31 Octombrie 2023
Și filistenii s-au luptat și Israel a fost bătut; și a fugit fiecare la cortul său.
1 Samuel 4.10
Ce trebuie să facă poporul lui Dumnezeu atunci când este învins? Acțiunile și atitudinea poporului Israel în acest capitol ne oferă câteva răspunsuri la această întrebare.
Citim că aproximativ patru mii de israeliți căzuseră în lupta contra filistenilor, iar conducătorii s-au întrebat între ei care să fie cauza. Au început bine, prin faptul că au recunoscut mâna Domnului în înfrângerea lor, însă nu s-au îndreptat către remediul potrivit. În loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și să caute restabilire, ei au ales o manifestare a puterii religioase: „Să luăm din Șilo chivotul legământului Domnului” (versetul 3). Ei au tratat chivotul ca pe o amuletă, care să-i ajute în necaz. Erau preocupați cu problema lor imediată, nu cu gloria lui Dumnezeu. Gândurile lor erau la biruință și la folosul personal, nu la pocăință și la sfințenia vieții. Toate acestea sună foarte actual.
Mai rău, „Hofni și Fineas erau acolo, cu chivotul legământului lui Dumnezeu” (versetul 4). Acești oameni nelegiuiți erau păzitorii a ceea ce reprezenta prezența lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Ce imagine: vrăjmașii lui Dumnezeu aflați într-un loc spiritual proeminent! Este la fel cu seminarele de astăzi, unde teologi agnostici studiază despre Mântuitorul pe care Îl disprețuiesc, despre doctrine pe care le tăgăduiesc și despre Biblia pe care o defăimează.
Israeliții au făcut ce și-au propus și, la început, lucrurile păreau să meargă bine: „Când a venit chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, de a răsunat pământul” (versetul 5). Filistenii au auzit și ei despre acest lucru și, după un moment de panică, s-au îmbărbătat și i-au pricinuit lui Israel o înfrângere drastică. Treizeci de mii de ostași au murit, chivotul a fost capturat, iar Hofni și Fineas au fost omorâți. Dumnezeu nu va tolera niciodată ușurătatea în lucrurile spirituale.
G. W. Steidl
Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul.
Matei 25.13
Să facem repede ordine
Ce ordine am mai face în casă dacă ni s-ar anunța vizita președintelui țării!
Chiar și atunci când îi așteptăm în vizită pe cei dragi din familie, soția preferă să verifice de două ori că totul este cu adevărat curat și ordonat.
Tot așa, așteptarea Domnului Isus ne determină să facem constant ordine în viața noastră și să ne despărțim de lucruri sau obiceiuri care Lui nu-I plac.
Dacă am ști momentul exact al venirii Sale, așteptarea ar deveni nesemnificativă și lucrurile ar rămâne „în dezordine” mult timp.
Dacă se anunță o vizită peste cinci zile, ne gândim adesea că vom avea suficient timp cu o zi înainte să facem ordine și toate pregătirile necesare.
Dar aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o avem ca și oameni credincioși.
Însuși Domnul Isus spune: „Eu vin curând” (Apocalipsa 22.20). Venirea Sa poate avea loc astăzi!
Fie ca această conștientizare a întoarcerii iminente a Domnului să aibă o influență sfințitoare asupra vieților noastre!
„Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22.12).
Citirea Bibliei: 1 Cronici 23.1-32 · 1 Timotei 1.18-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREȘTI TU SPIRITUAL? | Fundația S.E.E.R. România
„Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)
Creșterea spirituală nu are loc în mod automat. Tu trebuie să-ți dorești să crești, să te hotărăști să crești și să-ți găsești plăcerea în creșterea spirituală. „Dar viața este așa de grea, și mă copleșește!”, spui tu. Mulți au avut o viață mai grea decât a ta și au ajuns la maturitate spirituală… așa cum mulți au dus-o mai bine decât tine și au rămas blocați la stadiul de copilași în credință! S-a întâmplat așa pentru că s-au îndoit de abilitatea lor de a crește, s-au lăsat purtați de curenți, ori au amânat creșterea, gândindu-se: „Voi reveni la ea când se schimbă lucrurile!” Dar lucrurile nu se întâmplă niciodată așa. Creșterea începe odată cu luarea unei decizii. Biblia spune: „Isus… a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.” (Matei 9:9).
Matei nu a înțeles toate implicațiile deciziei sale; el s-a hotărât pur și simplu să-L urmeze pe Isus. E tot ce-ți trebuie și ție pentru a te urni din loc: o decizie. Nimic nu-ți modelează viața ca deciziile pe care le iei! Dacă vrei să știi ce va fi cu tine peste 20 sau 30 de ani, analizează angajamentele și prioritățile care îți stăpânesc viața. La nivelul angajamentelor, majoritatea dintre noi pierdem binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru că ne este teamă să ne luăm vreun angajament, facem promisiuni cu jumătate de inimă, pentru multe lucruri, și ajungem să fim frustrați pentru că am făcut alegerile greșite. Și când ne luăm angajamente greșite, viața noastră va fi plină de regrete.
Fiecare alegere are consecințe – așa că, alege înțelept! Asemănarea cu Hristos este rezultatul alegerilor după voia lui Hristos, apoi dependența de El ne ajută să putem împlini acele alegeri! Și El ne va ajuta (conform Efeseni 4:24) „să ne îmbrăcăm în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.”
de Jean Koechlin
Iacov 2:14-26
Unii au crezut că este o contradicţie între învăţătura lui Iacov şi cea a lui Pavel (de exemplu în Romani 4). În realitate, fiecare prezintă aspecte diferite ale adevărului. Pavel demonstrează că, pentru ca cineva să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este suficientă credinţa, iar Iacov explică că, pentru a fi îndreptăţit în ochii oamenilor, sunt necesare fapte (v. 24; 1 Ioan 3.10). Nu rădăcina, ci rodul ne permite să apreciem calitatea unui pom (Luca 6.43,44). Credinţa lăuntrică nu se poate arăta oamenilor decât prin fapte. Eu nu văd curentul electric, dar funcţionarea unei lămpi sau a unui motor îmi permite să afirm prezenţa lui într–un fir conductor. Credinţa este un principiu activ (v. 22), o energie internă care mişcă angrenajele inimii. Pavel şi Iacov îşi ilustrează învăţătura prin acelaşi exemplu: cel al lui Avraam, la care se adaugă aici exemplul Rahavei. După morala omenească, primul este un tată criminal, iar cea de–a doua o persoană cu o purtare rea, care–şi trădează poporul. Dar faptele lor nu sunt altceva decât manifestările cele mai înalte ale consecinţei credinţei lor; aceasta i–a determinat să facă cele mai mari sacrificii pentru Dumnezeu.
Prietene, poate că într–o zi ai spus că ai credinţă. Ai arătat tu aceasta?
Mana Zilnica 