Mana Zilnica

20 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi ați fost chemați la libertate, fraților; numai nu folosiți libertatea ca un prilej pentru carne, ci slujiți unii altora prin dragoste.

Galateni 5.13

Libertatea și dragostea merg împreună. Libertatea nu este adevărată dacă nu oferă ocazia manifestării spontane a dragostei. Libertatea este sfera de viață în care creștinul este introdus – libertatea de robia păcatului, de robia legii și de robia voinței proprii; libertate, de fapt, pentru a-L onora pe Dumnezeu. Exercitarea voinței proprii înseamnă robie, nu libertate. Diavolul, bineînțeles, caută să schimbe libertatea noastră în desfrânare, făcând din ea o permisiune pentru îngăduirea cărnii. Nu avem nicio scuză dacă suntem înșelați de el. Esența însăși a creștinismului este libertatea care ne aduce într-o totală dependență și supunere față de Dumnezeu. Aceasta este libertatea Duhului. Cât de dezonorant este deci să folosim această libertate ca un prilej pentru manifestarea cărnii! Cât de josnic este să ne folosim în mod nelegiuit de bunătatea lui Dumnezeu!

„Hristos este sfârșit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede” (Romani 10.4). Adevăratul caracter al copilului lui Dumnezeu este simplu și direct. Nu sunt impuse asupra lui scheme complexe de practică, nici ritualuri și ceremonii ale legii, precum în Vechiul Testament. De fapt, Romani 13.9 ne spune că toată legea este cuprinsă într-o singură expresie: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Acest lucru merge cu siguranță până la rădăcina problemei și dă o lovitură de moarte egoismului, care reprezintă motivația invariabilă a omului legalist. Cu cât cineva este mai legalist, cu atât va ignora mai mult cerințele legii. Doar cunoașterea lui Hristos oferă adevărata libertate a dragostei. „Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii … Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege … Dacă trăim în Duh, în Duh să și umblăm” (Galateni 5.16,18,25).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci același Domn al tuturor este bogat față de toți cei care Îl cheamă.

Romani 10.12

Pentru toți

Dumnezeu nu face nicio deosebire, ci oferă tuturor harul Său:

Bogații nu sunt privilegiați față de cei săraci, pentru că cei bogați nu-și pot cumpăra mântuirea cu bani. Prețul a fost plătit. Isus Hristos S-a jertfit la cruce, pentru ca păcătoșii, fie bogați, fie săraci, să fie îndreptățiți fără plată prin credința în El.

Cei cumsecade nu au parte de un tratament preferențial. Comportamentul lor bun nu-i duce în niciun caz în cer. Ei depind, la fel ca toți păcătoșii, de harul lui Dumnezeu și de lucrarea de mântuire a Domnului Isus.

Dumnezeu nu preferă un anumit popor. Fie că sunt europeni, africani sau asiatici, toți sunt bineveniți la El, dacă își mărturisesc păcatele și cred în Isus Hristos.

Nici studiile nu sunt un avantaj. Învățatului Nicodim, Fiul lui Dumnezeu i-a spus: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5).

Dumnezeu nu-i avantajează pe adulți față de copii. Mântuitorul a spus în mod explicit: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10.14).

Aceste deosebiri nu au nicio importanță când este vorba despre întoarcerea la Dumnezeu și nu vor avea nici în cer. Acolo vor fi numai oameni salvați prin sângele Domnului Isus.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 14.1-17 · Psalmul 87.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONAREA SCHIMBĂRILOR DE LA LOCUL DE MUNCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor…” (Eclesiastul 3:1)

Când apare vreo schimbare la locul de muncă, ne simțim adesea amenințați. Suntem obișnuiți cu personalitățile colegilor și ale șefilor și vrem să-și păstreze locul, să rămână la fel și să nu ceară de la noi nimic altceva decât ce le-am dat până acum. Din dorința de a avea stabilitate, securitate și predictibilitate, nu reușim să ne pregătim pentru instabilitate, nesiguranță și neprevăzut. Ce ironic!

Dacă am fi dispuși să ne adaptăm așteptările și să fim mai realiști, nu am fi atât de traumatizați când apar schimbări. Lucrurile se pot schimba peste noapte. Poate fi vorba despre pierderea unui părinte, a unui loc de muncă sau a sănătății. Putem spune că schimbarea este singura constantă din viață! Și ea are potențialul fie să te ducă spre lucruri mai bune, fie să te aplatizeze ca un tăvălug…

Alegerea îți aparține! Biblia ne spune că: „Toate îşi au vremea lor.” Adevărul este că Dumnezeu este singura ta ancoră sigură în viață, deci dacă ești înțelept, vei zidi o relație puternică cu El. La urma urmelor, El nu te va lăsa să depinzi de altceva decât de El. Iar istoria lui Ilie prorocul poate fi un exemplu pentru noi: „Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu. Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.” (1 Împărați 17:6-7). Probabil că Ilie o fi intrat în panică, dar nu și Dumnezeu! „Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (1 Împărați 17:8-9).

Să reținem ce a folosit Dumnezeu pentru a-i purta de grijă lui Ilie: corbi, un pârâu și o văduvă săracă. Uimitor, nu-i așa? Așadar, bucură-te de locul tău de muncă, excelează, dar fii dependent numai de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 10:32-39; 11:1-7

Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

În capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. În Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. În Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. În Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37). Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine”; noi suntem „cei care–L aşteptăm” (cap. 9.28).

18 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo.

Ioan 12.1,2

Cu șase zile înaintea Paștelui, Isus a venit la Betania. Acesta era, am putea spune, unicul loc de pe pământ care Îi era drag inimii lui Hristos. Acesta era „satul Mariei”, o credincioasă mult apreciată de Hristos. Era locul în care se manifestase gloria Sa, cu ocazia învierii lui Lazăr. În acest loc „I-au pregătit o cină” și, din Evanghelia după Luca, aflăm că acela a fost locul unde, cu ocazia înălțării, „Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat” (Luca 24.50).

Nu s-a întâmplat des ca cineva să pregătească o masă pentru Hristos în această lume. Oamenii au fost, în anumite ocazii, bucuroși să primească vreo binecuvântare de la El; însă cât de rar s-au gândit să-I ofere ceva Celui care le oferea binecuvântări! În zilele de început ale slujirii Lui, Levi, într-adevăr, „I-a făcut un ospăț mare în casa lui” și a invitat „o mare mulțime” de păcătoși, pentru a lua masa cu El (Luca 5.29). Acum, după mult timp, la sfârșitul zilelor Sale pe pământ, Îi este pregătită o cină la care El S-a așezat în mijlocul credincioșilor Săi.

Cât de mare a fost ospățul pe care Hristos a venit să-l dea în această lume plină de nevoi! El a venit să-L facă cunoscut pe Tatăl (Ioan 1.18); să aducă bucurie (Ioan 2.10,11); să ne vorbească despre lucrurile cerești (Ioan 3.12); să ne conducă inimile în scenele bucuriei veșnice (Ioan 4.14); să ne scoată din moarte și să ne conducă la viață (Ioan 5.21,24); să ne elibereze de nevoi (Ioan 6.35); să ne dea Duhul Sfânt (Ioan 7.39) și să ne conducă în binecuvântările creștine (Ioan 10). În toate aceste căi binecuvântate, El S-a manifestat ca Dăruitor; dar acum, la sfârșit, în casa din Betania, El este un Primitor. Acum, la final, a venit momentul în care câteva inimi devotate dau un ospăț pentru Cel care făcuse un ospăț întregii lumi – „I-au pregătit deci o cină”.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera.

Galateni 6.7

Răsplata batjocoritorilor

Cu mulți ani în urmă, în Germania, un muncitor necredincios s-a urcat pe o mașină și de acolo a ținut un discurs împotriva credinței. Spunând cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu, și-a ridicat furios mâna, ca un fel de amenințare la adresa lui Dumnezeu. Dar mâna ridicată a atins un cablu electric și batjocoritorul a fost carbonizat într-o clipă.

Despre astfel de batjocoritori, Biblia spune: „Cel rău, cu o înfățișare îngâmfată, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: «Nu există Dumnezeu!»” (Psalmul 10.4). Însă în dreptatea divină, Dumnezeu „dă omului după faptele lui, face să găsească fiecare răsplata după căile lui” (Iov 34.11). Ce absurdă este această luptă a necredinței batjocoritorilor! Dacă în mintea lor întunecată de diavolul nu există Dumnezeu, de ce se luptă împotriva Lui? Tocmai această împotrivire față de Dumnezeu arată existența lui Dumnezeu. Va veni o zi când Dumnezeu va scoate la lumină toate gândurile ascunse ale oamenilor și El va răsplăti fiecăruia după faptele sale. De aceea „nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit». Ce seamănă omul, aceea va și secera”.

„Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori și loviturile pentru spatele nebunilor” (Proverbe 19.29). Ce grave cuvinte de atenționare! Să luăm seama! Dumnezeu este Cel care cercetează inima omului. Nimic nu poate fi ascuns de privirea Celui care cercetează gândurile și intențiile inimii. În fața lui Dumnezeu nu putem ascunde răul din inimile noastre.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 12.19-40 · Psalmul 86.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANTRENAMENT PENTRU LUCRURI MAI BUNE | Fundația S.E.E.R. România

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele… celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28)

Când Iosif a fost aruncat în închisoare, cu siguranță nu s-a gândit și i-ar fi fost greu să creadă că acest drum îl va conduce spre împlinirea visului său… dar așa s-a întâmplat! Dumnezeu a avut un plan pentru viața lui, și El are un plan și pentru viața ta! Poate activitatea ta actuală este numai un antrenament pentru ce ți-a pregătit Dumnezeu cu adevărat. Poate nu azi sau mâine, dar dacă rămâi credincios, va veni o vreme când te vei uita în urmă și vei înțelege cum ți-a călăuzit Dumnezeu pașii (vezi Psalmul 37:23). Refuză să îmbrățișezi ideea că ești o victimă, deoarece acest lucru îți va fura sentimentul bucuriei. Locul tău de muncă, în ciuda greutăților, ar fi fost un vis pentru înaintașii tăi. Nu te-ai rugat tu pentru el? Și acum, te plângi?!

Oricât ți-ar fi de greu să accepți, ești aici dintr-un motiv, și pentru o vreme… Așadar, indiferent în ce etapă a vieții te afli astăzi, studiază, aprofundează materia, dă-ți testele, termină-ți școala, fă-ți meseria… și îndreaptă-te spre etapa următoare pregătită de Dumnezeu. Există anumite calități pe care trebuie să le iei cu tine de la locul de muncă actual la următorul, lucruri precum formarea competențelor și dezvoltarea caracterului.

Poate va trebui să dezvolți abilități de utilizare a computerului, ori de social media – plus răbdarea și mulțumirea.

Poate va trebui să înveți să gestionezi un birou – dar și propriile stări de spirit. Când ești călăuzit de Dumnezeu, nicio o experiență nu este irosită, pentru că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Dumnezeu știe ce face, așa că încrede-te în El; El folosește fiecare experiență pentru a-Și împlini voia și pentru a ne da bucurie!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 10:1-18

Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu–Şi putea găsi plăcerea acolo. Atunci S-a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl Îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna.

În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nu-şi terminau niciodată slujba, Hristos S-a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s-a încheiat. Şi Cel care „S-a aşezat pentru totdeauna” ne-a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna” (v. 12, 14). Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi.

Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I-a spus Tatălui, când a venit în lume: „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele” (v. 7, 9; Psalmul 40.6-8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să-I semene?

17 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea lui și să nu se laude cel puternic cu puterea lui; să nu se laude bogatul cu bogăția lui; ci cel care se laudă, să se laude cu aceasta: că înțelege și că Mă cunoaște, că Eu sunt Domnul, care fac îndurare, judecată și dreptate pe pământ, pentru că în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice Domnul.

Ieremia 9.23,24

Ieremia a trăit într-un timp asemănător cu al nostru: nelegiuirea și religia falsă domneau peste tot, iar necinstea, corupția morală și lepădarea Cuvântului lui Dumnezeu erau evidente. Miezul problemei ne este descris în capitolul 9. Versetele de la început zugrăvesc o stare deloc plăcută. Ieremia menționează adulteri, înșelători, limbi mincinoase și lipsa oricărei dorințe după adevăr (versetele 2 și 3). Problema reală însă este menționată la sfârșitul versetului 3 și, din nou, în versetul 6: „Ei nu Mă cunosc” și „ei refuză să Mă cunoască”. Lucrurile nu stau altfel astăzi. Oamenii din vremea lui Ieremia și din vremea noastră doresc să-L scoată pe Domnul complet din viețile lor.

Vedem ce urmărește lumea și cu ce se laudă ea. Versetul 23 ne arată că lumea urmărește cu aviditate înțelepciunea omenească, puterea omenească și bogățiile omenești. Aceasta este ideea lumii cu privire la succes, însă căile ei sunt cu adevărat căi deșarte, iar cei care merg pe ele își risipesc viața.

Lipsește totuși un lucru, pe care îl vedem introdus prin cuvântul „ci”, la începutul versetului 24. El stă în contrast cu sistemul lumii în care trăim. De unde vine adevărata înțelepciune și de unde adevărata putere? Care sunt adevăratele bogății după care ar trebui să umblăm în viața aceasta? Proverbe 1.7 ne spune: „Temerea de Domnul este începutul cunoștinței; nebunii disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea”. Această atitudine lipsește în lumea în care trăim, însă fie ca ea să se găsească în fiecare dintre noi astăzi, pe măsură ce căutăm să-L cunoaștem și să-L urmăm pe Domnul!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Suntem îmbogățiți în Isus Hristos

Cu o avere privată estimată la douăzeci de miliarde de dolari, sultanul Hassanal Bolkiah este considerat al doilea cel mai bogat monarh și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. În calitate de șef de stat al statului Brunei, pe insula Borneo, sultanul locuiește în cel mai mare palat din lume, cu 1.800 de camere și o suprafață de 200.000 de metri pătrați.

Sultanul deține numeroase proprietăți în întreaga lume, dintre care câteva în Anglia. Odată a cumpărat o casă în Surrey fără să o vadă. La cel dintâi drum spre această proprietate, el trebuia să se țină după o mașină care avea să-l ducă la destinație. Dar sultanul s-a pierdut după puțin timp de mașina care îi servea drept ghid și a rătăcit timp de două ore și jumătate fără succes. Atunci a ajuns la concluzia că nu merită să dețină o casă atât de greu de găsit și a vândut-o fără să mai stea pe gânduri.

Fiul lui Dumnezeu avea la dispoziție o bogăție incomensurabilă și veșnică, în gloria cerului. El însă a devenit de bunăvoie sărac, pentru a ne putea salva pe noi din sărăcia noastră spirituală. Isus Hristos, mânat de dragoste și de har nemărginit, a luat asupra Sa cea mai mare sărăcie atunci când a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi.

Pe baza jertfei Sale ispășitoare de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu vrea să împartă cu noi bogățiile Sale în gloria cerului. Acum, fiecare este chemat să revendice pentru sine această bogăție, întorcându-se la Dumnezeu și crezând în Isus Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 12.1-18 · Psalmul 85.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ZIDIM RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)

Dacă ești în procesul de recuperare după o relație eșuată, faci o greșeală dacă te grăbești să te implici în alta. De ce? Deoarece oamenii răniți fac alegeri nesănătoase. Unele răni se vindecă mai greu decât altele, dar întotdeauna te poți încrede în această promisiune: Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.”

Tot ce îți cere Dumnezeu este să Îi acorzi toată încrederea ta. Începe prin a pune timp deoparte ca să cercetezi Cuvântul Său, și să descoperi care este planul Său pentru tine. Opinia Sa este singura temelie pe care trebuie să-ți zidești propria valoare. Dacă un Dumnezeu perfect, care îți cunoaște deplin luptele și slăbiciunile, te poate iubi, mesajul este următorul: nu mai fi atât de tensionat! Poți iubi sau poți fi iubit din nou doar în măsura în care te iubești și tu pe tine însuți! Data viitoare asigură-te că alegerile tale nu se bazează pe nevoia sau pe teama ta de a nu fi singur.

Ai grijă: când nu pui preț pe tine, atragi persoane care nu vor pune nici ele preț pe tine, persoane care se vor folosi de tine pentru propriul lor interes. Tu meriți ceva mai bun, așa că păstrează-te pentru asta. Practic, îi înveți pe ceilalți cum să se poarte cu tine, prin felul în care te tratezi tu însuți. Și pe măsură ce ajungi la desăvârșire spirituală și emoțională, vei începe să vezi cât de nesănătoase au fost anumite alegeri pe care le-ai făcut în trecut. Dacă unii te părăsesc, asta e! Uneori, trebuie să renunți la puțin pentru a avea mai mult. Dumnezeul care a zis: „nu este bine ca omul să fie singur” sigur are în plan relații noi pentru tine. Însă El așteaptă până când valorile tale și imaginea ta de sine sunt în acord cu valorile și percepția Sa.

Așa că, ia-o ușor și treptat! Și nu uita să te bucuri, zilele tale cele mai bune urmează să vină!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 9:16-28

Fără vărsare de sânge nu este iertare (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric. Pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23) şi sângele vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)!

Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26.28). Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”.

Nu li se va mai da o a doua existenţă. Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: „după aceea judecata” (2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12). Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata. Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care–L aşteaptă”!

16 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!

Fapte 7.56

Cerul deschis (3) – Isus, Fiul Omului, la dreapta lui Dumnezeu

De fiecare dată când cerul este deschis, Domnul Isus este Obiectul contemplării, fie că Se află pe pământ, fie că Se află în cer. În textul de astăzi, cerul este deschis, însă El este în cer, așa că acum devine Obiectul pământului în cer. «Isus nu are un obiect, ci El este Obiectul cerului atunci când acesta se deschide; cel credincios are un Obiect, iar acesta este Isus Însuși în cer, atunci când cerul se deschide» (J. N. Darby).

Martirajul lui Ștefan a fost un punct de cotitură în istoria poporului Israel. Ei nu numai că L-au lepădat și răstignit pe Domnul gloriei, care venise la ei în har, ci acum îl lepădau și-l omorau pe cel care era un martor al gloriei cerești a lui Hristos. Cei care l-au omorât cu pietre pe primul martir creștin și-au pus hainele la picioarele unui tânăr – Saul din Tars. Dumnezeu Își îndreptase ochiul asupra aceluia care, nu peste mult timp, avea să devină martorul proeminent al evangheliei slavei lui Hristos.

Ștefan este o imagine a credinciosului pe pământ, plin de Duhul Sfânt și contemplându-L pe Hristos în slavă. Aceasta este poziția prezentă a oricărui credincios: având cerul deschis înaintea ochilor credinței, fiind plin de Duhul Sfânt și privind „gloria Domnului”, el este transformat după chipul lui Hristos (2 Corinteni 3.18). Ștefan a purtat acest chip al lui Hristos în Fapte 7, atunci când s-a rugat: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”, după modelul cuvintelor pe care Stăpânul său le-a spus pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23.34). Și, la fel ca Hristos, care a fost lepădat și răstignit, Ștefan este și el lepădat și omorât.

Ștefan, „fiind plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.55). Acest privilegiu îi aparține fiecărui credincios – cerul este acum deschis și Omul din glorie este Obiectul inimilor noastre.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații stricate.

Fapte 2.40

Să răspundem la chemarea lui Dumnezeu

Trei alpiniști au fost surprinși în munți de o furtună mare. În plus, ploaia nu mai contenea. Bărbații erau epuizați. Din fericire, au găsit adăpost de vânt și de ploaie în crăpătura unei stânci. Între timp s-a lăsat noaptea, dar niciunul nu a putut dormi. Dimineața, vremea s-a înrăutățit. O coborâre pe acea vreme era cu totul exclusă. A venit a doua noapte! Deodată au auzit pe cineva strigând din depărtare: „Unde sunteți? Răspundeți! Vă căutăm!”.

Entuziasmați, au părăsit refugiul, fără să dea atenție ploii care le biciuia fața. O echipă de salvare din vale venise să îi caute! Bărbații au strigat: „Suntem aici!”. Dar strigătele lor s-au stins în furtună. Atunci au dat foc unei pături și au fluturat-o înainte și înapoi. Imediat după aceea au auzit vestea cea bună: „Vă vedem. Stați liniștiți! Venim!”. După câteva ore, bărbații au fost salvați.

Prin Fiul Său Isus Hristos, care a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi, Dumnezeu vrea să ne salveze și să ne dea viața veșnică. De aceea, Dumnezeu permite ca vestea cea bună despre Mântuitorul să fie și astăzi propovăduită tuturor oamenilor.

Pentru a putea fi găsiți și salvați, trebuie să răspundem. Să ieșim din ascunzătoarea propriei noastre siguranțe, a fricii și a necredinței, și să răspundem la chemarea lui Dumnezeu! Să ne lăsăm salvați până nu este prea târziu!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 11.1-47 · Psalmul 84.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ FAȚĂ ISPITEI, DUPĂ MODELUL LUI HRISTOS (2) | Fundația S.E.E.R. România

„După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.” (Luca 4:13)

Când e vorba despre ispitire, trebuie să reținem și următoarele lucruri:

1) Ispita vine atunci când ești singur și nu ai niciun sprijin. Noi știm că lupul caută oaia care se abate de la siguranța turmei, și tot la fel face și Satan când neglijezi părtășia creștină și te rupi de ceilalți credincioși. S-ar putea să spui: „Dar Îl am pe Domnul totdeauna cu mine!” Da, dar iată un alt fel în care Biblia ne învață să învingem ispita: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Noi suntem născuți din nou și puși în trupul lui Hristos pentru a merge în această călătorie alături de alții. Apostolul Pavel scria: „Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” (1 Corinteni 12:14, 21). Umblarea alături de alți credincioși îți întărește protecția împotriva atacurilor lui Satan.

2) Cea mai puternică armă împotriva ispitei este cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a respins atacurile lui Satan citând versete din Sfânta Scriptură. Satan își pierde puterea când este confruntat de un credincios care cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu și care declară: „Este scris!” Tu trebuie să acționezi, dar rostirea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu îl face pe diavol să se retragă. Când s-a apropiat Satan, Isus nu S-a dus să caute o Biblie, ci a citat Cuvântul – pe care îl știa pe de rost! Tu, cum stai în această privință: ai Cuvântul în memorie? Apostolul Ioan spune: „V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.” (1 Ioan 2:14).

Acesta este și pentru tine, și pentru noi – azi – secretul biruinței!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 9:1-15

Capitolele 35-40 din Exod relatează cum a fost construit cortul. Leviticul dă instrucţiuni cu privire la jertfe (cap. 1‑7), apoi cu privire la preoţi (cap. 8-10). Toate aceste rânduieli pentru o închinare pământească îşi demonstraseră însă în mod tragic neputinţa. Cortul era despărţit de o perdea de netrecut. Preotul, fiind păcătos, era obligat să aducă jertfe pentru el însuşi (v. 7; cap. 5.3), jertfirea berbecilor şi a viţeilor „neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte” (v. 9).

Atunci Dumnezeu ne vorbeşte de un cort ceresc „mai mare şi mai desăvârşit, ~ adică nu din această creaţie” (v. 11; cap. 8.2). Dar la ce ar fi fost bun acest cort fără un preot capabil să slujească în el? Şi la ce ne-ar folosi un preot (cap. 5‑8), dacă jertfa n-ar fi de asemeni excepţională? (cap. 9 şi 10).

Pentru siguranţa noastră deplină, Isus este în acelaşi timp şi una şi alta. Ca Jertfă, El ne dă pacea conştiinţei; ca Preot, ne asigură pacea inimii şi ne păstrează în comuniune cu Dumnezeu. Sub vechiul legământ, totul era nesigur şi condiţionat. Acum însă, totul este veşnic: răscumpărarea (v. 12b; 5.9) şi, tot astfel, moştenirea (v. 15b). Nimic nu va putea să ni le răpească, nici să ni le pună în discuţie.

15 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit.

Efeseni 1.6

Care este locul cel mai înalt pe care Cel Atotputernic poate să-l dea? Nu este locul pe care l-a ocupat Preaiubitul Său Fiu? Care este cea mai înaltă binecuvântare pe care poate să i-o dăruiască unui om? Nu este aceea de a-l aduce în legătură cu Sine Însuși, acolo unde El Însuși locuiește? Și care este desfătarea cea mai înaltă pe care Atotputernicul Dumnezeu poate să i-o ofere omului? Nu este propria Sa desfătare? Și El le-a dat pe toate acestea! El i-a luat pe oameni în slava Sa, în slava casei Tatălui. Le-a dat partea care a fost partea Fiului Său și a Sa. „Viața veșnică este aceasta” – spune Domnul Isus în Ioan 17.3 – „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Care era bucuria Tatălui în veșnicie? „În Tine [în Fiul] Mi-am găsit plăcerea.” Acum, El ni L-a dat pe Fiul și ne-a dat o viață care este în stare să-L cunoască pe Fiul și să se bucure de slava Sa – încă de acum de pe pământ, însă, mai presus de toate, în casa Tatălui.

Și care este bucuria Fiului? El era în sânul Tatălui, lângă inima Tatălui, și acolo S-a bucurat de toată dragostea și slava Sa. Acum, aceasta a devenit și partea noastră. „Aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17). Astfel suntem noi binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești (Efeseni 1.3). Dumnezeu poate face aceasta cu dreptate. El nu poate face niciodată ceva fără să aibă un temei drept, căci El este Dumnezeul cel drept. Și pentru Dumnezeu este posibil să facă aceasta, căci Domnul Isus a înfăptuit pe cruce acea lucrare minunată. Tocmai în momentele în care El a purtat păcatele noastre și a fost lovit și părăsit de Dumnezeu, L-a slăvit pe Dumnezeu așa de mult, încât Dumnezeu a fost drept când L-a înviat din morți și I-a dat, ca răsplată pentru lucrarea Sa, aceeași slavă pe care El a avut-o din veșnicie, ca Dumnezeu, ca Fiu. Și El L-a slăvit pe Dumnezeu așa de mult, încât Dumnezeu este drept când le dă această slavă și acelora pentru care Domnul a înfăptuit lucrarea pe cruce ca Înlocuitor al lor.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Disprețul Mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.

Psalmul 69.20

Batjocorit și disprețuit

Evangheliile ne relatează cum a fost disprețuit Domnul Isus la cruce (Matei 27.39-44; Luca 23.35-39). Toate grupele de oameni L-au batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu, care era răstignit acolo nevinovat: trecătorii, preoții de seamă, cărturarii, bătrânii, soldații, precum și tâlharii răstigniți împreună cu El.

Psalmii ne descriu ce a simțit Mântuitorul în acele momente. El Își exprimă profetic durerea adâncă: „Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare” (Psalmul 69.20). Dușmanii I-au rănit adânc inima prin cuvintele lor batjocoritoare. Ei spuneau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui” (Matei 27.42). Deoarece Domnul Isus nu S-a opus răstignirii, dușmanii Săi considerau că El nu Se putea elibera din acea situație chinuitoare. Cât de mult se înșelau! El n-a vrut să Se salveze, ca să devină prin moartea Sa Mântuitorul păcătoșilor.

Acest dispreț al oamenilor L-a lovit puternic. Cât de mult Își dorea ca cineva să-I arate adevărată compasiune! Dar nu era niciunul care să-I stea alături și să-L îmbărbăteze. Ucenicii Îl părăsiseră deja în grădina Ghetsimani, deoarece se temuseră pentru propriile lor vieți. El suferea singur din cauza batjocurilor.

„Dar Eu sunt vierme, nu om; sunt defăimarea oamenilor și cel disprețuit de popor. Toți cei care Mă văd își bat joc de Mine, își deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.6,7).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 10.1-14 · Psalmul 83.10-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ FAȚĂ ISPITEI, DUPĂ MODELUL LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus… a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile…” (Luca 4:1-2)

Astăzi vom primi câteva sfaturi practice de la Domnul Isus, cu privire la gestionarea ispitei:

1) Ispitele tale sunt la fel cu cele prin care a trecut și El. Biblia ne spune că „în toate lucrurile a fost ispitit ca noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). S-ar putea să spui: „Dar nu știi cât de mari sunt ispitele mele!” Nu, dar Domnul Isus știe! Faptul că „în toate lucrurile a fost ispitit” înseamnă că a trecut și El pe-acolo, a avut și El de luptat, și înțelege cu siguranță vulnerabilitatea ta. Tu poți veni la El când te lovește ispita, cu încrederea că și El a mers pe același drum și te poate ajuta.

2) Ispita apare de multe ori după ce ai avut o victorie pe plan spiritual. Domnul Isus tocmai fusese botezat, Duhul Sfânt Se pogorâse peste El, iar Dumnezeu declarase că-și găsește plăcerea în Fiul Său – și, după toate acestea, Satan a lovit din plin (vezi Matei 3:16-17, 4:1-11). Momentele spirituale înalte te pot face să lași garda jos și să fii predispus atacului. Apostolul Pavel ne atenționează: „cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). Oamenii se prăbușesc adesea și sunt epuizați după mari biruințe. Predicatorii, de exemplu, pot fi predispuși la ispită după ce au rostit o predică bună!

3) Ispita vine pe fondul oboselii. Patruzeci de zile fără mâncare L-au adus pe Domnul Isus la epuizare fizică. Când resursele tale fizice și spirituale s-au terminat, ești o țintă a atacului. Lipsa somnului, alimentația nesănătoasă, faptul că slăbești în credință, că nu citești Biblia, anxietatea și descurajarea pot deschide ușa ispitei. Când te simți căzut, vederea ți se încețoșează, discernământul este atenuat, ascuțimea spirituală scade și nu ești în gardă la atacurile și planurile diavolului. Biblia spune (1 Petru 5:8): „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”

Așadar, ia exemplu de la Domnul Isus!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 8:1-13

Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31, va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să–şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu–şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou” (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte:

1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.

2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).

3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).

4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).

Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja – şi mai mult decât atât ~ de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3). Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.

Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?

14 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Lameh a trăit o sută optzeci și doi de ani și a născut un fiu. Și i-a pus numele Noe, spunând: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în truda mâinilor noastre, din cauza pământului pe care l-a blestemat Domnul”.

Noe umbla cu Dumnezeu.

Geneza 5.28,29; 6.9

Lameh, tatăl lui Noe, a simțit povara și efectul păcatului care intrase în lume. Dumnezeu îi spusese lui Adam: „Blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieții tale” (Geneza 3.17). „Nu numai atât, ci și noi înșine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, și noi înșine suspinăm în sinea noastră, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8.23). Fiind în aceste trupuri, experimentăm durerea, suferința și întristarea; de asemenea, experimentăm ocara pentru cauza lui Hristos. Totuși, vom fi schimbați și vom primi un trup asemenea trupului glorificat al lui Hristos. Aceasta este cu adevărat o nădejde fericită, o perspectivă glorioasă, a cărei umbră în Vechiul Testament a fost Enoh. Exemplul său totodată ne încurajează să umblăm cu Dumnezeu în timp ce așteptăm să fim răpiți, pentru a fi cu Hristos în glorie.

Lameh a avut însă parte și de mângâiere. El a fost contemporan cu Enoh cam o sută de ani, iar Noe s-a născut la optzeci și doi de ani după ce Enoh a fost luat la cer. Este de asemenea interesant să vedem că Lameh a fost contemporan cu Adam cam o sută cincizeci de ani și că a murit chiar înainte de potop. Vedem deci cum viețile patriarhilor s-au suprapus, astfel că oamenilor le-a fost dată o mărturie clară cu privire la Dumnezeul viu și adevărat, pentru ca ei să fie fără scuză.

Noe a văzut nelegiuirea din jurul lui, însă a găsit secretul puterii de a o învinge. Noe a umblat cu Dumnezeu, care a dat mărturie despre el că era drept și integru în mijlocul generației sale. Da, Noe a umblat cu Dumnezeu! Să umblăm și noi în căile lui Dumnezeu și să aducem bucurie inimii Lui!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este bun față de toți și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

Psalmul 145.9

Nu știau ce le pregătise bunătatea lui Dumnezeu

Dumnezeu „este bun față de toți”. El este „bun” și binefăcător (Psalmul 119.68). El vrea binele tuturor! Niciun om, fie că este credincios, fie că este necredincios, nu este exclus. Mai mult, „îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”. Dragostea și îndurarea sunt motivele acțiunii Sale!

Când Naomi s-a întors la Betleem, ea a spus: „Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune”. Dar ea nu a știut că Dumnezeu dorea să-i mai dăruiască un „fiu” prin Rut și Boaz (Rut 1.20; 4.14-17).

Când Iacov, la cea de-a doua călătorie a fiilor săi spre Egipt, a trebuit să-l lase și pe Beniamin să plece cu ei în Egipt, a spus: „Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, voi fi lipsit!”. Dar el nu știa că Dumnezeu îi va da înapoi nu doar pe Beniamin și pe Simeon, ci și pe Iosif, fiul crezut mort (Geneza 43.14).

Când Lazăr a murit și se afla de patru zile în mormânt, iar Domnul a poruncit să se îndepărteze piatra, Marta a spus: „Doamne, miroase greu”. Dar ea nu știa că Domnul dorea să-l învieze pe fratele ei (Ioan 11.39).

Dumnezeu este bun și față de aceia care Îl resping, căci El are „o îndelungă răbdare …, dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință”. Bunătatea Sa îi îndeamnă pe oameni „la pocăință” (2 Petru 3.9; Romani 2.4).

„Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei care Te cheamă” (Psalmul 86.5).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 9.1-44 · Psalmul 83.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Smeriţi-vă… sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca… El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6)

Ți s-a întâmplat vreodată să desconsideri pe cineva pentru că nu împărtășea aceleași idei ca tine, sau nu deținea aceeași poziție de care te bucuri tu în viață? Te consideri superior față de ceilalți în mai toate aspectele vieții tale? Crezi cumva că, dacă faci parte dintr-o anumită biserică, ești într-o clasă specială de oameni? Te face fizicul tău atletic să te simți superior față de majoritatea oamenilor, care sunt supraponderali? Dacă ești o persoană renumită în comunitatea ta, ai o atitudine de superioritate? Crezi cumva că ar trebui să fii condus spre rândurile din față la întrunirile publice?

Dacă toate acestea, sau chiar una dintre ele, reflectă realitatea în ce te privește, e timpul să-ți supui atitudinea Duhului Sfânt. Însă, când vorbim despre elitism, mai există o față a monedei. E posibil să etichetezi o persoană sau un grup, drept elitist, prin simplul fapt că se bucură de un anumit privilegiu care pe tine te intimidează din cauza stimei tale de sine scăzută, sau pentru a încerca să-ți îmbunătățești imaginea în ochii celorlalți.

Politicienii fac asta. Un candidat își poate acuza adversarul de elitism prin faptul că are acces la averea familiei, că deține o diplomă emisă de o universitate prestigioasă, pentru că are un profil înalt sau prieteni influenți. Prin urmare, acela își acuză și el contra-candidatul că e populist, că se adresează muncitorilor sau că este nesincer când susține că este un tip obișnuit și cu picioarele pe pământ. La o analiză finală, nu ce faci, ci ce crezi stabilește dacă ai o atitudine elitistă sau nu.

Atenție: este foarte ușor să detectezi mândria la alții, dar greu s-o vezi în tine însuți. De aceea apostolul Petru scrie: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6) Așa să ne ajute Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 7:18-28

Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot. Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine Însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!” (Psalmul 84.9).

Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria. Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?” (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21). Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei. Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

13 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel care are puterea morții.

Evrei 2.14

Era nevoie ca El să devină Om, pentru ca astfel, prin moartea Sa, să-L proslăvească pe Dumnezeu, să nimicească puterea lui Satan și să facă ispășire. Însă nu a fost nicidecum nevoie ca El să poarte în Persoana Lui vreun cât de mic indiciu al căderii. Mai mult, era esențial ca El să nu fie astfel întinat. Dacă de la un administrator se cere să fie credincios, de la o jertfă se așteaptă la fel de mult să fie pură și fără pată pentru altarul lui Dumnezeu. Mielul lui Dumnezeu trebuia să fie lipsit de cea mai neînsemnată dovadă a necurăției. Și așa a fost pe deplin Hristos, în toate privințele. Alte locuri din Scriptură dovedesc acest lucru în mod amplu și detaliat și confirmă în totul ceea ce ni se spune atât de clar în Epistola către Evrei, anume că El a luat parte la carne și sânge, fără ca acestea să fie în legătură cu vreun element, cât de mic, al naturii căzute. În ce privește tendința sau chiar putința de a păcătui, este tăcere absolută, ba, mai mult, vom vedea că astfel de gânduri sunt dinainte înlăturate cu cea mai mare grijă.

În Evanghelii (unde relatările istorice – tocmai fiindcă sunt inspirate – sunt complete cu privire la Persoana lui Hristos, în special în Luca, unde El este în mod deosebit prezentat ca Om) găsim cea mai completă evidență a lucrurilor despre care discutăm. „Și, răspunzând, îngerul i-a zis [Mariei]: «Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Cel Sfânt care Se va naște Se va chema Fiul lui Dumnezeu»” (Luca 1.35).

Prin urmare, este evident că, deși născut cu adevărat dintr-o femeie, deși derivându-Și natura umană din mama Sa Maria, a existat o intervenție divină care L-a deosebit complet pe binecuvântatul nostru Domn de toți ceilalți oameni, încă de la naștere. Ceea ce catolicii au decretat în mod fals despre Maria este cu totul valabil despre Isus: El, nu ea, a fost imaculat în natura Lui umană și aceasta prin energia Duhului Sfânt, rezultatul puterii umbritoare a Celui Preaînalt. În consecință, titlul de „Cel Sfânt” a putut fi descrierea Lui încă de la început.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!

Amos 4.12

Pregătește-te pentru întâlnirea cu Dumnezeu

Așteptam în fața cabinetului medical pe cineva care intrase la medic. Ploua încontinuu. Puținii oameni care ieșiseră din casă străbăteau străzile grăbiți. Nu după mult timp, în fața cabinetului a ajuns o femeie în vârstă. Era ora 18:00. Avea programare la ora 19:30, dar, pentru că nu știa unde se află cabinetul și pentru că ploua, ea plecase mai devreme de acasă. Câtă prudență și atenție arăta această femeie față de o programare la medic!

M-am gândit atunci la oamenii care se îndreaptă cu pași grăbiți spre veșnicie, pentru că, fără să vrem, cu fiecare zi ne apropiem tot mai mult de clipa trecerii din această viață. Se preocupă ei în egală măsură de întâlnirea cu Dumnezeu, care este inevitabilă? Își iau timpul necesar pentru a se pregăti, pentru a fi, la timp, gata de a sta față în față cu Dumnezeu?

Cât de solemn este acest gând! Și totuși, mulți spun că mai au timp pentru aceste lucruri și că se vor pregăti la pensie, când vor fi mai liberi! Dar mulți dintre semenii noștri au plecat cu mult mai devreme din viață decât ne-am fi așteptat! Nimeni nu-și cunoaște lungimea firului vieții. Ieșim din casă și nu știm dacă ne mai întoarcem sănătoși. Fiecare zi este un har pe care Dumnezeu ni-l îngăduie în viața noastră, ca să ne pregătim mai mult pentru veșnicie. Rugați-vă chiar acum: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. Citiți Biblia! Vorbiți cu persoane despre care știți că au primit mântuirea. Dumnezeu nu va respinge nicio inimă sinceră și căutătoare după adevăr.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 8.1-40 · Psalmul 82.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

Când desconsideri pe cineva pentru că nu aparține rasei tale, denominației, genului sau grupului social din care faci tu parte, manifești o atitudine elitistă. Elitismul își are originea în mândrie, și știm că Dumnezeu „stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6) Iată două exemple biblice de atitudini elitiste:

1) Când Dumnezeu a turnat Duhul Său cel Sfânt peste cei 70 de bătrâni care conduceau Israelul, ei toți au profețit. Doi dintre ei nu au fost de față când s-a întâmplat lucrul acesta pentru că „rămăseseră în tabără.” Iosua i-a văzut prorocind și i-a zis lui Moise să-i oprească; Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” (Numeri 11:28-29). Iosua credea că numai un anume grup era calificat.

2) În evanghelia după Marcu, în capitolul 9 versetul 39 citim: „Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.” Dacă-i excluzi pe ceilalți sau te simți superior față de ei, în orice aspect al vieții, citește din nou cuvintele scrise de apostolul Pavel: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

Așadar, să nu uiți că doar prin „harul lui Dumnezeu” ești ceea ce ești!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 7:1-17

Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-l pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un „tip” al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec” (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.

1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.

2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.

3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi”. Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne–a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

12 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Le-a ridicat pe David ca împărat … Din sămânța acestui om, Dumnezeu, potrivit promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus.

Fapte 13.22,23

Hristos, Mântuitorul nostru (5) – Împlinirea promisiunii

De ce a fost David numit om după inima lui Dumnezeu, om care avea să facă voia Lui câtă vreme știm că David a păcătuit, și încă grav? Totuși, nu a fost el numit om după inima lui Dumnezeu tocmai pentru că a fost o imagine a Domnului nostru Isus Hristos? David a manifestat câteva trăsături ale omului plăcut lui Dumnezeu, însă, în Sămânța lui, care este Domnul Isus, vedem tot ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu. Tot ceea ce Domnul nostru binecuvântat a făcut a fost potrivit cu inima Tatălui Său; iar El a împlinit toată voia lui Dumnezeu: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

Pavel le poate spune acestor iudei că Dumnezeu a trimis acest Mântuitor la ei potrivit cu promisiunea Sa. În 2 Samuel 7 și în 1 Cronici 17 citim că Domnul i-a promis lui David că-i va da o Sămânță care să șadă pe tronul său. Cuvintele „Eu îi voi fi tată și el Îmi va fi fiu” (2 Samuel 7.14; 1 Cronici 17.13) sunt citate în Epistola către Evrei (1.5) și sunt aplicate Domnului Isus. În 2 Samuel, care prezintă responsabilitatea omului, vedem posibilitatea falimentului și a disciplinării, care, așa cum știm, au fost partea împăraților care au șezut pe tronul lui David. Totuși, în 1 Cronici, care pune accentul pe scopul, pe harul și pe lucrarea suverană a lui Dumnezeu, nu se menționează falimentul. Aici este în mod special avut în vedere Domnul Isus, Fiul lui David. „Îi voi întări tronul pentru totdeauna” (1 Cronici 17.12). Știm că, la prima Sa venire, Domnul a fost respins de iudei: „Nu vrem ca Omul acesta să împărățească peste noi” (Luca 19.14). În curând însă, El va sta pe tronul Său pământesc de glorie și va domni ca Fiu al lui David peste tot Israelul, căci Dumnezeul nostru Își ține promisiunile!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Fiul are viața veșnică.

Ioan 3.36

Salvează-mă, Doamne!

„Dumneavoastră spuneți că mântuirea sufletului poate fi obținută cu ușurință!”, i-a spus un bărbat unui predicator după ce acesta vestise evanghelia. „Mai spuneți că într-o clipă poți fi mântuit. Și totuși la mine au fost necesari treisprezece ani. Mă întreb de ce m-a lăsat Dumnezeu să aștept atât de mult timp pentru ceva ce ar fi putut să-mi dea imediat.”

Bărbatul i-a povestit predicatorului că de la vârsta de șaisprezece ani se rugase și postise, încercând să ducă o viața de credință, și făcuse multe binefaceri pentru a obține favoarea lui Dumnezeu. „Nimic nu a ajutat; toate acestea nu mi-au adus pacea interioară. Într-o seară n-am mai rostit rugăciunile frumoase pe care le cunoșteam, ci m-am rugat simplu: «Doamne, nu știu ce trebuie să fac. Salvează-mă, Te rog, în seara aceasta! Altfel sunt pierdut!». Atunci am primit certitudinea că Isus a devenit Mântuitorul meu. Atunci mi s-a împlinit dorința pe care o aveam de treisprezece ani!”

„Da”, i-a confirmat predicatorul, „dumneavoastră ați fost mântuit când ați recunoscut că sunteți pierdut și când ați căutat adăpost la Hristos. Pentru aceasta nu ar fi fost necesari treisprezece ani. Hristos este singura Cale spre Dumnezeu; faptele bune vin după aceea, din puterea pe care ne-o dă El”.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 7.1-40 · Psalmul 81.9-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine…” (Romani 12:3)

Apostolul Pavel scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:3-6). Cu alte cuvinte, apostolul ne învață acest principiu important: „Să nu aveți o atitudine elitistă!” Dacă ești elitist, trebuie să fii conștient de adevărul că fiecare avantaj sau beneficiu pe care îl ai este un dar de la Dumnezeu, „căci… ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?” (vezi 1 Corinteni 4:7).

Oricare ar fi lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu sau pe care l-a îngăduit să-l realizezi, nu trebuie să fie folosit niciodată pentru înălțare personală. Dacă ai impresia că le-ai realizat pe fiecare dintre ele prin forțe proprii, citește următoarele versete din Scriptură (Filipeni 2:3-9) și pune-le la inimă: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume…”

În concluzie, ferește-te de atitudinea elitistă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 6:1-20

Într–adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult! Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem.

Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu. Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. În starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10, 11, 12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este „parâma” care-l leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

11 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

„Da, Eu vin curând!” Amin! Vino, Doamne Isuse!

Apocalipsa 22.20

Să remarcăm faptul că Domnul Însuși este Cel care vorbește aici; nu este nici măcar un apostol care să transmită mesajul Său, ci cuvintele sunt ale Lui – „Voi veni din nou”, spune El în Ioan 14.3, și „Eu vin curând!”, spune El în Apocalipsa. Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale Lui pentru noi. Dacă înțelegem bine faptul că ele sunt cuvintele Lui către cei pe care îi iubește, vom începe să le apreciem tot mai mult în inimile noastre.

Dați-mi voie să folosesc un exemplu. O mamă trebuie să-și lase copiii singuri acasă pentru o vreme. Luându-și rămas-bun, ea le spune: «Mă întorc curând», iar dacă are prilejul să le trimită un mesaj, subiectul lui este: «Ne vedem în curând». Dacă le scrie o scrisoare, prin care să le dea instrucțiuni cu privire la felul în care trebuie să se poarte în absența ei, aceasta va fi însoțită de cuvintele: «Eu vin curând». De ce? Fiindcă ea știe că există o mare dorință în acele inimi micuțe, iar ele nu vor fi satisfăcute până nu o vor vedea din nou. De asemenea, ea știe că niciun alt cuvânt pe care li l-ar putea scrie n-ar fi atât de apreciat ca acestea. Dar mai există un motiv încă și mai adânc. Copiii sunt în inima ei, iar ea tânjește după ei; și nimic nu ar putea s-o mulțumească, decât să-i aibă la sine din nou. De asemenea, nimic n-ar putea-o împiedica să se grăbească spre ei, de îndată ce treaba pe care o are de făcut va fi încheiată; ea nu va zăbovi niciun moment după aceea. La fel stau lucrurile și cu Domnul. În inima Lui este gândul de a veni „curând” și nu va zăbovi niciun moment mai mult decât este necesar (Evrei 10.37).

Înțelegem noi acest lucru? Dacă încă ne-am păstrat dragostea dintâi, vom înțelege și vom prețui aceste ultime cuvinte ale Lui către noi, iar răspunsul inimilor noastre va fi mereu: „Vino, Doamne Isuse!”.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] ne-a eliberat de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui.

Coloseni 1.13

Există și puteri bune

Durerile de spate încep adesea ușor, dar după aceea devin chinuitoare. Și acest tânăr era afectat de ele. La început a încercat cu sport și cu gimnastică. Apoi cu analgezice și cu vizite la medici. Totuși nu s-a găsit nicio soluție simplă la problema lui. Un terapeut i-a recomandat tehnici de relaxare orientale. Și pe acestea le-a încercat.

În timpul meditațiilor de la orele de Yoga a simțit că puteri întunecate încercau să ajungă la sufletul său. Până atunci nu se ocupase niciodată cu întrebări referitoare la credință. Dar aceste noi impresii l-au pus pe gânduri: „Dacă simt atât de clar că există puteri întunecate, rele, atunci trebuie să existe și puteri bune! Și pe acestea vreau să le cunosc”.

Din fericire, nu le-a căutat în magia „albă”, în care acționează aceleași puteri rele, ci și-a procurat o Biblie și a început să o citească. Avea puține cunoștințe despre Dumnezeu. Citind Biblia, L-a cunoscut tot mai bine pe Dumnezeu. A înțeles că Dumnezeu este dragoste și lumină, dar că el este departe de Dumnezeu. Citind mai departe, a găsit calea spre Dumnezeu. A înțeles că Isus Hristos a murit pentru el personal și și-a mărturisit înaintea lui Dumnezeu păcatele.

Atunci a început o viață nouă pentru el. În fiecare zi citea Biblia și era atent la ceea ce îi spunea Dumnezeu prin ea. A alungat puterile întunecate din viața lui, pentru că găsise ceva mult mai bun.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 6.54-81 · Psalmul 81.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI FARISEIC! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni… ” (Luca 18:11)

Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa despre „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14).

Lecția pe care o învățăm din această pildă este că Dumnezeu are o toleranță mai mare față de un păcătos sincer, decât față de un creștin fariseic. Când fariseul se felicita pentru păcate pe care nu le-a comis – înșelătorie, adulter etc. – el s-a făcut vinovat de păcatul mândriei spirituale. Întrebare: Ce trăsătură de caracter reprezintă pentru tine o sursă de mândrie? Îi cântărești pe ceilalți prin prisma realizărilor tale și le oferi punctajul corespunzător?

Singura faptă care ne face acceptabili înaintea lui Dumnezeu are la bază lucrarea lui Hristos de la cruce. De unde știm? Din Biblie: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Neprihănirea care ne mântuie ne-a fost atribuită – și nu am câștigat-o! Așadar, nu fi fariseic!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 5:1-14

Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe!

Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care‑L ascultă (v. 9). Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate?

Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui.

Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire”? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-l face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce Îi este plăcut Domnului şi faţă de ce Îi este neplăcut.

10 Octombrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte i-a și rânduit dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi-născut între mulți frați. Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceștia i-a și chemat și i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.

Romani 8.29,30

În acest lanț minunat de gânduri și căi ale lui Dumnezeu, care ajunge din veșnicie în veșnicie, legând planul divin cu glorificarea noastră în Casa Tatălui, harul divin strălucește într-o lumină incomparabilă. Este singurul loc din Epistola către Romani care vorbește despre planul lui Dumnezeu din veșnicie, dar aplicațiile sale sunt uimitoare, iar acum înțelegem pe deplin strigătul autorului: „Ce vom spune deci față de aceste lucruri?”.

Conținutul celor două versete citate mai sus ne arată că lucrarea lui Dumnezeu față de cei chemați de El nu încetează niciodată. Începe în veșnicie și se încheie în veșnicie. Pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceștia i-a și chemat, iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit și … i-a rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său – pe aceștia, și nu pe alții, dar pe aceștia fără excepție. Harul Său nu se va odihni până când scopul dragostei Sale nu va fi atins, până când nu-i va vedea pe toți cei chemați stând înaintea Lui în glorie – „asemenea chipului Fiului Său”.

Ochiul lui Dumnezeu se odihnește cu plăcere asupra Omului de la dreapta Sa, asupra Fiului Omului tronând acolo sus în slava învierii, și tocmai pentru această glorie ne-a rânduit mai dinainte. Cei pe care I i-a dat din lume vor primi aceeași glorie. Încă de acum, de pe pământ, în duh, conform cu credincioșia fiecăruia, putem să ne asemănăm, mai mult sau mai puțin, cu Hristos; dar, ca fii ai învierii și ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie să stăm înaintea ochiului Tatălui în trupuri asemenea cu trupul de slavă al Fiului Preaiubit. Chiar dacă legătura noastră cu El este cea mai strânsă legătură posibilă, totuși vom privi întotdeauna spre El cu respect, cu adorare și, cu o bucurie profundă, Îl vom numi Domn, pentru că doar El este vrednic să primească cinste și slavă și binecuvântare.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și aceasta, fiindcă știți în ce timp ne aflăm; este ceasul să vă treziți din somn … Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua.

Romani 13.11,12

Cineva bate la ușă

Din vremuri de demult, când mai erau percepute taxele de drumuri și de poduri, se știe următoarea întâmplare: Un bătrân perceptor de taxe vamale locuia într-o căsuță lângă un pod. Noaptea obișnuia să coboare bariera și se culca în apropiere de ușa de la intrare.

Într-o seară, un călător a bătut la ușă dorind să fie lăsat să treacă peste pod. „Vin!”, a răspuns bătrânul. Deoarece nu se mișca nimeni, călătorul a bătut din nou. Iarăși același răspuns: „Vin!”. Dar vameșul tot nu s-a arătat.

În cele din urmă, călătorul și-a pierdut răbdarea. A împins ușa căsuței și a strigat: „Cum este posibil ca de un sfert de oră să răspundeți «Vin» și totuși să nu veniți?”. Bătrânul s-a ridicat repede și și-a cerut scuze: „Sunt atât de obișnuit să aud bătăile la ușă, încât deseori chiar răspund în somn: «Vin!»”.

Duminică de duminică, în multe predici, sună chemarea lui Dumnezeu care li se adresează oamenilor prin evanghelie: Vino, împacă-te cu Dumnezeu! Vino, acceptă iertarea Lui!

„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

Mulți oameni fac la fel ca acest vameș din poveste: dintr-un impuls de moment spun „vin” – dar cad imediat în starea de somnolență și nu iau în serios invitația Domnului.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 6.1-53 · Psalmul 80.9-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima…” (Psalmul 19:8)

În Biblie găsim scris (Psalmul 19:7-8,10-14): „Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii… Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare. Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!”

Această rugăciune ne arată că psalmistul considera meditația o necesitate a vieții sale spirituale. Și dacă lucrul acesta a fost adevărat pentru el în vremurile acelea, cu atât mai vitală este pentru noi astăzi! Noi trebuie să ne scufundăm mintea, zi de zi, în apele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca gândurile și vorbele noastre să Îi fie plăcute Lui. Folosește-ți timpul – începutul zilei, pauza de cafea, masa de prânz, drumul spre casă, ori minutele dinainte de a adormi – ca să cugeți la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Cele mai mari schimbări din viața ta vor apărea prin procesul meditării la Sfintele Scripturi – când lași Cuvântul lui Dumnezeu să se infiltreze sau să se infuzeze și să-ți învioreze mintea și viața. Dacă-mi permiteți să folosesc termeni din fotografie, citirea de calitate a Bibliei nu înseamnă „instantanee”, ci „expuneri prelungite”. Așadar, cugetă la Scripturi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Evrei 4:8-16

Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni-l prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!

Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne-a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să-Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. În al doilea rând, El ne-a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo Îl întâlnim pe preaiubitul Mântuitor. Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutor? (Psalmul 60.11).