30 Octombrie 2023
Sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.
Romani 8.38,39
Apostolul ne oferă trei dovezi cu privire la faptul că Dumnezeu este într-adevăr pentru noi. Prima este dăruirea Fiului Său, a doua, faptul că Dumnezeu Însuși ne îndreptățește, iar cea de-a treia, că nimic nu ne va putea despărți de dragostea Sa. În prima dovadă iese în evidență dragostea lui Dumnezeu față de noi. Aceasta este izvorul tuturor celorlalte. Nu toți credincioșii pot înțelege aceasta. Mulți văd în Dumnezeu mai degrabă un Judecător drept, cu toate că știu că, prin lucrarea lui Hristos, mânia Lui a fost îndepărtată; totuși Îl privesc ca stând, rece și sever, pe tronul Său de judecată. Ei nu au certitudinea că Dumnezeu este dragoste și, în consecință, că este izvorul și temelia mântuirii noastre; ei văd în Dumnezeu doar sfințenie, iar în Hristos, doar dragoste.
Dar – lăudat să fie Dumnezeu! – nu dreptatea domnește astăzi. Ea va domni odată, când va veni ziua judecății, iar atunci va fi vai de toți cei care vor avea de-a face cu ea – nu dreptatea, ci harul domnește prin dreptate (Romani 5.21). Este deosebit de important pentru pacea inimilor noastre să înțelegem foarte clar acest punct și să avem astfel gânduri corecte despre Dumnezeu. Desigur, este adevărat că Hristos a făcut tot ce era necesar pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu, dar este tot atât de adevărat că dragostea lui Dumnezeu L-a rânduit pe „Mielul” pentru a sta pentru noi la spărtură. Aveam nevoie de dreptatea lui Dumnezeu pentru a putea sta înaintea Lui, dar dragostea Sa a lucrat prin Hristos pentru a o câștiga pentru noi. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindu-le greșelile.” Și, deoarece El L-a făcut pe Hristos păcat pentru noi, noi am devenit dreptate a lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5.19,21). Credința și speranța noastră se bazează pe Însuși Dumnezeu (vedeți 1 Petru 1.21). Pe baza dreptății veșnice, neschimbate, a lui Dumnezeu, știm că El este pentru noi, potrivit dragostei Sale nesfârșite. Acum putem să ne sprijinim cu toată încrederea pe faptul că El ne va da împreună cu Hristos orice lucru bun, iar la sfârșit ne va dărui chiar gloria.
R. Brockhaus
La asfințitul soarelui, toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare dintre ei și-i vindeca.
Luca 4.40
Mântuitorul ne ajută și pe noi astăzi
Când Isus Hristos a trăit pe pământ, i-a ajutat pe oameni vindecând bolnavii, eliberându-i pe cei posedați de demoni și înviind morții. Isus n-a respins pe nimeni care căuta la El vindecare.
Poate ne-am dori să fi trăit și noi în acel timp. Ne-am fi dus la Mântuitorul cu boala noastră și El ne-ar fi făcut sănătoși. Dar astăzi, El nu mai este pe pământ. După moartea și învierea Lui, S-a înălțat la cer. Totuși, El ne oferă de acolo ajutorul Său. El nu ne promite vindecarea de orice boală și de orice neputință trupească, ci dorește să ne dea iertarea păcatelor și viața veșnică.
Pe vremea Domnului Isus, au fost vindecați numai oamenii care veneau la Isus Hristos și apelau la ajutorul Său. Odată a fost înconjurat de mulți oameni, care Îl vedeau și Îl ascultau, dar toți aceia n-au simțit puterea vindecătoare. Numai o femeie bolnavă a atins prin credință haina Lui și s-a vindecat (Luca 8.43-48).
Așa este și astăzi. Mulți oameni se numesc creștini, dar n-au nicio relație de credință cu Isus Hristos. De aceea ei nu simt eliberarea de povara păcatelor lor. Numai când Îl „atingem” prin credință, ca acea femeie, adică numai când venim înaintea Lui în rugăciune și Îi cerem ajutorul pentru problema păcatelor noastre, atunci primim iertarea și viața nouă.
Citirea Bibliei: 1 Cronici 22.1-19 · 1 Timotei 1.12-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU ÎL REPREZINȚI PE TATĂL CERESC | Fundația S.E.E.R. România
„Tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el…” (Luca 15:20)
Când tatăl fiului risipitor l-a văzut pe acesta, Biblia spune că „i s-a făcut milă de el.” Pastorul Jack Graham scria: „Acesta nu era un tată care abia aștepta să-l pedepsească pe fiul său cel păcătos, pierdut și fără valoare. Dimpotrivă, era un tată iubitor, grijuliu, care abia aștepta să-l îmbrățișeze și să-i ureze bun venit. El a alergat pe drum ca să-l întâmpine. Ceea ce vedem în această pildă este imaginea dragostei pe care o are Tatăl ceresc pentru noi, o dragoste plină de nerăbdare, entuziastă, caldă și abundentă!” Max Lucado parafrazează: „Această povestire ne prezintă un tată bogat și un fiu îndărătnic, care-și ia toată moștenirea cu el la Las Vegas și o risipește pe jocuri de noroc și femei… Lefter și prea mândru să se întoarcă acasă, se angajează grăjdar la hipodrom. Când realizează că mănâncă din cucuruzul cailor, își dă seama că „i-a ajuns cuțitul la os”. Pleacă, iar pe drum își repetă discursul de pocăință. Dar „când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el”. Ne-am aștepta la brațe încrucișate, sprâncene încruntate, un strâns de mână reținut, și o predică severă.
În schimb, tatăl spune slugilor: „Aduceţi repede haina cea mai bună… un inel… şi încălţăminte… Aduceţi viţelul cel îngrăşat…” (Luca 15:22-23). Inelul simboliza delegarea autorității. Cel care-l purta ducea afacerea mai departe, în numele celui care i-a dat-o. Tu, i-ai fi dat fiului risipitor împuternicire peste lucrurile tale? I-ai fi încredințat cardurile tale bancare? Dar asta a făcut Dumnezeu când ai venit la El! Ți-a dat autoritate să desfășori activități în Numele Său. Când rostești adevărul, tu ești ambasadorul Său (vezi 2 Corinteni 5:20). Când administrezi finanțele pe care El ți le dă, ești managerul Său! Când proclami iertarea, ești preotul Său! El ți-a dat privilegiul de a face pentru alții ce face El pentru tine.
Nu refuza și nu bloca încurajarea oamenilor! Rostește cuvinte care-i întăresc pe ceilalți. De ce? Pentru că tu Îl reprezinți pe Tatăl tău ceresc!
de Jean Koechlin
Iacov 2:1-13
Suntem influenţaţi mai mult decât credem de falsa scară de valori de care se foloseşte lumea, precum averea, rangul social. Până şi un Samuel avea nevoie să înveţe că: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7b).
Ştiţi până unde a ajuns lumea „privind după înfăţişare”? Până într-acolo încât a dispreţuit şi a respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că venise ca sărac pe pământ (2 Corinteni 8.9). Şi astăzi, frumosul nume al lui Hristos, cu care sunt numiţi creştinii, este obiectul batjocorii şi al hulelor. Aceia care-l poartă, aceşti săraci pe care lumea îi dispreţuieşte, sunt numiţi de Domnul moştenitori ai împărăţiei (v. 5; Matei 5.3). Lor li se impune deci legea imperială, adică cea a împăratului (v. 8). A nu împlini porunca dragostei înseamnă a încălca toată legea, aşa cum pentru a rupe un lanţ este suficient să fie ruptă o singură verigă. Astfel, noi suntem toţi vinovaţi, convinşi de păcat. Dumnezeu însă a găsit o glorie mai mare în îndurare decât în judecată. Această îndurare ne plasează definitiv sub o cu totul altă „lege”: cea a libertăţii. Libertatea unei firi noi, care-şi găseşte plăcerea în ascultarea de Dumnezeu (1 Petru 2.16).
Mana Zilnica 