24 Octombrie 2023
Cel care nu are acestea este orb, cu vederea scurtă, și a uitat curățirea de vechile lui păcate. De aceea, cu atât mai mult, fraților, străduiți-vă să întăriți chemarea voastră și alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veți cădea niciodată; pentru că astfel vi se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
2 Petru 1.9-11
Dacă aceste lucruri (2 Petru 1.5-7) nu se găsesc în sufletul nostru, cât de jalnică va fi starea noastră morală: orbi, incapabili să deosebim lucrurile cerești, trecând printr-un deșert moral, uitând că am beneficiat cândva, prin har, de curățirea păcatelor! Într-o astfel de situație trebuie cu atât mai mult să ne străduim să întărim ceea ce stă la baza întregii noastre fericiri: chemarea noastră și alegerea noastră (conform cu 1 Petru 1.2). Iar acestea nu ne-au venit oare doar prin harul lui Dumnezeu, care n-a căutat decât în dragostea Lui un motiv pentru a ne câștiga pentru Sine? Din momentul în care am adăugat, unul după altul, lucrurile menționate în versetele 5-8, chemarea noastră și alegerea noastră dobândesc o cu totul altă valoare; ele devin o bază solidă și neclintită pentru sufletele noastre. Făcând aceste lucruri, adică adăugându-le unul după altul, nu vom eșua niciodată, adică vom fi întotdeauna scutiți de cădere.
Astfel ni „se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. Această împărăție eternă aparține tuturor celor chemați și tuturor celor aleși. Ea nu le va fi niciodată închisă. Dar câte deosebiri sunt între cei care au parte de ea! Unii părăsesc această lume îndoindu-se că această „împărăție eternă” le va fi vreodată deschisă. Ei au trăit pentru a se bucura de lume și de lucrurile pământești. Să părăsești toate aceste lucruri ca să intri unde? Speranța lor nu s-a legat niciodată de locul de dincolo. Necredința lor, îndoielile și neliniștile lor vor schimba oare ceva din planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Cu siguranță că nu; dar ușa nu le este larg deschisă; dimpotrivă, pe aceștia îi poți auzi mereu spunând: „Cerul este de plumb pentru mine, fără nicio rază de lumină”. Această stare sufletească este mult mai frecventă decât ne putem închipui. Sunt relativ rare cazurile în care creștinii părăsesc această lume fără să fi căutat sau dorit nimic din ea, pentru a merge în împărăția eternă, în care vor avea o intrare din belșug, când vor trece prin porțile ei!
H. Rossier
Adevărata Lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om.
Ioan 1.9
În lumina lui Dumnezeu
Se întunecase deja când o tânără i-a dus vecinei o vază cu flori de ziua ei de naștere. Dorea să pună discret cadoul în fața ușii și să plece din nou acasă. Dar în colțul casei era un detector de mișcare și, brusc, o lampă puternică a luminat totul. Apoi ușa s-a deschis și vecina i s-a adresat cu cuvinte prietenoase.
Ceea ce i s-a întâmplat ei i se întâmplă, în sens figurat, fiecărui om care ajunge în contact cu Isus Hristos. Acel om este pus în lumina divină.
Așa a fost când Mântuitorul a trăit pe pământ. Oricine intra în contact cu El era cercetat de lumina divină și aceasta descoperea tot ce era în viața sa.
Așa este și astăzi, când un om citește Biblia și Îl cunoaște astfel pe Domnul Isus. Întreaga sa viață este luminată și deodată observă cum gândește Dumnezeu despre comportamentul său. Ceea ce omul respectiv a considerat a fi o greșeală măruntă este, în lumina curată a lui Dumnezeu, un păcat.
Dumnezeu nu a schimbat de-a lungul timpului etalonul despre bine și rău, însă El oferă tuturor oamenilor harul Său. Dacă ne recunoaștem sincer vina, El ne iartă, ne curăță de toate nedreptățile și astfel putem să rămânem nestingheriți în lumina divină.
„Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate, întrucât sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3.21).
Citirea Bibliei: 1 Cronici 16.23-43 · Psalmul 89.11-19
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BINECUVÂNTATA NĂDEJDE | Fundația S.E.E.R. România
„Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13)
Credința în a doua venire a lui Hristos și în biruința finală, este ceea ce ne susține în aceste zile în care unii dintre conducătorii noștri naționali sunt o dezamăgire, banii se devalorizează și războaiele care au loc pe mai multe continente odată sunt devastatoare. Așadar, nu lăsa ca moderatorii emisiunilor de la televizor să se joace cu fricile tale, doar ca să le crească audiența.
Domnul Isus a zis: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” (Matei 24:42).
Amiralul James Stockdale a petrecut opt ani infernali, ca prizonier de război într-un lagăr din Vietnam. Ce l-a făcut să reziste? El a spus: „Nu mi-am pierdut niciodată credința că totul se va termina. Nu m-am îndoit niciodată că nu voi ieși, că nu voi fi triumfător la sfârșit, și că nu voi transforma această experiență în evenimentul definitoriu al vieții mele, pe care, privind în urmă, nu l-aș da pe nimic în lume!”
Când a fost întrebat „Cine nu a supraviețuit?” Stockdale a răspuns: „O, cei care au zis „Până la Crăciun vom scăpa.” Și Crăciunul a venit și a plecat. Apoi ei au spus: „Până la Paști vom scăpa.” Și Paștele a venit și a plecat. Și apoi Ziua Recunoștinței și apoi a venit iar Crăciunul. Și au murit de inimă rea!” Curajul necesar pentru a rezista între cele două extreme, necazul actual și triumful final, se află în cuvintele acestui verset: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Cel care ți-a dat suflare ți-a garantat un final glorios, și tu trebuie să te bazezi pe asta, în fiecare zi!
de Jean Koechlin
Evrei 12:4-17
Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de-a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să-Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10). Totuşi, această disciplină ne-ar putea conduce la două reacţii opuse:
Mai întâi s-o dispreţuim, nesocotind-o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea”, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne–a trimis El această încercare (Iov 5.17).
Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care-l iubeşte Domnul” (v. 6). Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă).
La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).
Esau, care n-a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu-i semene!
Mana Zilnica 