25 Octombrie 2023
Și tot Iuda și Ierusalimul l-au jelit pe Iosia. Și Ieremia a plâns pentru Iosia.
2 Cronici 35.24,25
Ieremia și Iosia au fost contemporani și, probabil, au fost apropiați ca vârstă. Domnul l-a chemat pe Ieremia ca profet când acesta era încă foarte tânăr. În același an, Iosia, care a devenit împărat la vârsta de opt ani, domnise vreme de treisprezece ani și avea deci douăzeci și unu de ani (Ieremia 1.2-8; 2 Cronici 34.1). Deși nu știm precis care era vârsta lui Ieremia, putem totuși presupune că vârsta lui era și ea undeva între douăzeci și treizeci de ani.
Există un lucru mișcător legat de acest amănunt. Iosia fusese credincios de când era mic, Îl căutase pe Domnul și curățise țara de idoli. La vârsta de douăzeci și șase de ani, el a poruncit ca templul să fie reparat, ceea ce a condus la descoperirea cărții legii și, în cele din urmă, la cea mai mare sărbătoare de Paște celebrată vreodată (2 Cronici 35.18). În timpul acestei treziri însă, Ieremia rostea cuvinte de judecată și chema poporul la pocăință. El și-a descris mai târziu slujirea în felul acesta: „Eu v-am vorbit sculându-mă de dimineață și vorbind” (Ieremia 25.3).
Poate fi dificil să rămânem pe calea pe care Dumnezeu ne-a trasat-o. Ieremia însuși a dorit să transmită un altfel de mesaj, iar o dată chiar a încercat să nu mai vorbească, însă n-a reușit (Ieremia 20.7-9). A fost îndurerat în timp ce a vorbit, însă și-a continuat slujirea. După ce el și Iosia au trecut de treizeci de ani, ceva s-a întâmplat. Inima lui Iosia s-a îngâmfat, se pare, și el a intervenit într-un conflict care nu era al lui. A atacat armata egipteană, ignorând glasul lui Dumnezeu, și a murit în luptă (2 Cronici 35.20-24). Prin contrast, slujirea tristă, însă plină de credincioșie, a lui Ieremia a continuat pentru mai mult de treizeci de ani.
Lecția pentru noi este că anii de devotament care au rămas în urmă nu creează garanții spirituale că nu vom greși. La fel ca Ieremia, să rămânem pe calea trasată nouă – chiar dacă pare lipsită de bucurii – fiindcă Domnul rămâne alături de noi!
S. Campbell
Alege deci viața, ca să trăiești.
Deuteronom 30.19
De ce trebuie să mi se întâmple mie așa ceva?
Ai rostit și tu vreodată această întrebare? Poate are loc un accident, poate apare o boală, poate ai un eșec la locul de muncă și te întrebi: „De ce tocmai eu?”. La această întrebare este un răspuns: Pentru că Dumnezeu dorește să-ți vorbească. Probabil, această lovitură puternică este singura posibilitate care să-ți atragă atenția. Prin aceasta, Dumnezeu dorește să obțină trei lucruri în viața ta:
Să-ți arate că ai nevoie de ajutor.
Să te facă să înțelegi că nu te poți ajuta singur.
Să te îndrepți spre El și să-I ceri Lui ajutorul și salvarea.
Dumnezeu dorește nu doar să-ți arate o cale de ieșire din dificultatea actuală în care te găsești. De fapt, problema este vina ta înaintea lui Dumnezeu. Dacă vei muri fără iertarea păcatelor tale, vei fi veșnic pierdut.
Ca să aducă o soluție la această problemă, Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce pentru păcătoși ca tine și ca mine, pentru ca vina noastră să fie ștearsă din fața lui Dumnezeu. A treia zi după moartea Sa, El a înviat. Acum trăiește și așteaptă să vii la El și să crezi în El. Vorbește în rugăciune cu Isus Hristos și mărturisește-I toate păcatele tale. El te iartă! Astfel, problema vinei tale este rezolvată și ai în Domnul Isus un ajutor puternic, care stă alături de tine în toate situațiile vieții.
Citirea Bibliei: 1 Cronici 17.1-27 · Psalmul 89.20-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa…” (Psalmul 5:3)
Dezvoltă-ți obiceiul de a începe fiecare zi cu Dumnezeu. Când vei face lucrul acesta, vei avea o sursă de putere din care te poți alimenta pe parcursul întregii zile. Psihologii spun că e nevoie de trei săptămâni ca să te familiarizezi cu un nou obicei și de încă trei săptămâni ca să prindă rădăcină. Asta înseamnă că trebuie să treci de bariera celor șase săptămâni. Așadar, dacă vrei să-ți începi fiecare zi cu Dumnezeu, fă următoarele lucruri:
1) Ia o hotărâre fermă! Dacă începi cu inima împărțită, pe jumătate convins, nu vei reuși niciodată. Biblia spune: „îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13). Încearcă să dai socoteală cuiva dacă crezi că acest lucru te-ar ajuta. Roagă acea persoană să te încurajeze și să-ți amintească de promisiunea pe care I-ai făcut-o lui Dumnezeu.
2) Nu admite nicio excepție! Obiceiul este ca un ghem de sfoară: de fiecare dată când îl scapi, sfoara se desface. Așadar, nu lăsa să se strecoare gândul: „Fac o excepție, doar de data aceasta…” Orice împrejurare în care cedezi îți slăbește voința și te face să pierzi teren.
3) Folosește fiecare ocazie ca să pui în aplicare noul obicei! Chiar și atunci când nu simți vreun îndemn de a citi Biblia și de a te ruga, fă-o! Nu aștepta; folosește acel moment pentru a fixa obiceiul. Și, știi ceva? Nu te îmbolnăvești și nici nu-ți face vreun rău „exagerând” cu noul obicei, atunci când ești la început!
4) Încrede-te în puterea lui Dumnezeu! Tu ești într-o luptă spirituală, pe care o poți câștiga numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Fii dependent de ajutorul Lui în dezvoltarea obiceiului tău spre slava Sa. Scrie următoarele cuvinte pe o hârtie, trece-ți numele la sfârșit și păstreaz-o mereu la îndemână: „Doamne, mă angajez să încep fiecare zi cu Tine, indiferent cu ce cost. Și depind de Tine și de ajutorul Tău constant!” Cu siguranță, El va răspunde unui astfel de angajament!
de Jean Koechlin
Evrei 12:18-29
Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. În locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt. El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu”, Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilo-‑născuţi, adică Biserica. În vârf este Însuşi Dumnezeu, „Judecătorul tuturor”, însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi” (v. 23) ale celor din capitolul 11 şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, pecetluit cu propriul Lui sânge.
„Acolo-i casa mea”, spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20). Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt, nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!
Mana Zilnica 