28 Octombrie 2023
Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile.
Filipeni 3.20,21
Hristos, Mântuitorul nostru (7) – Așteptându-L pe El
Aceste versete arată către viitor. Domnul Isus va veni să ne ia! Încă de pe acum, orice credincios poate spune că cetățenia lui este în ceruri. Noi aparținem cerului. Domnul Isus le-a spus ucenicilor să se bucure fiindcă numele lor sunt scrise în cer (Luca 10.20).
Suntem însă în așteptarea zilei când Domnul va veni. El va veni din cer ca Mântuitor. Am văzut deja că El este Mântuitorul lumii, la dispoziția tuturor. Dar acum El va veni ca Mântuitor pentru sfinții Săi, ca să includă în lucrarea de mântuire și trupurile noastre. În timp ce duhurile și sufletele noastre au fost deja atinse de puterea Sa, trupurile noastre sunt încă trupuri ale „smereniei”. Mulți dintre sfinții Săi se luptă cu slăbiciuni fizice, mentale sau emoționale, cu boala și cu suferința în trup. Trupurile noastre sunt încă veriga de legătură cu creația căzută. Când va veni, El îi va învia pe sfinții adormiți și îi va schimba pe cei găsiți în viață, astfel încât trupurile noastre să fie făcute asemenea trupului Său de glorie. Slăbiciunea, boala și istovirea nu vor mai exista: „După cum am purtat chipul celui din țărână, vom purta și chipul Celui ceresc” (1 Corinteni 15.49).
Să remarcăm că puterea pe care El o va folosi pentru a ne schimba este aceeași cu puterea pe care o va folosi pentru a-Și supune toate lucrurile. Puterea pe care o va folosi pentru supunerea națiunilor în viitor, pentru distrugerea Fiarei și a profetului mincinos (Apocalipsa 19.20), pentru distrugerea împăratului din nord (Daniel 8.25; 11.45) și a lui Gog (Ezechiel 38.21) va fi pusă mai întâi la lucru pentru binecuvântarea sfinților Săi.
K. Quartell
Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea împreună cu ei.
Luca 24.15
Isus Hristos nu ne părăsește
Doi ucenici călătoreau de la Ierusalim la Emaus. Erau deprimați și dezamăgiți, deoarece speranța lor a fost spulberată. Se așteptau ca Isus Hristos să elibereze poporul Israel de sub ocupația romană și apoi ei să aibă parte de binecuvântările Împărăției Sale. Dar așteptarea lor nu s-a împlinit, pentru că liderii iudeilor L-au răstignit pe Isus.
Mântuitorul a înviat după trei zile de la moartea Sa pe cruce, i-a văzut pe ucenicii Săi abătuți și a mers după ei. El Însuși a avut grijă de ei și le-a încurajat inimile descurajate.
Ați fost și dumneavoastră dezamăgit? Sunteți deprimat, pentru că viața dumneavoastră nu se desfășoară așa cum vă doriți? Atunci nu uitați că Domnul Isus vă vede și vine la dumneavoastră să vă încurajeze.
El vă promite: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnicia și al cărui Nume este sfânt: Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să reînsuflețesc inimile zdrobite” (Isaia 57.15).
Așa cum un păstor are grijă de oile sale, tot așa Isus Hristos are grijă de dumneavoastră personal: „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi pansa pe cea rănită și voi întări pe cea bolnavă” (Ezechiel 34.16).
Citirea Bibliei: 1 Cronici 21.1-13 · 1 Timotei 1.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PACEA ÎȚI VA PĂZI INIMA! | Fundația S.E.E.R. România
„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)
Oamenii înțelepți nu iau niciodată decizii importante când se află într-un dezechilibru emoțional. Când prorocul Ilie a aflat că regina Izabela îl urmărește, a fost gata să renunțe la rolul său, la chemarea sa, și-și dorea să moară. Așa că Dumnezeu i-a dat 40 de zile de odihnă, rugăciune și refacere, înainte de a se hotărî ce urmează să facă. Acum, prorocul era gata să ia o decizie pe baza credinței sale în Dumnezeu, și nu pe baza fricii sale de Izabela. Iar decizia sa a fost diferită, după cele 40 de zile de odihnă, față de cea pe care ar fi luat-o înainte să se odihnească.
Probabil că știi și tu cazuri de oameni care au luat decizii teribile când au fost secătuiți, obosiți, descurajați și plini de teamă, decizii pe care altfel nu le-ar fi luat. În general, nu vei alege cursul corect de acțiune când ești într-o stare de spirit greșită. Când ai de luat o hotărâre importantă, uneori cel mai înțelept lucru pe care-l poți face este să aștepți până ești odihnit. O minte neliniștită într-un trup epuizat poate duce la decizii cumplite.
Biblia ne dă acest îndemn: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Să ne uităm cu atenție la lucrurile care ne oferă „pacea lui Dumnezeu.”
Ele „ne păzesc” mintea. De ce anume, ne-o păzesc? De reacțiile impulsive, de comportamentul egoist și de acțiuni răutăcioase! Pacea lui Dumnezeu ne va ajuta să nu avem un comportament care duce mai degrabă la pierdere decât la câștig, și la regret mai mult decât la bucurie… Așadar, astăzi, caută pacea lui Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Iacov 1:1-12
Iacov se adresează fraţilor lui, creştini ieşiţi din iudaism, care nu au abandonat încă toate legăturile. Îi invită să privească încercarea ca o bucurie perfectă: două cuvinte care la prima vedere nu se potrivesc împreună. Totuşi, printre creştinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Şi această experienţă se alătură declaraţiei lui Pavel: „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce (cultivă) răbdare” (Romani 5.3; comp. cu Coloseni 1.11). Altă contradicţie aparentă este că, în timp ce răbdarea implică aşteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „neducând lipsă de nimic” (v. 4). Ceea ce vă poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământeşti, ci înţelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 Împăraţi 3.9).
Chiar dacă este sărac, un creştin nu duce lipsă de nimic, pentru că Îl are pe Isus. Şi bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a făcut nimic şi S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem pe cei care vor trece ca floarea ierbii? Să avem în vedere cununa vieţii. Aceasta îi va răsplăti pe cei care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (v. 12).
Mana Zilnica 