17 Octombrie 2023
Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea lui și să nu se laude cel puternic cu puterea lui; să nu se laude bogatul cu bogăția lui; ci cel care se laudă, să se laude cu aceasta: că înțelege și că Mă cunoaște, că Eu sunt Domnul, care fac îndurare, judecată și dreptate pe pământ, pentru că în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice Domnul.
Ieremia 9.23,24
Ieremia a trăit într-un timp asemănător cu al nostru: nelegiuirea și religia falsă domneau peste tot, iar necinstea, corupția morală și lepădarea Cuvântului lui Dumnezeu erau evidente. Miezul problemei ne este descris în capitolul 9. Versetele de la început zugrăvesc o stare deloc plăcută. Ieremia menționează adulteri, înșelători, limbi mincinoase și lipsa oricărei dorințe după adevăr (versetele 2 și 3). Problema reală însă este menționată la sfârșitul versetului 3 și, din nou, în versetul 6: „Ei nu Mă cunosc” și „ei refuză să Mă cunoască”. Lucrurile nu stau altfel astăzi. Oamenii din vremea lui Ieremia și din vremea noastră doresc să-L scoată pe Domnul complet din viețile lor.
Vedem ce urmărește lumea și cu ce se laudă ea. Versetul 23 ne arată că lumea urmărește cu aviditate înțelepciunea omenească, puterea omenească și bogățiile omenești. Aceasta este ideea lumii cu privire la succes, însă căile ei sunt cu adevărat căi deșarte, iar cei care merg pe ele își risipesc viața.
Lipsește totuși un lucru, pe care îl vedem introdus prin cuvântul „ci”, la începutul versetului 24. El stă în contrast cu sistemul lumii în care trăim. De unde vine adevărata înțelepciune și de unde adevărata putere? Care sunt adevăratele bogății după care ar trebui să umblăm în viața aceasta? Proverbe 1.7 ne spune: „Temerea de Domnul este începutul cunoștinței; nebunii disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea”. Această atitudine lipsește în lumea în care trăim, însă fie ca ea să se găsească în fiecare dintre noi astăzi, pe măsură ce căutăm să-L cunoaștem și să-L urmăm pe Domnul!
T. Hadley, Sr.
Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.
2 Corinteni 8.9
Suntem îmbogățiți în Isus Hristos
Cu o avere privată estimată la douăzeci de miliarde de dolari, sultanul Hassanal Bolkiah este considerat al doilea cel mai bogat monarh și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. În calitate de șef de stat al statului Brunei, pe insula Borneo, sultanul locuiește în cel mai mare palat din lume, cu 1.800 de camere și o suprafață de 200.000 de metri pătrați.
Sultanul deține numeroase proprietăți în întreaga lume, dintre care câteva în Anglia. Odată a cumpărat o casă în Surrey fără să o vadă. La cel dintâi drum spre această proprietate, el trebuia să se țină după o mașină care avea să-l ducă la destinație. Dar sultanul s-a pierdut după puțin timp de mașina care îi servea drept ghid și a rătăcit timp de două ore și jumătate fără succes. Atunci a ajuns la concluzia că nu merită să dețină o casă atât de greu de găsit și a vândut-o fără să mai stea pe gânduri.
Fiul lui Dumnezeu avea la dispoziție o bogăție incomensurabilă și veșnică, în gloria cerului. El însă a devenit de bunăvoie sărac, pentru a ne putea salva pe noi din sărăcia noastră spirituală. Isus Hristos, mânat de dragoste și de har nemărginit, a luat asupra Sa cea mai mare sărăcie atunci când a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi.
Pe baza jertfei Sale ispășitoare de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu vrea să împartă cu noi bogățiile Sale în gloria cerului. Acum, fiecare este chemat să revendice pentru sine această bogăție, întorcându-se la Dumnezeu și crezând în Isus Hristos.
Citirea Bibliei: 1 Cronici 12.1-18 · Psalmul 85.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ZIDIM RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)
Dacă ești în procesul de recuperare după o relație eșuată, faci o greșeală dacă te grăbești să te implici în alta. De ce? Deoarece oamenii răniți fac alegeri nesănătoase. Unele răni se vindecă mai greu decât altele, dar întotdeauna te poți încrede în această promisiune: Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.”
Tot ce îți cere Dumnezeu este să Îi acorzi toată încrederea ta. Începe prin a pune timp deoparte ca să cercetezi Cuvântul Său, și să descoperi care este planul Său pentru tine. Opinia Sa este singura temelie pe care trebuie să-ți zidești propria valoare. Dacă un Dumnezeu perfect, care îți cunoaște deplin luptele și slăbiciunile, te poate iubi, mesajul este următorul: nu mai fi atât de tensionat! Poți iubi sau poți fi iubit din nou doar în măsura în care te iubești și tu pe tine însuți! Data viitoare asigură-te că alegerile tale nu se bazează pe nevoia sau pe teama ta de a nu fi singur.
Ai grijă: când nu pui preț pe tine, atragi persoane care nu vor pune nici ele preț pe tine, persoane care se vor folosi de tine pentru propriul lor interes. Tu meriți ceva mai bun, așa că păstrează-te pentru asta. Practic, îi înveți pe ceilalți cum să se poarte cu tine, prin felul în care te tratezi tu însuți. Și pe măsură ce ajungi la desăvârșire spirituală și emoțională, vei începe să vezi cât de nesănătoase au fost anumite alegeri pe care le-ai făcut în trecut. Dacă unii te părăsesc, asta e! Uneori, trebuie să renunți la puțin pentru a avea mai mult. Dumnezeul care a zis: „nu este bine ca omul să fie singur” sigur are în plan relații noi pentru tine. Însă El așteaptă până când valorile tale și imaginea ta de sine sunt în acord cu valorile și percepția Sa.
Așa că, ia-o ușor și treptat! Și nu uita să te bucuri, zilele tale cele mai bune urmează să vină!
de Jean Koechlin
Evrei 9:16-28
Fără vărsare de sânge nu este iertare (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric. Pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23) şi sângele vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)!
Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26.28). Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”.
Nu li se va mai da o a doua existenţă. Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: „după aceea judecata” (2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12). Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata. Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care–L aşteaptă”!
Mana Zilnica 