23 Octombrie 2023
Și am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat.
Apocalipsa 19.11
Cerul deschis (4) – Isus, Împăratul împăraților și Domnul domnilor
Cerul L-a primit pe Domnul Isus Hristos (Fapte 3.21). Într-un anumit sens, El este ascuns acolo de privirile omului, însă, bineînțeles, nu și de cele ale credinței: „Pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5.7).
În viitor însă, la un moment cunoscut doar de Dumnezeu Tatăl, Hristos Se va arăta lumii (Fapte 1.7,11; Matei 24.36,44). Lumea nu-L va aștepta, iar El va veni „ca un hoț în noapte” (1 Tesaloniceni 5.1,2). Aceasta este exact ceea ce avem în Apocalipsa 19, doar că acolo lucrurile sunt privite din perspectiva cerului. «El vine să judece și să facă război împotriva oamenilor disprețuitori, care resping autoritatea Lui și asupresc pământul» (J. N. Darby).
Înainte de aceasta, Hristos va fi venit pentru noi, la răpire; după aceea ne vom arăta împreună cu El în glorie, așa cum vedem clar în Apocalipsa 19.14: „Și oștirile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subțire, alb și curat” (vedeți și Coloseni 3.4). Cerul va fi deschis pentru a-L arăta pe Împăratul împăraților și Domnul domnilor. El va fi Centrul și Obiectul cerului și al pământului.
Lucrul nespus de minunat însă este că noi, Adunarea, vom fi arătați ca identificați cu El la venirea Sa. El va fi „glorificat în sfinții Săi” (2 Tesaloniceni 1.10). Când El Se va arăta în glorie, ne vom arăta și noi împreună cu El (Coloseni 3.4), iar lumea ne va vedea în aceeași glorie cu a Lui (Ioan 17.22,23).
Mai există o menționare a cerului deschis atunci când citim despre „o ușă deschisă în cer” (Apocalipsa 4.1). Aceasta însă a fost o viziune. Când Ioan a auzit chemarea „Suie-te aici”, aceasta a constituit o imagine a răpirii. Ușa este deschisă pentru a ne permite să privim în cer. Binecuvântată speranță! În Apocalipsa 19 însă, noi vom veni din cerul deschis împreună cu Domnul.
B. Reynolds
Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.
Fapte 17.30
Să nu uităm!
Să nu uităm că există un Dumnezeu. El este un Dumnezeu al dragostei, dar și un Judecător drept, în fața Căruia va trebui să dăm curând socoteală de viața noastră.
Să nu uităm că suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Toți oamenii au păcătuit și nu-I sunt plăcuți lui Dumnezeu (Romani 3.22,23).
Să nu uităm că moartea este inevitabilă. În afara poverii păcatelor noastre, dacă ele nu ne-au fost iertate, nu putem lua nimic cu noi. După moarte urmează judecata divină (Evrei 9.27).
Să nu uităm că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască. Acest lucru trebuie să-l facem astăzi. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.
Să nu uităm că, mai presus de toate, Dumnezeu ne iubește și că L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatele noastre pe cruce. El ne iubește așa cum suntem, oricât de mare este vina noastră și oricât de mult ne-am împotrivit față de harul Său.
Să nu uităm deci să acceptăm mântuirea în Isus Hristos. Două lucruri se cer din partea noastră pentru a fi mântuiți și pentru a deveni astfel copii ai lui Dumnezeu: să ne recunoaștem vina și să credem în Isus Hristos și în lucrarea Sa pe cruce.
Să nu uităm, ca oameni mântuiți, să-I mulțumim lui Dumnezeu, să ne închinăm înaintea Lui și să le spunem oamenilor din jurul nostru despre Mântuitorul și Domnul nostru.
Citirea Bibliei: 1 Cronici 16.7-22 · Psalmul 89.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SFATURI PENTRU CĂSNICIA TA | Fundația S.E.E.R. România
„Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.” (Proverbele 18:13)
Cineva a spus: „A te căsători este ca și cum ai cumpăra ceva ce ai admirat multă vreme într-o vitrină. Îți place, iei… dar când ajungi acasă, constați că nu se potrivește cu nimic!” Biblia ne dă un îndemn profund și esențial pentru zidirea unei căsnicii fericite: „să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii.” (Romani 15:5) Iar asta înseamnă că trebuie să ții cont și de următoarele:
1) Să fii mereu cu mintea deschisă. Biblia ne avertizează că: „Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.” Așadar, nu da un răspuns câtă vreme soțul sau soția ta încă vorbește. Și nu fi niciodată prea înțepenit pe poziția ta, încât să nu fii dispus să iei în considerare și punctul de vedere al celuilalt. Ascultarea înseamnă să te conectezi și să conștientizezi argumentele pe care le aduce celălalt în discuție. Biblia ne îndeamnă să nu facem „nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4)
2) Învață să râzi! „O inimă veselă înseninează faţa, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Când treci prin probleme financiare, probleme familiale, boală sau epuizare, zâmbetul poate ușura tensiunea și te poate ajuta să recapeți o perspectivă corectă.
3) Scoate cuvântul „divorț” din vocabularul tău. Deși Biblia admite despărțirea în anumite circumstanțe, acest cuvânt nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu. Așa cum a spus un cuplu care a trecut peste problemele maritale: „Ne bucurăm că nu am renunțat în anii dificili. Am rezistat suficient de mult ca să ne dăm seama că lucrurile se pot într-adevăr îmbunătăți cu timpul!” Când îți iei angajamentul de-a lucra la zidirea relației tale de căsnicie, indiferent cum se rezolvă lucrurile în final, nu vei regreta niciodată eforturile pe care le-ai făcut!
de Jean Koechlin
Evrei 11:32-40; 12:1-3
Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39, 40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi.
„Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşiei” (T.A.P.). Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (cap. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această „cursă-ştafetă”. Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil. Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor! Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte. Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi Împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. Aceasta era „plinătatea bucuriei” care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).
Mana Zilnica 