mult au muncit, au ajutat, au atins, au cârpit, au curățat, au spălat, au mângâiat și s-au rugat aceste mâini în decursul anilor!

În ultimul timp, lumina ochilor ei devenise atât de slabă, încât nu mai putea face mai nimic. Dar s-a rugat cu atât mai mult. Câte rugăciuni a rostit ea pentru copiii, nepoții și strănepoții ei! Și, cu siguranță, un rezultat al acestor rugăciuni este și faptul că mulți dintre urmașii ei L-au primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal.

Pentru mine, fața prietenoasă și mâinile cu riduri ale străbunicii mele credincioase sunt o mare încurajare, arătându-mi că o viață împreună cu Dumnezeu este plină de sens, foarte fericită și cu multe satisfacții.

Citirea Bibliei: Rut 2.1-23 · Psalmul 78.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PRIVI ÎN URMĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

Revenim azi la cuvintele autoarei creștine Ellen Vaughn, care scria că – pentru ca vitalitatea noastră spirituală să abunde, noi trebuie să dăm (spuneam ieri):

1) Greșelile pe care le-am făcut când nu eram întorși la Domnul.

2) Rușinea noastră pentru păcatele comise, și pe care Domnul Isus a luat-o asupra Sa.

Și continuă cu al treilea lucru pe care trebuie să-l dăm uitării: „Succesele pe care le-am avut fără Dumnezeu! Asta nu înseamnă că trebuie să ștergem cu buretele tot ce-am realizat, ci să nu ne împăunăm cu ele; să lucrăm și să trăim dând tot ce avem mai bun pentru Dumnezeu, care Se bucură când reușitele noastre sunt spre slava Sa.

Suntem îndemnați să uităm succesul din trecut – dacă acesta ne definește identitatea sau dacă ne face să fim plini de sine, încrezuți și lăudăroși. Nu trebuie să preamărim trecutul, umflându-i succesele. În același fel, trebuie să ne asigurăm că lucrarea și harul lui Dumnezeu din viețile noastre nu sunt de domeniul trecutului! Dacă putem da exemple de credincioșie a lui Dumnezeu doar de acum cinci ani, dar nu și de săptămâna aceasta, relația noastră cu Hristos are nevoie de împrospătare!” Apostolul Pavel îi avertizează pe filipeni cu privire la cei ce își pun încrederea în lucrurile și în realizările omenești: „Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult” (Filipeni 3:4), a spus el, prezentându-și CV-ul pe care mulți din vremea lui l-ar fi invidiat. Dar el n-a rămas agățat de trecutul său, ci spune în continuare: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos… fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:7, 13-14)

Vestea bună este că Dumnezeu nu-ți analizează trecutul pentru a-ți determina viitorul. El spune: „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou!” Așadar învață din trecut, dar nu te mai gândi la el; nu mai privi în urmă, ci înainte și în sus – la Hristos!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Tit 3:1-15

Purtarea noastră faţă de autorităţi şi faţă de toţi oamenii trebuie, în mod necesar, să fie deosebită de tot ce eram „şi noi” înainte de întoarcerea la Dumnezeu. Şi această amintire a tristei noastre stări de altădată este în măsură să ne facă „plini de blândeţe faţă de toţi oamenii” (v. 2; Filipeni 4.5). Departe de a ne ridica deasupra lor, noi putem să-i invităm, prin propriul nostru exemplu, să profite de acelaşi har care ne-a regenerat pe noi (prin spălarea naşterii din nou).

În această epistolă, faptele bune sunt menţionate de şase ori (cap. 1.16; 2.7,14; 3.1,8,14). Sub pretext că ele nu au valoare pentru mântuire (v. 5), noi riscăm să le subestimăm importanţa şi să ne despărţim de alţi creştini mai puţin instruiţi asupra altor aspecte doctrinare. Dimpotrivă, noi trebuie să fim „cei dintâi în fapte bune”, şi aceasta cu un dublu scop: întâi pentru a fi de folos oamenilor (v. 8), apoi pentru a nu fi neroditori (v. 14). Domnul are plăcere să producă roade în viaţa alor Săi şi tot El apreciază natura lor. Bună este numai lucrarea făcută pentru El. Vânzând parfumul pentru a da săracilor, Maria ar fi făcut o faptă bună înaintea ochilor lumii, dar, vărsându-l pe picioarele Domnului, a ştiut să facă o lucrare bună pentru El (Matei 26.10).

1 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

Ioan 12.1,2

Ce scenă minunată avem aici! Dovada dragostei Domnului și a puterii Sale biruitoare asupra morții se afla acolo, în persoana lui Lazăr. Avem aici un cerc al dragostei, căci, în capitolul anterior, citim că „Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr” (Ioan 11.5). Dragostea Lui era un lucru bine cunoscut, fiindcă surorile îi trimiseseră mesajul: „Cel pe care îl iubești este bolnav”. După ce l-a înviat pe Lazăr, Domnul a venit în Betania, unde I-au pregătit o cină.

Și cum dragostea întotdeauna își găsește plăcerea să cheltuie și să se cheltuie pentru cei iubiți, I-au pregătit Domnului un ospăț, oferindu-I locul dintâi. Marta slujea, Lazăr era unul dintre cei care stăteau cu El la masă, iar Maria a adus un parfum foarte scump, pe care l-a turnat pe picioarele Lui. În felul acesta, ea și-a luat locul de închinătoare, bucurând inima Lui, peste care crucea își arunca umbra întunecoasă, iar casa a fost umplută de mireasma parfumului. Deși urât de atâția care în scurt timp aveau să-L răstignească, Domnul este iubit, adorat și onorat aici, în Betania, cu șase zile înainte de moartea Sa.

Fie ca inimile noastre, atrase de gloria și de dragostea Lui nepieritoare, să-I pregătească și ele o cină! Uniți în duh cu toți cei care-L iubesc cu sinceritate, să ne adunăm laolaltă pentru numele Lui, recunoscând că El este singurul centru de strângere laolaltă! Să luăm cina Sa cu inimi recunoscătoare și pline de închinare și, cu speranța fericită de a fi pentru totdeauna cu El, să ne aducem aminte de El: „Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta vestiți moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11.26).

N. Anderson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Destul m-au asuprit din tinerețe, dar nu m-au biruit.

Psalmul 129.2

Asuprit, dar nu biruit

Domnul Isus a fost asuprit din tinerețea Lui de oameni dușmănoși. Chiar prunc fiind, părinții Săi au fost nevoiți să fugă cu El în Egipt, pentru că împăratul Irod căuta să-L omoare. La 30 de ani, El a început să vestească în Nazaret harul lui Dumnezeu, care este pentru toți oamenii, indiferent de proveniența lor. Oamenilor din Israel nu le-a plăcut aceasta, s-au supărat și au vrut să-L arunce jos de pe munte.

El a avut parte și de împotrivirea conducătorilor religioși ai poporului. Un exemplu îl găsim în Luca 11.53: „Cărturarii și fariseii au început să-L pună la strâmtoare”. În Psalmi citim cât de mult L-a durut această asuprire: „Mă înconjoară cu vorbe pline de ură și se războiesc fără temei cu mine” (Psalmul 109.3). „O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri puternici din Basan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește” (Psalmul 22.12,13).

La sfârșit au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-L omorî pe Domnul Isus. Pe dealul Golgota, unde El a murit pe cruce, se părea că dușmanii Săi au triumfat și L-au învins. Dar nu a fost așa. În moartea Lui, Isus Hristos a obținut cea mai mare victorie. El a nimicit moartea (2 Timotei 1.10), l-a nimicit pe diavolul care are puterea morții (Evrei 2.14) și a biruit lumea (Ioan 16.33). Acestea sunt dovedite de învierea și înălțarea Lui la cer.

„Credem în Cel ce a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.24,25).

Citirea Bibliei: Rut 1.1-22 · Psalmul 77.11-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PRIVI ÎN URMĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

Se spune că legendarul jucător de baseball Satchel Paige ar fi rostit aceste cuvinte: „Nu te uita în urmă… S-ar putea ca ceva să te distragă!”

Mi se par inspirate și adevărate aceste cuvinte!

Apostolul Pavel redă aceeași idee în felul următor: „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, mă arunc spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13). Iar autoarea creștină Ellen Vaughn a scris: „Pentru ca vitalitatea noastră spirituală să abunde, noi trebuie să dăm uitării:

1) Toate greșelile pe care le-am făcut când nu eram întorși la Domnul. Firește, trebuie să ne aducem aminte de fiecare păcat, și să-l mărturisim, să ni se ierte și să-l eliminăm din viața noastră. Dar după ce le mărturisim, trebuie să le dăm uitării. Dumnezeu ne asigură că nu mai există nicio înregistrare a acelor infracțiuni. Ele sunt șterse, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Satan va încerca să ne tulbure, ca să trăim în vinovăție și teamă. El ne va duce în încăperile întunecoase ale memoriei unde cele mai urâte păcate ale noastre se proiectează pe pereții minții noastre. Acum, trebuie să clarificăm un lucru, altfel vom rata adevărul eliberator. Să nu-ți închipui că iertarea este adevărată numai dacă experimentăm un fel de amnezie sfântă. Iertarea nu depinde de noi, ci de Dumnezeu. Iar Sfânta Scriptură ne asigură că Dumnezeu ne iartă păcatele (vezi Evrei 8:12), și tu trebuie să crezi!

2) Trebuie să uităm rușinea noastră. Apostolul Pavel ar fi putut fi un abonat la rușine – doar fusese implicat în hărțuirea, întemnițarea, torturarea și uciderea unor ființe umane inocente. Însă harul lui Dumnezeu este mai puternic decât rușinea noastră, care și-a pierdut puterea când Domnul Isus a murit și a înviat. Putem uita rușinea noastră, căci Domnul Isus a luat-o asupra Sa. A certat-o, a bătut-o, a învins-o. Nu trebuie s-o luăm înapoi!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Tit 2:1-15

Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni” în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2‑10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente” care pun în valoare învăţătura dată de Învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 Împăraţi 10.4,5).

Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme: 1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1-2; 3.7).

„Dumnezeului nostru Mântuitor, marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi Îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El Însuşi (v. 14).